PixMe WeBLog

Articole ‘poezii’

Bătrânul – de Bogdan Nicolaescu

Umplând un gol clădit în urmă
Lumina-n tânăr proaspăt răsărită,
Într-o beţie de culoare,
Îi arăta firesc o zare infinită.
Când lumea altă dată-ncremenită,
Într-o secundă căpătă mişcare.

Ţinând în mână strâns toiagul
Şi-n spate anii grei de tinereţe,
Fără o urmă de tristeţe,
Mişcându-şi mâna lui greoaie-
Bătrânul porunci luminii:
Să iasă-afară din odaie!

De Lumină – de Bogdan Nicolaescu

Prin porii mei răsuflă noaptea…
În loc de sânge am venin,
Cu mâna mea de mort mă-nchin,
Prin ochii mei se vede moartea!

Nu mâna mea, ci sufletul se-nchină.
Prin ochii mei răzbate dimineaţa
Şi-n loc de sânge am lumină,
Prin porii mei respiră viaţa-

Scrum – de Bogdan Nicolaescu

Să mai dezgrop o clipă-mi ceri,
Din cimitirul vechilor plăceri?
Când tot ce-a fost ori s-a-ntâmplat,
În mine azi e-nmormântat?

Nici lumânări nu am să pun,
La capul ultimului drum.
E mort tot ce îţi aminteşti-
Cu tot ce nu poţi să trăieşti!

Iar ce e viu va fi de-acum,
Nici nu gândesc ce va fi fost!
Când anii viitori vor fi din scrum,
Alt drum… sfârşi-voi: fără rost.

Poate macabru e un cuvant cam greu, dar daca Bacovia ar fi trait in ziua de azi cu siguranta ar fi fost un “blacker” de prima clasa. Pentru ca-mi plac foarte mult o parte din poeziile lui, o sa pun aici, la sectiunea cultura (sic!), doua poezii care ma impresioneaza in mod deosebit.

Nihil

Ce trist amor
Sa vrai,
Sa stai,
Cu cei ce mor.

Si ce avant
Sa treci,
Pe veci,
Intr-un mormant.

Ce fara rost
Traind,
Gandind,
De n-ai fi fost.

Si ce cuvant…
Mister,
In cer
Si pe pamant…

Greu de comentat, e pur si simplu demential. Bacovia are capacitatea de a expune ironia si sarcasmul vietii intr-un mod extrem de plastic. La fel si mai jos:

Trec zile

Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine
Cu-un dor de “mâine” sora lor,
Cu-un dor de mine.

Asadar zilelor noastre li se face dor de noi atunci cand ajung in cimitir. Beware!