PixMe WeBLog

Articole ‘psicho’

Calea lui Siddhartha (Buddha) spre iluminare este calea fiecarui om spre incetarea suferintei cel putin, daca nu cumva spre fericire, spre linistea suprema.

Hermann Hesse, in “Siddhartha – Calatoria spre Soare-Rasare” are o interpretare destul de curioasa a povestii “Celui care s-a trezit”, sugerand mai degraba ca excesul de pacat duce la intelegerea acestuia si despartirea de el. O idee cel putin curioasa daca nu cumva chiar pe dos.

In crestinism avem pilda oii pierdute, a celui care experimenteaza pacatul pentru a-l intelege pe deplin. Dar lucrurile stau oare asa? Suntem cumva obligati sa traim pacatul in mod empiric pentru a-l intelege si mai apoi a-l stapani?

Invatatura Ortodoxa ne invata ca Omul este format din trei componente: Trup, Suflet si Vointa, ceea ce ma duce imediat cu gandul la “Parintele Studiului Vointei” – Arthur Schopenhauer.

La Schopenhauer vointa este cauza tuturor lucrurilor. Astfel omul are urechi pentru ca a vrut sa auda, si are ochi pentru ca a vrut sa vada. Aparitia organelor de perceptie fiind nimic mai mult decat o consecita a vointei acestuia. Iata cum reprimarea dorintei de a pacatui este o simpla calitate a omului, precum experimentarea insasi, si deci un lucru care tine de vointa.

Siddhartha lui Hesse spune ca invatatura singura nu te va duce niciodata la iluminare, caci din ecuatie ar lipsi tocmai cunoasterea propriului EU. Nu te poti ilumina prin experientele altora, in mod evident; dar as pastra rezerva faptului ca nici autocunoasterea singura nu duce la iluminare.

In primul rand nu avem timpul necesar pentru “reinventarea rotii” si-n al doilea rand pentru ca exista o multime enorma de variante si situatii posibile in Univers, pe care n-ai avea cum sa le experimentezi singur, intr-o viata de om. Iata de ce avem nevoie de invatatura.

Calea spre starea de existenta a lucrurilor este una singura: A Sti – A Vrea – A Putea – A Face! Deci ca sa vrei trebuie mai intai sa stii, si nu ne dorim totdeauna lucruri pe care deja le-am experimentat. Uneori vrem lucruri despre care am invatat de la altii.

Si atunci alegerea intre a infaptui pacatul ori a-ti reprima pornirile nu este decat o simpla chestiune de vointa. Ba mai mult as spune, inhibarea dorintei este un semn de credinta ori un gest al omului care nu vrea sa se expuna suferintei.

Buddha:
- Toate lucrurile si experientele sunt marcate de suferinta, frustrare si sunt nearmonice!
- Aparitia suferintei, lipsei de armonie si a frustrarii decurg din dorinta, ravna si atatare!

Siddhartha lui Hesse este un tip care le gusta pe toate la extrem pentru a le intelege. Spune chiar ca odata cu incheierea fiecarei etape din viata lui, Omul Siddhartha care savarsise pacatul moare odata cu acesta.

Este un personaj interesant, uneori impetuos, cu porniri radicale si schimbari drastice, fara regrete, fara teama de scurgerea timpului si avand capacitatea de a se cufunda cu totul in diferitele forme ale pacatului. Infaptuieste lucrurile in trei pasi simpli: asteptand, gandind si tinand post.

Cu siguranta reuseste pana la final sa atinga iluminarea, dar intrebarea simpla pe care mi-o pun este daca noi, urmandu-i exemplul, n-am deveni decat mai pacatosi… si atat.

Am 28 de ani si sunt practic divortat de femeia pe care am iubit-o mai bine de 8 ani, si pe care intr-un fel anume inca o mai iubesc.

Ce am invatat din divort?