PixMe WeBLog

Articole ‘sentimente’

Asta e mottoul dat de altcineva unei nuvele scrise de mine in caminele Kogalniceanu acum (vai!) multi ani. In fine, din lipsa de ocupatie si de subiecte pentru blog, m-am gandit sa fac putina ordine in punga cu hartii vechi si scrieri din facultate. Am zis ca poate gasesc ceva interesant sa pun sus… dar… lipsa. Scrierile sunt… “inocente” cu accente de puerilitate, desi stilul unora e chiar incitant.

Totusi, printre biletele si scrisorele care mai de care mai “intense”, am gasit cateva randuri care-mi exprima foarte bine starea de spirit actuala. Va invit sa cititi mai jos… e fun

” Spuneam odata ca lucrurile frumoase sunt unice. Nefericirea e ca inca mai cred asta. Dincolo de foaia alba zace o lume care tanjeste sa fie descoperita. Oare cate foi albe am atins pana acum?

Spuneam odata ca imaginatia nu are limite. Nefericirea e ca nu mi-am schimbat parerea. Si totusi… in orice exista un: “si totusi”. Doar lucrurile frumoase sunt vesnice pentru ca ele nu exista: si totusi…. [indescifrabil] ….

Ce poola mea vreau sa scriu de fapt? Muie Dinamo!”

Pe zi ce trece mi se pare ca lumea asta e dominata in proportie covarsitoare de personalitati duplicitare, de interese personale, de egoism de oameni avari sau independenti carora nu le pasa decat de “binele” lor. Chiar daca asta inseamna sa calce pe cadavrele semenilor lor sau sa-si dea nevestele pentru functii cum se exprima Vanghelie in binecunoscutul limbaj de Rahova.

Este tipul de oameni mici care, au doua personalitati. Una interioara, fara constiinta, a carei singura regula irefutabila si inexorabila este “binele personal” – asa cum il intelege fiecare dintre ei; si una exterioara, angelica, o imagine intr-o oglinda deformata, o imagine menita sa-i pacaleasca pe cei din jur, sa-i induca in eroare, dupa care sa-i pacaleasca cu unicul scop de a capata foloase morale sau materiale de pe urma acestora. Si totul cu menirea suprema a “binelui” personal.

Tipul asta de oameni este poate cel mai pervers pentru ca trebuie sa gaseasca totdeauna o cale de fi puternici si in acelasi timp sa dea impresia ca sunt empatici cu nevoile celorlalti, sa fie creativi pentru a se face “doriti” si in acelasi timp inteligenti pentru a lua decizii insidioase, sa fie entuziasti, implicati si dedicati activitatii lor dar nu pentru a lucra la un proiect comun cu foloase universale ci pentru a-i folosi pe ceilalti. Sunt oamenii care pretind ca fac sacrificii imense, care la nevoie se si victimizeaza si in general sunt capabili de orice fapta posibila – la care un om normal nici macar nu se poate gandi.

Am descifrat cateva mesaje ale politicienilor. Spre exemplificare:

- Elena Udrea: PDL n-a facut sali de sport in ultimii ani pentru ca n-a fost la putere. Acum fac mai multe proiecte primarii PDL decat restul pentru ca prin localitatile de alte culori politice s-au facut.
Decriptare: PSD+PNL a furat 7 ani de la inceperea proiectului acum a venit si randul nostru. Observati cat de insidios este pus in cuvinte faptul in sine. Trebuie sa fii inteligent ca sa te gandesti la asta.

- Traian Basescu la intrebarea lui Tolontan referitoare la patinoarele facute de PDL-isti la pret triplu: Daca exista vreo suspiciune adresati-va justitiei.
Decriptare: Ma pish pe opinia ta despre coruptie, fraiere! Pentru mine coruptia nu-i nici pe departe o prioritate. Iarasi o abordare duplicitara si insidioasa.

- Victor Ponta: In 2004 PSD a platit pentru hotiile pe care le-a facut prin trecerea in opozitie. Asta este deja sfidarea bunului simt desi poate pentru unii chiar pare de bun simt. Cine ne da noua inapoi banii pe care i-au furat ei?

- Crin Antonescu: …….. pun puncte puncte pentru ca asta n-a venit cu nici o solutie pana acum. De fapt puteti inlocui punctele cu orice afirmatie a lui – toate sunt la fel de insidioase.

In concluzie: va urez sa traiti bine, sa votati independenti si sa fiti sanatosi. Pentru ca in viata de zi cu zi – nu te poti feri de duplicitatea oamenilor cu care interactionezi intr-un fel sau altul.

Afara ninge viscolit, cum n-a fost dat ochilor mei sa vada. Turbioane ridica zapada prin genunea alba si aduc fiori reci in spatele draperiei rosii. Si totusi sunt aproape 30 de grade inauntru. Centrala de bloc duduie pompand apa calda in calorifere, luminile vecinilor s-au stins in astepatarea dezghetului. Viscolul sufla producand zgomote obsesive, zgomote singure in tacerea noptii de “campie”.

Parca imi doream o noapte singur. Sau poate imi doream mai multe si inca nu stiam. Imi spun ca momentele astea pun ordine in ganduri, ele singure. Au puterea de a te face mai ordonat, mai obiectiv si mai linistit. Pentru ca dincolo de peretii albi te distrage galagia, te sufoca dorintele si te momeste pierzania. Aici linistea se coboara peste tine de la sine, trebuie doar s-o lasi, s-o simti, s-o traiesti.

Oh da! zambesc! Dragostea te face posesiv, neincrezator si dependent. Te face sa te simti singur si fara rost. Iti aduce conflicte interioare, motive pe zbateri, neliniste si uneori suferinta. Si ce daca? imi intreb adancul alteori tulbure… dar el nu-mi mai raspunde ca alte dati.

E ca si cum ar fi impacat cu gandul ca intr-un viitor incert si-ar putea gasi sfarsitul aici, intre aceiasi pereti, inconjurat fiind de suflete la fel de putine la numar. E o perspectiva fericita in aceeasi masura precum cea a familiei sau copiilor. E un spatiu la fel de calduros, deschis si lipsit de griji. Ba poate sa fie chiar mai intrigant.

Pare ca nu e dispus sa iubeasca din nou. Si nici n-ar avea de ce. Sunt inselatoria si tradarea cele care l-au readus in forma naturala de granit. Dar abisul in care ma scufund are acum ape caldute si calme, caci mizeriile lumii nu-l mai ajung asa cum o faceau odata. Pentru ca iata, incetarea suferintei vine din incetarea dorintei, asa cum spunea Buddha. Iar dragostea devine un sentiment la fel de folositor precum singuratatea.