PixMe WeBLog

Articole ‘la multi ani’

Mersi, imi pare rau!…

La Multi Ani fericiti, va iubesc pe toti desi n-am baut (prea mult, inca ). Sa fiti sanatosi si sa gasiti lucrurile pe care le cautati in calatoriile voastre. Dumnezeu sa ne aiba in paza pe toti!

Dar pana atunci… LA MULTI ANI 2012!!!… un an cu bucurii si fara… altceva. Sa-l incepem cum se cuvine, adica elucubrand sub artificii cu multa gratie

Okay, maine “voi fi 30″ pe topica englezeasca, diseara incepe petrecerea, dar inainte de noi etape mi-a placut toteauna sa le revad pe cele vechi. Asa ca mi-am amintit mai jos, la cald, o parte din cele mai importante intamplari ale deceniului 3 din viata mea.

- 22 Mai 2000 – implinesc 20 de ani. Sunt student in anul intai al Facultatii de Matematica din Universitatea Bucuresti. Sunt membrul unei “gasti” demente de prieteni si oameni “deosebiti” impreuna cu care fac toate nebuniile posibile. Nu dorm doua nopti la rand in acelasi pat, joc baseball cu oua pe coridor, capat porecla: Marijuana, dorm cu cutitul sub perna, sunt haituit de politie si administratia caminului, platesc mai multe amenzi pentru “masturbarea” linistii publice. Termin anul intai cu o singura restanta, examen la care primesc de altfel nota 1,80 dupa chinuieli de talent care au tinut 3 ore. In toamna iau 5 si prind ultimul loc eligibil pentru Sectia de Informatica (pura).

- Camera 205A din caminele Kogalniceanu ramane in istorie drept camera Casino, camera fara usi, camera pe care nimeni din cei care-i trec pragul… nu aveau s-o uite vreodata.

- 1 Octombrie 2000 – noaptea ma gaseste rupt de beat, o intalnesc pe Claudia. Sunt student in anul 2 la cea mai ravnita sectie, lucrez pentru o perioada la o televiziune privata… unde teoretic sunt angajat ca programator dar ma gasesc in situatii cel putin dubioase atunci cand sunt pus sa pazesc un bar in Prelungire Ghencea, noaptea. Cateva luni mai tarziu renunt la job.

- La inceputul lui 2001 ii strang mana Claudiei si o rog ca acel moment sa fie la fel si pe lumea cealalta. Accepta. Cu facultatea merg prost de tot, am multe restante iar notele de trecere pe care le obtin sunt in majoritate 5. De altfel aveam sa termin anul 2 in toamna anului 3 cu media 5,60 – cel mai prost an din istorie. Dezmatul continua – traiesc din cateva zeci de Euro pe luna, dar am totdeauna bani de bere. Imi fac o reputatie foarte proasta printre fetele cuminti din camin. Intalnesc tot felul de oameni, care mai de care mai… in felul lor. Pe la sfarsitul anului ma prinde politia pe Stefan Furtuna – inainte sa pot face ceva vreunei tarfe.

- 2002 – Sunt in anul 3 de facultate, pentru ca am o medie foarte proasta nu prind loc in camin. Ma mult la o mansarda in Cotroceni dar mai dorm nopti si prin camera Claudiei. Usor – usor baietii se aseaza la “casele” lor, nebunia se stinge lent, spre sfarsitul anului reusesc chiar sa ajung pe la cursuri.

- 2003 – Anul 4 il termin cu medie peste 8. Intalnirile cu prietenii sunt din ce in ce mai rare. Reusesc sa promevez 2 examene extrem de grele cu Cazanescu. Imi obtin diploma cu 7,12 la scris si 10 la oral. Facultatea o termin cu o medie putin sub 8. In toamna ma angajez la IBM pe o pozitie de packager si sunt admis la un Master in Universitatea Bucuresti – Programare Web si Baze de Date. Asta a fost un an crucial in viata mea, atunci cand am decis sa-mi caut fericirea mai putin in distractii si mai mult in cariera. Pe 3 Noiembrie ma las de fumat.

- 2004 – Devin Java Junior Programmer in IBM, ma mut cu viitoarea sotie intr-o chirie. Lucrez pe proiecte diferite, in 2 perioade de cateva luni in Germania la Mainz. Devin SUN Certified Java Programmer, termin primul an de Master cu o medie peste 9.

- 2005 – Termin Masterul cu o medie peste 9. Lucrez in Portland – USA – pentru 6 saptamani. Obtin mai multe certificari IBM o parte dintre ele recunoscute international. Imi inchei junioratul in IBM dupa care schimb atat firma cat si profilul – merg la Computaris Romania pentru un post de Test Engineer, mult mai bine platit.

- 2006 – Dupa doar 3 ani de experienta devin Senior Software Engineer in Computaris. Lucrez in Germania, la Paderborn in mai multe randuri, pe proiecte diferite, in perioade diferite. Pe 11 iunie ma casatoresc, evident cu Claudia cu care sunt deja impreuna de vreo 5 ani. Imi cumpar masina – pe Honey. Sustin un interviu de angajare la Google in Londra. Tine 4 zile dar sunt respins, de altfel avea sa fie singurul interviu pe care l-am sustinut si nu am fost acceptat in toata perioada profesionala a anilor 20 si… Continui sa lucrez perioade de timp in Germania. Ma inscriu la Facultatea de Management Financiar Contabil – Specializarea Management din Universitatea “Spiru Haret”. Vizitez Tunisia.

- 2007 – Spre sfarsitul anului ma reintorc in IBM, de data asta cu un rol de Senior Java Developer. Devin Technical Team Leader pe un proiect de doar 2 oameni. Contractez spre cumparare o garsoniera prin ANL a carei constructie avea sa se incheie in 2009. Termin primul an de facultate cu restante probabil si din cauza faptului ca sunt singurul “prost” care chiar invata. Merg in excursie in Europa vizitand in 3 saptamani: Ungaria – Austria – Germania – Franta – Spania – Italia si Slovenia.

- 2008 – Marcheaza inceputul unei perioade ciudate din viata mea, una in care am cunoscut “succesuri” nebanuite dar si deziluzii sumbre. Incep deplasarile in Italia, la Torino, una dintre ele impreuna cu sotia. Vizitez Elvetia. In vara imi petrec concediul in Antalya. Ma mut la Cora Lujerului intr-un apartament mult mai spatios, tot cu chirie. Imi cumpar teren la Domnesti. Obtin o certificare IBM in Project Management. Pe 3 Noiembrie Claudia ma paraseste spunand ca vrea o pauza. Dupa fix 5 ani de abstinenta ma reapuc de fumat. In Decembrie ating apogeul profesional fiind numit stand-in-ul Project Managerului, si raspunzand de aproape 40 de oameni in perioada in care acesta este plecat in concediul paternal.

- 2009 – Dupa un proces complicat, in care eram aproape in situatia de a plati daune companiei, pe fondul unei vieti personale agitate, imi pierd atributiunile de PM, dar pana la urma raman Technical Team Leader. Lucrez in Torino, Milano si Verona diverse perioade de timp. Mi se aloca un proiect de 6 oameni dar pana la sfarsit echipa creste la 9. Fac operatia de deviatie de sept, Claudia intenteaza divort – trec printr-o perioada de depresii masive culminand cu diagnostice psihiatrice in urma carora incep sa “consum” anxiolitice si antidepresive – i.e. droguri – vreme de cateva luni. In toamna ma mult in garsoniera ANL, “proprietate personala pe persoana fizica”. Incep sa cunosc alte femei. Imi inchei cursurile la “Spiru Haret”, iar in ianuarie 2010 iau si licenta. In noiembrie imi pierd rolul de TTL.

- 2010 – Inceputul anului ma gaseste luptand cu datoriile. Nu sunt un om care se poate opri din risipa si nici un om calculat cu banii. Totusi termin de achitat o mare parte dintre ele, incluzand aici si cheltuielile survenite in urma partajului. Interesul pentru viata profesionala este unul foarte redus iar in plan academic nu mai am decat ganduri de viitor. Anul 2010 incepe intr-un punct de “minim local” al carierei mele profesionale, academice si personale.

- 22 – Mai – 2010 – Ma gandesc la familie, la cariera si poate la un doctorat. Mi-am lasat deschise atatea sanse incat practic pot alege orice. Ma uit inapoi cu un zambet ciudat si imi spun ca voi fi tot ceea ce am fost, si mai mult decat atat! Poate mai putin in ceea ce priveste varsta .

PS – Am fost totdeauna ultimul. Chiar si atunci cand s-au separat elitele linia a fost sub mine. Iar daca din intamplare am fost vreodata primul, am fost si ultimul in acelasi timp.

Dragi Pixeri si drage Pixerizde… sanatate, liniste si tot ce va doriti voi!

Multumesc, multumesc. O sa-mi zic si io La Multi Ani aici!… si-o sa-mi doresc sanatate si… liniste. Ceea ce va doresc si voua de altfel .

La Multi Ani! Tuturor celor care m-au iubit, tuturor celor care m-au urat sau m-au ignorat. Va multumesc pentru bucata de timp pe care am impartit-o pe Pamant si sper sa ne vedem dincolo ceva mai fericiti si mai lipsiti de ganduri infricosatoare. La Multi Ani fericiti tuturor. Va doresc un An Nou mai bun, [...]