PixMe WeBLogSolutii si Discutii

Mi s-a parut ca te vad,
mi s-a parut ca te visez,
mi s-a parut ca mi se pare.

De fapt, nu te-am atins
decat cu pleoapele

In timp ce te visam…

George Bacovia – Pastel

- Adio, pică frunza,
Şi-i galbenă ca tine, -
Rămai, şi nu mai plange,
Şi uită-mă pe mine.

Şi s-a pornit iubita
Şi s-a pierdut in zare -
Iar eu in golul toamnei
Chemam in aiurare…

- Mai stai de mă alintă
Cu mana ta cea mică,
Şi spune-mi de ce-i toamnă
Şi frunza de ce pică…

Nu stiu exact ce inseamna sa fii poet, si cu atat mai mult nu stiu ce inseamna sa fii poet in Romania. Intelectualitatea “razvratita” poate fi plina de umor, pana in momentul in care iti depasesti limitele naturale de simpatie si carisma.

Zilele astea, Mircea Dinescu spunea… citez din memorie: Basescu are o mica ejaculare atunci cand isi vede si dusmanii si prietenii in genunchi. Limbajul porn, desi nu-i sta totdeauna rau, de data asta pare sa fi trecut peste capacitatile “poetului” de a-si sustine umorul prin carisma. Si nu spun asta doar pentru ca am votat Basescu ci mai degraba pentru ca imi place poetul Dinescu. Adica daca presedintele tot e un zero barat ce rost are sa-l mai bagi in seama?

Eu unul prefer sa nu mi-l amintesc pe Dinescu, poetul cu versuri ca cele de mai sus, si care daca ar fi fost dintr-o manea cu siguranta aceea ar fi una de proasta calitate (de parca ar exista manele bune (sic!)). Prefer sa-l pastrez in memorie ca fiind artistul cu intrebarea:

“cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge”?

Radu Stanca – Sunt cel mai frumos din orasul acesta

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase…
……………………

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

………………………………………..

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

PS. Multumesc fetelor din banca pentru (probabil) singura poezie pe care o cunosc si ele. Eu o stiu pe toata… dar hey! Fetelor!… restul e cancan.

Cand cu gene adormite noaptea suflu-n lampadare
Doar ceaslovul meu urmeaza lunga chinului carare
Caci perdelele pe-o parte cand le strangi si iar in baie
Muma varsa peste toante voluptoasa ei stransoare
Ea din noaptea fericirii o betie-ntreaga scoate
De idei pe care insa le visam ca-n vis pe toate.

hihihi….

Breed of a nameless force, origin of our sin
We are as large as Gods, we are their tragedy
We are the Four Arms of the solar Cross
Lightning in incredulous faces the flames of Uthopy!

Dragonul – De Bogdan Nicolaescu

Dragonul zbura deasupra armatelor ingrozite
Pe nas scotea flacari fierbinti
Si creier de om ii curgea printre dinti.

In gheare zdrobea trupuri plapande
Un zgomot de os zdrobit se aude,
Zadarnic i-acum suspinul de-un ceas,
Doar moartea-i scaparea si tot ce-a ramas.

In spate e vaiet, suflarea s-a stins,
Miros de arsura vazduhu-a cuprins,
Iar el a plecat cu vantul inainte
Dar ce-i adevar in aceste cuvinte?

Si strans in lant, cu capul plecat,
Dragonul viseaza la moartea din sat.
O soapta de om ce l-a implorat,
Un ochi de orfan ce a-nlacrimat.

Dragonul suspina cu jerbe de foc,
Dar moartea e una, si fara soroc.