PixMe WeBLog

Articole ‘munca’

Exista foarte multe companii in Romania care incalca drepturile salariatilor. Patronii, pentru simplul motiv ca detin banii, si nu neaparat obtinuti pe cai legale, cred ca au drept de viata si de moarte asupra angajatilor loc. Se considera superioari ori zei calauzitori, in asemenea masura incat uneori au impresia ca pot coordona si viata personala a angajatilor, daca le permit sa aiba una.

Citeam pe siteurile gen “despre firme”, tot felul de comentarii si lucruri trasnite inventate de patronate pentru a transforma angajatul intr-un mic sclav. De fiecare data cand apare un comentariu gen:

- M-au fortat sa fac ore suplimentare si nu m-au platit
- Mi-au promis bonusuri si nu mi le-au dat
- M-au amenintat continuu, m-au pus sa semnez tot felul de hartii la angajare si din pacate am semnat fara sa citesc niste enormitati
- M-au tratat neprofesionist, aproape umilitor

… vin si cateva comentarii, evident interesate, din partea firmelor dar sub acoperire:
- Esti un frustrat, investesti prea mult timp intr-o frustrare
- Nu esti capabil sa rezisti la stres
- Nu esti profesionist

In general Arhitectul va recomanda:
- Nu mergeti la firme care genereaza frustrari in randul angajatilor
- Nu acceptati joburi la firme in care va trebui sa fiti stresati
- Comportamentul neprofesionist inseamna cu totul altceva decat atitudinea critica asupra muncii.

Frustrarile, daca exista si sunt reale, pleaca de la un lucru negativ pentru angajatul respectiv. Daca sunt destui frustrati in firma inseamna ca exista o sansa ca si tu sa devii unul. Daca-ti exprimi nemultumirea cu argumente care pot fi probate fata de o situatie ilegitima daca nu chiar ilegala, nu inseamna ca esti frustrat! In general, profesionist nu inseamna unul care tace si inghite orice.

Sunt unele firme care la interviu trimit un onanist, eventual un team leader, de multe ori inadaptat social, care pentru a-si dovedi lui insusi bartatia, incepe a te intreaba tot felul de chestii superspecifice, nu cu scopul de a te evalua obiectiv ci cu scopul de a-ti dovedi ca el e mai bun decat tine. Dupa care iti ofera jobul avand deja un avantaj psihic asupra ta, sau nu ti-l mai ofera deloc… nu conteaza. Dar la sfarsit spune ca s-a comportat asa pentru a observa cum reactionezi sub stres. Aceasta nu este unica situatie in care esti evaluat la capitolul “munca sub stres”.

Pai acestor firme, si acestor indivizi le raspundem asa:
- Scopul pentru care vin la munca nu este acela de a ma stresa ci acela de a produce ceva.
- Situatiile de stres intr-un mediu profesionist ar trebui sa fie exceptia si nu regula, pentru ca a fi profesionist inseamna a produce bani si nu a stresa ori a fi stresat. Asadar o firma care ma testeaza la interviu pe o situatie care ar trebui sa fie de exceptie… nu are comportament corect fata de angajati.

Pentru toate acestea, si pentru alte cateva chestiute, sunt considerat nonconformist de catre HR-izde in ce priveste abordarea muncii. Prefer insa obiectivitatea si logica simpla in detrimentul prostiei si a afacerilor de tip romanesc. Unde nu prea conteaza concepte gen: “castig de ambele parti”, ci mai mult “daca rezisti tu ca angajat sub stres”, satisfacand prin aceasta sefului nevoile de putere.

Afacerile se pot clasifica in multe feluri, pe mai multe seturi de criterii. Unul dintre acestea este ponderea cheltuielilor cu productia in venituri.

O afacere in care aceasta pondere este mare (peste 20%) nu este in general prea profitabila si se traduce in suprasolicitarea resurselor (umane). Firma va cauta sa scoata maximul de eficienta din resurse, pentru ca profitul se bazeaza in principal pe productivitate.

In pasul urmator intervine managementul. Care poate sa considere ca trainingul continuu si fidelitatea resurselor duce la eficienta sau ca, dimpotriva, rularea acestora in mod constant si obtinerea maximului posibil pe perioade scurte aduce cele mai bune rezultate.

Asadar avem de-a face cu trei componente. Politica de piata a firmei incluzand marketingul, managementul si productia.

O firma al carui profit se bazeaza in special pe servicii precum intermedieri, outsourcing etc. si management bazat pe mentinerea resurselor pe termen lung este din punctul de vedere al angajatului una ideala. Pentru ca eficienta si productivitatea acestora vine odata cu experienta, iar banii nu provin in special din productie. Toate acestea duc la o incarcare redusa a resurselor.

In piata IT, pe care am pretentia ca o cunosc destul de bine, exista tot felul de firme, care combina cele trei elemente de mai sus in toate felurile posibile. Cele mai defavorabile pentru angajat fiind evident cele cu strategii proaste, management prost si productivitate buna.

Ce inseamna asta? Profit bazat pe productie si management strict pe rezultate. Adica stres, bani putini, overtime neplatit, beneficii zero samd. Unii dintre voi stiti mai bine.

Incepi cu facultatea. Inveti, te distrezi, treci prin emotii si la final iti iei diploma. Te angajezi.

In primii ani muncensti ca bezmeticul pentru promovari, pentru bonusuri, pentru recunoastere, pentru bani. Mai incolo ajungi sa faci cate ceva, iti faci credite, incepi sa muncesti si pentru banca.

Ajungi la o varsta, corpul nu te mai aujuta ca la 20 de ani. Te apuci de Yoga, de Tae Bo, de inot, incepi sa faci iesiri, nu neaparat pentru ca iti place ci pentru ca sanatatea te obliga sa faci miscare, sa te relaxezi, sa scapi de stres. Te intrebi cu ce ramai din toate astea, te intrebi daca pana la urma chiar ai realizat ceva in toti anii din urma.

Luandu-ti angajamente pe termen lung devii parte a sistemului.

In Thailanda, prostituatele vin la oras de tinere. Fac ceva bani la inceput, cat sa le dea o impresie de fericire. Apoi incep sa munceasca din ce in ce mai mult, pana la extenuare. Ca sa poata munci la eficienta maxima se apuca de droguri. Devin din ce in ce mai productive. Maresc dozele de droguri, devin dependente pana la un moment in care isi dau toti banii pentru o doza.

Ajung sa munceasca aproape exclusiv pentru droguri, devin parte a sistemului.

O sa mi se raspunda ca noi, spre deosebire de ele, avem valori precum familia. Iar eu stau si ma intreb cat pret mai pune societatea moderna pe valorile astea?

Hai sa vedem un top al muncilor consumatoare de timp si neproductive pe care le avem de facut prin casa.

7. Curatenie pe jos, adica dat cu mopul si cu aspiratorul. Eu nu mai folosesc aspiratorul pentru ca e complicat sa-i schimb sacul de gunoi. Deci, folosesc matura cu incredere. Un pont pentru eficientizarea muncii: renuntati la covoare. Pun asta pe ultimul loc pentru ca pe mine unul ma plictiseste cel mai putin.

6. Muncile cele mai putin plictisitoare sunt cele care nu se fac regulat, gen spalat geamuri, reparat cate o chestie minora, schimbat un bec, sters praful. Si facutul patului mananca timp drept pentru care am renuntat sa-l mai fac in cazul in care nu e absolut necesar.

5. Curatenie in baie. Asta nu e un lucru complicat, orice barbat destept, cand i se urca fomeia in cap, alege baia. Pentru ca nu sunt prea multe de facut. Pentru eficientizarea muncii se procedeaza in felul urmator: se cumpara detergent in cantitati mai mari, nu prea stiu de care pentru ca eu cumpar la nimereala iar de asta ultimul nu sunt prea multumit. Se pune juma’ de kil in cada, juma’ de kil in chiuveta si juma’ de kil in veceu. Astepti vreo 10 minute dupa care iei dusul si speli tot, inclusiv toaleta. Luati-va un furtun pentru dus destul de lung ca sa ajunga peste tot, merita! Spalati tot cu dusul, inclusiv capacul de la veceu si restul indiferent ca se face multa apa, oricum trebuie sa dati cu mopul si pe jos, dupa.

4. Facut mancare. Desi se poate fenta usor fenomenul, adica poti sa cumperi macare direct facuta, tot mai trebuie s-o mai incalzesti din cand in cand, sa pregatesti masa etc. Norocul meu e ca nu sunt pretentios si pot manca orice, drept pentru care nu ma stressez deloc cu idei de genul: ce gatesc maine?

3. Spalat vase. O problema grea daca nu ai masina… pe mine ma plictiseste goraznic, de aceea am facut o investitie si am scapat de problema. De altfel, daca nu exista masina de spalat vase, puneam treaba asta pe locul 2.

2. Spalat haine. O sa spuneti ca spala masina… da! Dar cine le baga acolo, cine le sorteaza, cine alege programele de spalat, cine le scoate si cine le intinde?… E “time consuming” si plictisitor. Poate o idee ar fi masina de uscat haine pe care inca nu mi-am luat-o ca sa va pot spune cum e.

1. Si numarul 1 in top, doamnelor si domnilor… calcatul hainelor. E cea mai plictisitoare munca “ever”, din punctul meu de vedere. De dimineata am descoperit ca am uitat fierul in priza… peste week-end (doh). Si nu-mi calcasem decat vreo 2 tricouri. Are cineva idee daca un fier mai smecher scuteste din timp?

Vine dintr-un plan malefic al marilor puteri economice? Vine din lacomia unora a caror pierdere s-a distribuit la scara planetara? Vine interiorul sistemului capitalist astfel devenit o teorie falsa? Sau poate vine doar din interiorul nostru?

In ultimul timp am invatat sa nu mai emit axiome si corolare, am invatat ca dezastrele nu sunt produse niciodata de un singur eveniment nefericit ci mai degraba de un complex de imprejurari si evenimente care se petrec in mod aleator sau nu. O multime de factori complicati cu predictibilitate mica ori impredictibili.

Zilele astea am primit o oferta de munca ce include un venit cu 20% mai mare, si ma pregateam sa dau pe blog un mesaj de genul celui dat de nemti grecilor: “munciti mai mult, protestati mai putin!”. Ma pregateam sa spun ca valoarea adaugata a muncii se obtine prin proprietate intelectuala, prin independenta fata de firma si dependenta fata de piata, prin implicare, entuziasm, energie focalizata pe inovatie pe utilitate… si in nici un caz pe forta, ori violenta fie ea si verbala, ori ipocrizie.

Politica nu inseamna ipocrizie, nu inseamna sa fraieresti masele, nu inseamna sa le minti sau sa le manipulezi. Politica, cel putin in termeni economici, inseamna viziune, leadership, organizare, munca si valoare adaugata. In aceasta ordine!

Valorile la care trebuie sa ne raportam sunt: specializare si inovare care sa conduca la eficientizare inclusiv prin automatizare!

In cazul meu lucrurile astea au functionat mereu si iata ca desi castig sume la care putini romani se pot gandi primesc oferte mai bune chiar si pe timp de criza. Poate ca IT-ul e o lume paralela realitatii romanesti, dar trebuie totusi sa intelegem ca numai munca, eficientizarea muncii si marirea valorii adaugate ei ne pot scoate din criza. Asta bineinteles alaturi de reforma sistemului de stat pentru eliminarea scrugerilor ilegale de captal, lucru pe care nu-l poate face nimeni de unul singur ci doar noi toti, implicandu-ne!