PixMe WeBLog

Articole ‘ganduri’

… sau era invers… intre patru scanduri…

Nu stiu de ce suna extrem de cinic toata chestia asta, de parca starea de gandire ar fi una prea placuta. Si din cate stiu regreti mai degraba lucrurile placute decat pe cele neplacute. Aratati-mi-l mie p-ala caruia ii place sa “stea pe ganduri”… si mai ales intre patru scanduri… bleah!

Una dintre intelepciunile populare romanesti spune ca: “Lumea nu incepe si nu se termina cu tine”. Tu nu esti “buricul pamantului”, nu esti cel mai important lucru caci (vai!) “Soarele nu se roteste in jurul tau”! Infatuatii ori intolerantii vor auzi de multe ori aceste proverbe din gura apropiatilor.

In extrema cealalta insa, “vei accepta minciuna din exterior atunci cand adevarul din interior nu-ti e placut”. Aflandu-te in dezacord cu propria persoana vei cauta echilibrul in experientele altora, vei pune pret pe parerile lumii despre tine, vei crede ca omul este supus vremurilor, sortii, universului si vei trece cu vederea ceea ce crezi tu despre tine. Cand metodele de a te autocunoaste sunt in special extrinseci ori prin altii vei scoate din ecuatie introspectia.

Pentru a-ti defini individualitatea vei invata sa te cunosti prin tine insuti si nu prin altii, in acelasi fel in care Buddha si-a parasit profesorul cautand iluminarea prin introspectie. Invatatura singura nu aduce cunoastere absoluta caci fiecare persoana este unica in felul ei, si traieste diferit experiente similare.

Exista fara indoiala lucruri “supra-naturale” ori energii care ne influenteaza viata. Situatii aflate in afara controlului nostru, fizic imposibil de anticipat ori pentru care nu avem nici un fel de sistem imunitar. Se spune ca purtam pacatele stramosilor, ba mai mult, uneori platim pentru ele.

Universul e plin de energii intunecate pe care omenirea abia acum le descopera. Dincolo de ele insa – exista liberul arbitru, capacitatea fiecaruia de a lua decizii in acord cu propria persoana. Iar pentru ca acest lucru sa fie corect si complet autocunoasterea prin noi insine (introspectia) ne ofera o cale eficienta.

Calea de mijloc (descrisa prima data de Buddha) ne invata sa acceptam inferentele exterioare dar sa le luam ca pe simple imformatii si sa le tratam ca atare. Dincolo de ele noi insine suntem stapanii propriului destin iar liberul arbitru ne da puterea de a alege indiferent de vicisitudinile exterioare. Centrul nostru de greutate nu se gaseste niciodata in exterior, ci in noi insine (atat de plat dar atat de adevarat), iar datoria noastra este aceea de a-l descoperi si, prin aceasta, a ne defini continuu ca individualitate (personalitate) unica si independenta. Prin invatatura, cunoastere, adica metode “lumesti” – ori prin autocunoastere.

In concluzie, lumea nu incepe si nu se termina la mine! Dar, fara riscul de a gresi, fiecare dintre noi poate avea pretentia ca: unde incepe “singularitatea” numita “EU” – lumea se termina.

PS Exista un alt proverb romanesc: “Gura lumii tace in pragul casei tale”

Mondene: Cred ca cel mai tare club de “nefitze” este El Grande Comandante

Media: Cel mai prost prezentator de televiziune este Mircea Badea. El insusi spune ca nu intelege nimic dintre cele ce se petrec dar contiunua sa creada in acelasi idei (ignorante).

Meta: Citez dintr-un film, legat de fraza de mai sus: “Atunci cand iti schimbi o opinie devii mai Barbat decat erai inainte”. N.r. … femeile nu-si schimba prima impresie?

Politica: Nu cred ca avem alternativa la PDL in momentul de fata. Ce doi maimutoi opozanti ma inspaimanta. Si mai ales gandul ca odata veniti la guvernare vor “reforma” toate “reformele” astorlalti.

Evenimente: Anul acesta consumul de energie electrica a crescut in Romania in perioada desemnata de “Ziua Pamantului” (doh!).

Online: Revistele pentru femei “rulz”. Am o vaga banuiala ca sunt mai tari decat pornul. Este si motivul pentru care am lipsit putin de pe-aici in ultima vreme!

Urare: Sa ne vedem sanatosi la urmatorul quiz!

… ce inseamna ciudat? Cand se uita lumea la tine “cel mai urat”, iar tie nu-ti pasa “nici macar atat”. Si de ce ti-ar pasa?

Uneori ne punem pe noi insine in situatii stanjenitoare, alte ori lasam cinismul la o parte doar pentru putin fun. Desi, si unul si celalat stim ca orice chimie fortata se naste din elemente nearmonice sau mizere. Preferam totusi sa vedem partea sclipitoare a lucrurilor, intr-un carpe diem… “meschin”.

Nu mica ne e mirarea atunci cand realizam ca ne holbam drept in ochii utopiei fara sa avem habar. Dar totul are un pret pe care de cele mai multe ori nu suntem dispusi sa-l platim. Cum ai putea sa te bucuri de urcare daca n-ar exista coborarea? Sau si mai bine… cum ne-am putea bucura de coborare daca n-ar fi trebuit sa uram inainte?

Facem lucruri doar pentru ca putem, dar asta nu inseamna ca suntem mai buni decat cei care nu pot. Calea de la difuzoare pana la sange e una lunga si anevoiasa. Dar cei care o vor bate pana la capat vor intelege ca mai buni sunt cei care pot dar aleg sa se abtina (cand trebuie)… E un pret pe care-l platesti pentru… ceilalti!

Ce este plansul? Ce este rasul? V-ati intrebat vreodata? Stiti raspunsul? Probabil ca nu, astfel ati fi milionari din scris scenarii de filme. Adevarul e ca nimeni nu stie de ce o persoana libera si independenta se poate manifesta in ambele feluri chiar si cand nu o vede nimeni. Nu se stie de ce doua persoane diferite se pot manifesta total opus daca sunt puse in aceeasi situatie.

Asadar, nu stim sa definim rasul, nici plansul dar stim sa le descriem, adica sa le definim prin ceea ce sunt – daca-mi permiteti fortarea logicii.

Asa cum vad eu lucrurile – plansul este o armonizare a constiintei cu ratiunea. Un proces prin care te pui de acord cu tine insuti. Altfel de ce ai spune ca te elibereaza?

Intr-un univers in care dezordinea creste, in care stiintific haosul domina si isi mareste puterea in fiecare clipa, singura aparare in fata dezechilibrelor naturale pe care a gasit-o constiinta noastra este ratiunea. Ca parte componenta a personalitatii alaturi de ratiune, constiinta isi face simtita prezenta pe tot parcursul vietii noastre. Este partea pura din noi, partea nepatata, inocenta si justa. Eu o vad ca fiind un nucleu al personalitatii invelit de ratiune.

Iar plansul este doar un strigat de negare al constiintei prin care aceasta transmite ratiunii mesaje de neacceptare si care are una dintre cele doua finalitati posibile: “acceptam adevarul rational patandu-ne constiinta” sau “acceptam adevarul irational si-l inglobam in rational”. Caci strigatul interior de neacceptare se va repeta ori de cate vom ingloba in rational lucruri neconforme cu propria constiinta.

Si daca ne nastem cu o constiinta nepatata nu putem spune acelasi lucru despre ea atunci cand inchidem pentru ultima data ochii. Pentru ca ingloband parti rationale in constiinta nu facem altceva decat s-o aducem la noi stadii de impuritate. Asa cum spune si Kant – rationalul constient este totdeauna impur. Probabil ca cel ce va trece dincolo actionand numai in conformitate cu “inima personalitatii sale”, nealterandu-si constiinta cu lucruri impuse de rationalul constient… va ajunge direct in Rai.

E asa cum spune preotul: “Nu intra in razboi cu gandurie!” – as zice pentru ca risti sa-ti convingi constiinta cu argumente logice – in repetate randuri. Iar constiinta ta va deveni ceea ce esti tu. La fel ca un criminal care a omorat 100 de oameni si se pregateste s-o faca inca o data. Constiinta lui nu va mai spune nimic.

Ce putem intelege din toate astea?
- Un om care plange nu este neaparat unul bun – ci mai degraba unul care se lupta cu propria constiinta.
- Un om care plange are constiinta!
- Un om care plange prezinta un dezechilibru psihic datorat fie inocentei constiintei sale fie unei manifestari puternice a rationalului fie ambelor.

Asadar: as spune ca plansul este manifestarea unui dezechilibru intre constiinta si rationalul constient atunci cand cele doua intra in contradictie pe anumite situatii – manifestare urmata de o armonizare intre cele doua componente ale personalitatii.

In aceste conditii ma intreb: oare rasul este o manifestare a echilibrului dintre constiinta si rationalul constient urmata de o dezarmonizare intre cele doua?