PixMe WeBLog

Articole ‘psiho’

Pentru mine dezvoltarea personala este o modalitate prin care sa te pui in acord cu tine insuti. Nu stiu daca Buddha in calea spre eliminarea suferintei a pus-o in chiar felul asta, stiu ca era foarte practic insa. Si cu siguranta dezvoltarea personala nu inseamna magie neagra, energii metafizice, para-normale ori transcedentale.

In psihologie exista multe tehnici care ar parea ridicole oamenilor de rand ca noi. Tehnici prin care poti ajunge la un anumit nivel de transa ori constiinta. Desi inteleg hipnoza de exemplu, eu unul nu-i vad scopul. Pana la urma nu la nivel subconstient sau inconstient vrem sa ne rezolvam problemele, ci mai degraba la un nivel constient. Sunt sigur ca exista o explicatie si pentru asta, la fel cum sunt sigur si de faptul ca exista o explicatie pentru orice, atata timp cat vrei sa crezi.

Pentru mine dezvoltare personala nu inseamna sa-mi raspund la intrebari de genul: cum imi pot mari productivitatea folosind tehnici amuzante? Cum ma poate ajuta autosugestia sa-mi ating obiectivele? La ce ma ajuta managementul timpului? Este munca intensa una din cheile succesului si asa mai departe. Ba mai sunt unii care o dau pe transa si meditatie… dar nu se opresc aici. Ajung la aura si campul energetic, datul in bobi si cititul in stele, lucruri cu care nu ma simt deloc in acord.

Cum sa devin mai putin impulsiv? Asta e una dintre multe intrebari valide in ce priveste dezvoltarea personala. Poate nici nu va vine sa credeti dar exista exercitii practive, une funny, pe care le poti face pentru a te pune in acord cu ceea ce crezi ca e bine.

Cum fac sa-mi imbunatatesc atentia, sa gandesc inainte sa raspund, sa ma detasez de lucruri, sa le iau ca atare atunci cand trebuie, sa ma bazez mai mult pe intuitie, sa-mi dezvolt intuitia, sa nu mai incerc sa controlez lururile tot timpul, sa ajung la o stare de curiozitate, sa ma implic atunci cand trebuie, sa preiau initiativa sau s-o las altora, sa accept infrangeri sa stiu sa castig, sa inteleg oameni, sa privesc diferite probleme din mai multe perspective, sa accept opinii diferite, sa nu intru in conflicte ori in contradictii inutile, sa fiu mai curajos, sa nu ma sperie lucruri care nu sunt de speriat, sa ma sperie lucruri care sunt de speriat si asa mai departe. Astea sunt intrebari valide din punctul meu de vedere.

Multi dintre noi traim cu traume care ne produc o structura de gandire gresita. Sau mai degraba o perspectiva gresita asupra unor aspecte ale vietii. Astfel de structuri produc evenimente care ni se repeta ciclic si care ne aduc suferinte. De altfel tind sa cred ca nu suntem nimic mai mult decat o multime de traume, unele nerezolvate, care ne definesc in mod unic pe fiecare in parte. Pe unele le rezolvam, devenind persoane mai comune, poate mai bune, pe altele nu. In oricare dintre cele doua cazuri traumele produc schimbari in vietile noastre, redefinindu-ne si transformandu-ne in noi persoane unice.

Dezvoltarea personala inseamna pentru mine o modalitate de a te pune in acord cu tine insuti in prima faza, dupa care, in a doua faza, de a te pune in acord cu societatea in care traiesti. Sunt multe persoane echilibrate, fara dezacorduri ori stari anxioase, care sunt percepute in diferite moduri negaive de cercurile in care se rotesc. Desi fata de sine insele nu au reprosuri, au probleme de tip social. Aceasta este o problema pe care ti-o poti rezolva prin dezvoltare personala, in pasul doi.

La ce e buna dezvoltarea personala?… Pai… lucrurile se intampla oricum… Felul in care le percepem depinde numai de noi.

Una dintre intelepciunile populare romanesti spune ca: “Lumea nu incepe si nu se termina cu tine”. Tu nu esti “buricul pamantului”, nu esti cel mai important lucru caci (vai!) “Soarele nu se roteste in jurul tau”! Infatuatii ori intolerantii vor auzi de multe ori aceste proverbe din gura apropiatilor.

In extrema cealalta insa, “vei accepta minciuna din exterior atunci cand adevarul din interior nu-ti e placut”. Aflandu-te in dezacord cu propria persoana vei cauta echilibrul in experientele altora, vei pune pret pe parerile lumii despre tine, vei crede ca omul este supus vremurilor, sortii, universului si vei trece cu vederea ceea ce crezi tu despre tine. Cand metodele de a te autocunoaste sunt in special extrinseci ori prin altii vei scoate din ecuatie introspectia.

Pentru a-ti defini individualitatea vei invata sa te cunosti prin tine insuti si nu prin altii, in acelasi fel in care Buddha si-a parasit profesorul cautand iluminarea prin introspectie. Invatatura singura nu aduce cunoastere absoluta caci fiecare persoana este unica in felul ei, si traieste diferit experiente similare.

Exista fara indoiala lucruri “supra-naturale” ori energii care ne influenteaza viata. Situatii aflate in afara controlului nostru, fizic imposibil de anticipat ori pentru care nu avem nici un fel de sistem imunitar. Se spune ca purtam pacatele stramosilor, ba mai mult, uneori platim pentru ele.

Universul e plin de energii intunecate pe care omenirea abia acum le descopera. Dincolo de ele insa – exista liberul arbitru, capacitatea fiecaruia de a lua decizii in acord cu propria persoana. Iar pentru ca acest lucru sa fie corect si complet autocunoasterea prin noi insine (introspectia) ne ofera o cale eficienta.

Calea de mijloc (descrisa prima data de Buddha) ne invata sa acceptam inferentele exterioare dar sa le luam ca pe simple imformatii si sa le tratam ca atare. Dincolo de ele noi insine suntem stapanii propriului destin iar liberul arbitru ne da puterea de a alege indiferent de vicisitudinile exterioare. Centrul nostru de greutate nu se gaseste niciodata in exterior, ci in noi insine (atat de plat dar atat de adevarat), iar datoria noastra este aceea de a-l descoperi si, prin aceasta, a ne defini continuu ca individualitate (personalitate) unica si independenta. Prin invatatura, cunoastere, adica metode “lumesti” – ori prin autocunoastere.

In concluzie, lumea nu incepe si nu se termina la mine! Dar, fara riscul de a gresi, fiecare dintre noi poate avea pretentia ca: unde incepe “singularitatea” numita “EU” – lumea se termina.

PS Exista un alt proverb romanesc: “Gura lumii tace in pragul casei tale”

Orgasmul e o chestie de perceptie. Nu se produce in organul receptor ci in creier. Iar creierul uman e dornic de sentimente si de dovezi ale acestora.

Cand omul nu este capabil sa simta – apeleaza la tot felul de metode prin care sa-si “dea creierul peste cap”. Are nevoie de dovezi ciudate si de situatii “brutale” psihic, foarte evidente, pentru a intelege sentimentul.

In atare conditii, cand nu esti capabil de sentimente apelezi la perversiuni.

… ce inseamna ciudat? Cand se uita lumea la tine “cel mai urat”, iar tie nu-ti pasa “nici macar atat”. Si de ce ti-ar pasa?

Uneori ne punem pe noi insine in situatii stanjenitoare, alte ori lasam cinismul la o parte doar pentru putin fun. Desi, si unul si celalat stim ca orice chimie fortata se naste din elemente nearmonice sau mizere. Preferam totusi sa vedem partea sclipitoare a lucrurilor, intr-un carpe diem… “meschin”.

Nu mica ne e mirarea atunci cand realizam ca ne holbam drept in ochii utopiei fara sa avem habar. Dar totul are un pret pe care de cele mai multe ori nu suntem dispusi sa-l platim. Cum ai putea sa te bucuri de urcare daca n-ar exista coborarea? Sau si mai bine… cum ne-am putea bucura de coborare daca n-ar fi trebuit sa uram inainte?

Facem lucruri doar pentru ca putem, dar asta nu inseamna ca suntem mai buni decat cei care nu pot. Calea de la difuzoare pana la sange e una lunga si anevoiasa. Dar cei care o vor bate pana la capat vor intelege ca mai buni sunt cei care pot dar aleg sa se abtina (cand trebuie)… E un pret pe care-l platesti pentru… ceilalti!

Pentru cei interesat de semnificatia cuvantului:

- tulburare a perceprtiei senzoriale si a starilor psihice, sau stari alterate de constiinta ori stari asemanatoare psihozei
- care evoca viziuni, halucinatii ori vise asemanatoare unor stari reale
- manifestare pura a psihicului, care dezvaluie psihicul
- stari induse de culori, sunete ori forme bizare, in arta
- stare mentala caracterizata de o alterare intensa a perceptiei, halucinatii si stari de euforie ori disperare
- in greaca: psyche – minte, delein – manifestare. Adica o manifestare directa a mintii.

Starile psihedelice sunt induse in general de droguri. Studiul artei psihedelice, si in general al mintii, a ajuns sa ma sperie in ultima vreme. Cu cat privesti mai adanc cu atat gasesti lucruri mai nebanuite incat ajungi sa-ti fie frica de ceea ce ar putea exista dincolo de simturi:

haha…