PixMe WeBLog

Ma tot intrebam zilele astea – pentru ca o sa merg in Bulgaria in team-building, adica la mare, la soare si la piscina acoperita de la hotel – de ce nu pot eu invata sa inot. E frustrant, e deranjant, e necesar pana la urma.
Cauzele majore le cunosc, dar in ultimii ani am tot avut ocazia sa invat si nimic. Pana cand, dupa analize si introspectii, povestiri cu momente de haos in apa, mi-a venit ideea ca poate am o fobie de apa, adica o acvafobie. O scuza bineinteles, dar fobia e fobie. Si e din ce in ce mai logic.
Demonstratie: Nu ma sperie spalatul pe maini sau spalatul vaselor (as vrea eu), dar ma sperie apa de la dus cand imi curge cu presiune peste fata (nu radati, dar era odata sa ma sufoc… dusul din camin era undeva pus sus si apa venea cu presiune… la un moment dat mi-a invadat fata, urechile, nasul si am inceput sa nu-mi mai gasesc aerul… am iesit cu tot cu prosop afara- si cu cearsaful care tinea loc de perdea la dus – sa-mi revin…), sa fac baie intr-o cada mai lunga si mai adanca decat mine, apa marii cand ma aventurez peste 75 de centimetri si tot asa.
Nu pot tine capul sub apa, nu sufar senzatia aia de apa in urechi si nu pot deschide ochii sub apa. Deci, cum sa invat sa inot? Ca toti imi zic ca asta-i cheia. “Invata sa stai sub apa”. Pai eu numai pe-acolo stiu sa stau, daca ar fi apa ceva mai mare.

Si ca sa fie si-o bomboana pe colacul suferintei mele, imi si place balaceala.
La mare ma infiintez in apa cu pernuta sau colacul de plastic si ma rasfat ca un copil (de-aia radeau copiii nemtilor in vacanta din Tunisia…), desi anii imi spun ca n-ar mai fi cazul. Hm, daca e sa recunosc tot, imi fac si doua codite si cum se face ca intotdeauna e par destul pentru asta.

Au incercat mai multi sa ma invete, dar toata lumea s-a pricopsit cu lovituri de panica, cu apa scuipata pe gura si pe nari… deci nu mai e cazul sa ii las sa incerce. O sa-mi promit ca o sa incerc si anul asta in Bulgaria, desi am mai avut intalniri cu Marea Neagra. Si cu Mediterana, care fiind mult mai sarata, imi garanta succesul.
A mai ramas Amara, unde am inteles ca e atata sare incat pana si eu as putea pluti cu burta-n sus. Sa dea Domnul sa ajung si pe-acolo, pana nu o sa rada si nepotii ca habar n-am sa inot. Si nici sa merg pe bicicleta. Si nici sa joc sah. Si parca mai era ceva, dar ah, batranetea, ma impiedica deja sa-mi amintesc….

Pe aceeasi tema:

1. Ce astept de la Paste?
2. Ploua in Bucuresti. Balti. Trafic fara semafor. Noroi. Umbrele
3. 8000 de kilometri prin Europa
4. Obsesia depresiei
5. De la casierie, catadicsim…
6. ca un fluture cu aripile ude ma ridic sa zbor din parul tau….
7. Sambata, de la etajul 10

2 Raspunsuri la “As vrea eu sa stiu sa inot”