PixMe WeBLog

Articole ‘ganduri’

Imi place sa fac bani, dar si sa cheltuiesc in nestire, imi place sa fiu centrul atentiei, imi place sa iau decizii, imi place sa fiu convingator si ajut, imi plac oamenii sinceri, uneori imi place sa ma dau mare aiurea, imi place sa fac numai ce-mi doresc si da… imi plac parasutele!

Nu-mi plac fazele ieftine, nu-mi plac prostii si mai ales cele care fac pe proastele, nu-mi plac cei care se gandesc numai la ei, nu-mi plac cei care cred ca ma pot prosti, nu-mi place sa merg in excursii doar pentru ca asa face lumea, nu ma impresioneaza tineretea si nu-mi plac oamenii schimbatori.

Cred in familie si in valorile ei, cred ca dragostea pura nu moare, cred ca exista lucruri mai importante decat dragostea, cred ca fericirea ti-o poti face si singur aproape independent de conditii, cred in prioritati mai degraba sociale si cred in binele absolut.

Nu cred in telenovele si nu-mi plac povestile altora, nu-mi place sa traiesc lucrurile la rand doar pentru ca asa e viata, imi place sa cred ca putina vointa te ridica deasupra vietii si a cararilor pe care te va pierde.

Here you have me… in a nutshell… The Dragons do dream far beyond the sense

Te-ai intrebat vreodata ce este plansul? Cel mai probabil nu!

In filozofie intrebarea: “ce este rasul?” nu isi gaseste un raspuns foarte exact. Tema este de secole la nivel de dezbatere: Cand radem? De ce radem? De ce unii oameni reactioneaza prin ras la unele situatii la care altii reactioneaza prin plans? De ce radem chiar si atunci cand nu ne vede nimeni? Care sunt procesele psihice care il declanseaza? Si da, sunt intrebari serioase! Ganditi-va doar la producatorii de filme care ar plati milioane pentru a afla raspunsul unei intrebari pe cat de banale pe atat de grele: “Ce este rasul?”

Adevarul este ca nu stim exact – drept pentru care nu putem cunoaste legile care il guverneaza. Il definim prin ceea ce este, mai corect il descriem si nu il definim, la fel cum facem de exemplu cu notiunea de “multime” in matematica. Multimea nu poate fi definita pentru ca s-ar ajunge la paradoxul multimii multimilor – cea mai cuprinzatoare multime pe de o parte iar pe de alta parte mai putin cuprinzatoare decat multimea partilor ei.

Este plansul in aceste conditii mai usor de definit decat rasul? Sunt rasul si plansul doua concepte opuse? antagonice? Odata definit plansul vom putea spune ca rasul este conceptul opus? Adica vom fi definit si rasul prin tot ceea ce nu este – precum multimile convexe din matematica?

Si totusi uneori plangem cand suntem fericiti!

In opinia mea plansul este manifestarea alienierii (armonizarii) intre doua entitati care impreuna formeaza o personalitate. Una este cea dinauntru, pe care o numim ego, constiinta sau suflet. Iar cealalta este entitatea exterioara ei pe care o numim ratiune. Exista totdeauna o lupta intre constiinta si ratiune, iar atunci cand ratiunea se indeparteaza de conceptele initiale intiparite in constiinta noastra – ne descarcam – plangem si devenim linistiti, adica ne recapatam starea de echilibru spre care tindem. Ca sa rezum: plansul este de fapt strigatul constiintei aflate in dezechilibru cu preceptele rationale care ii sunt impuse.

In aceste conditii se va petrece unul dintre cele doua fenomene posibile: “vom accepta la nivel inconstient, interior adevarul rational, exterior constiintei noastre” sau “vom accepta la nivel rational adevarul irational specific propriei constiinte”.

Universul nostru este unul in expansiune in care haosul, entropia sunt in continua crestere. Toate fenomenele pe care le inglobeaza sunt creeate cu scopul de a mari haosul – lucru care face ca orice echilibru sa fie doar temporar. Orice efort de a pune ordine intr-un sistem va produce mai multa dezordine in alte sisteme. Luati doar exemplul meu acum cand scriu randurile astea: incercarea mea da a produce un anumit echilibru intre idei, chiar daca poate reuseste, va produce mult mai multa dezordine in natura prin aerul pe care il respir sau curentul pe care il consum. Iar pe de alta parte natura va lucra continuu sa rupa aceasta ordine, la fel cum lucreaza sa sparga (sa dezechilibreze) un sistem ordonat oarecare: o cana, o fereastra… etc.

Si daca plansul este manifestarea unui dezechilibru reinoit continuu prin “bunavointa” naturii si insotita de fenomenul armonizarii intre ratiune si constiinta – putem spune ca rasul este manifestarea unui echilibru intre cele doua insotita de fenomenul dezarmonizarii acestora?

Daca simti design patters arhitectura, analiza si implementarea codului sunt “muci in ceai”.