PixMe WeBLog

Articole ‘eminescu’

Mihai Eminescu: Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăt a muri vrodată;
Pururi tînăr, înfăsurat în manta-mi,
Ochii mei năltam visători la steaua
Singurătătii.

Cînd deodată tu răsărisi în cale-mi,
Suferintă tu, dureros de dulce…
Pîn-în fund băui voluptatea mortii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sîn, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linistit, pe mine
Mie redă-mă!

Ode (In Ancient Meter)

I never thought I would ever learn to die;*
Forever young, wrapped in my mantle,
I rose my dreaming eyes to the star
Of solitude.

When suddenly you rose across my way -
Suffering, you, so painfully sweet;
To the bottom I drank the voluptuousness
Of the ruthless Death.

Wretched I burn alive tormented like Nessus,
Or like Hercules by his own harness poisoned –
My fire can’t be quenched by all the waters
Of the seas.

By my own dream consumed, I’m whining…
On my own pyre I’m melting in flames;
Can I ever brightly revive from it
Like the Phoenix?

Let all the disturbing eyes, from my path now vanish,
To my bosom return, sad coldness;**
So I can die in peace, to myself give back
The me.

*it’s more like ‘understand the death itself’ than simply ‘how to’ die.
**maybe indifference, more like ‘the emotion of not caring about something’ rather than ‘the absence of emotions’.

Am trecut in ultima perioada de la Bacovia la Eminescu. Un scurt fragment

Eminescu – Inger si Demon

A muri fãrã sperantã! Cine stie-amãrãciunea
Ce-i ascunsã-n aste vorbe? — Sã te simti neliber, mic,
Sã vezi marele-aspiratii cã-s reduse la nimic,
Cã domnesc în lume rele, cãror nu te poti opune,

………………………………………………….
El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
………………………………………………….

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
………………………………………………………
Şi tot pe lâng-acestea cerşesc înc-un adaos
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela dintre oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân’ ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor…
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea sa mor.
…………………………………………………….

Butonand neobosita telecomanda la miez de noapte dau peste vasnica Antena 3 care evident il critica pe Basescu. Si pentru ca filmuletul lui Patapievici era la moda, si trebuiau sa-si apere Sultanul, lingaii titrau cu referire la Patapievici: “Intelectualu’ lu’ Basescu” si dadeau un citat din acesta, celebru de acum:

“Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intram în Europa”.

Ei bine, din toata faza Patapievici are dreptate iar Antenele si-au dovedit inca o data incapacitatea de a face rationamente simple, si de fapt, din punctul meu de vedere au cazut intr-o capcana inteligenta. Nu ca i-ar caracteriza aceasta calitate nativa, dar parca ma asteptam sa aiba mai multi neuroni in cap.

Oricat de mult l-as iubi pe Eminescu, si oricat de mult as vrea sa nu fiu de acord cu Patapievici, nu pot face altceva decat sa-i dau dreptate, mergand chiar mai departe si luand in considerare un alt citat: “Hotarât lucru, la o suta cincizeci de ani de la naştere, Eminescu nu mai e la modă”!

Sa “rationam” putin: In SUA, parte a civilizatiei occidentale, numarul de locuri pentru studii postuniversitare (mastere si doctorate) este mai mare decat numarul de locuri pentru studii universitare. Romania are cel mai mic numar de studenti raportat la numarul de locuitori din intreaga Europa. In conditiile scandalului Spiru Haret si a celorlalte universitati cu taxa intrebarea logica pe care trebuie sa ne-o punem este cand (si nu daca) vom licentia primul analfabet?

Calitatea invatamantului romanesc a scazut dramatic dupa 1990, numarul de licente a explodat la fel si cel al diplomelor de masterat si doctorat. Facultatile si-au micsorat perioadele de studiu la 3 ani, ajungandu-se ca in 5 ani sa poti obtine diploma de master si nu doar pe cea de licenta cum se intampla pana acum cativa ani.

Materiile studiate in liceu au fost rasfirate, avem manuale de istorie cu Andreea Esca si fara Stefan cel Mare, iar procesul de “simplificare” (sau “simplist-ificare” daca-mi permiteti fortarea limbii) trebuie sa continue pentru a ne alinia normelor Uniunii. De altfel este un lucru stiut faptul ca un absolvent bun de liceu din Romania se poate descurca in multe universitati din afara in primul an.

De ce toate acestea? Pentru ca trebuie sa ne aliniem nivelului de o calitate mai redusa al invatamantului din UE. Daca pe vremea comunismului existau lucruri bune atunci acestea erau invatamantul si respectul pentru traditii.

Americanii n-au traditii si de aceea nici nu le pretuiesc pe ale altora, vezi oful lui Bin Laden care din aliat SUA le-a devenit cel mai mare inamic atunci cand bocancii murdari ai soldatilor de peste mari au calcat o fasie de pamant considerat sfant in Islam. Europenii promoveaza si ei toleranta in ce priveste traditiile, diversitatea si respectul, lucruri cu care nu pot decat sa fiu de acord in principiu dar este evident ca globalizarea in sine duce la disparitia anumitor culturi sau pierderea unor identitati.

Cati dintre voi sarbatoresc acum Dragobetele si cati altii sarbatoresc Valentine’s Day? Sau mai bine zis cati dintre voi mai stiu ce-i aia Dragobete?

Punand laolalta culturi diferite precum cele saxone sau francofone vom ajunge la o omogenizare despre care n-as putea spune cu certitudine ca este propice sau constructiva. Si cu atat mai mult, societatea capitalista pare sa puna mai multa baza pe forma, pe eticheta (masini, palate etc.), pe trend, pe imagine, pe comercial, pe bani, pe… moda!

In fine, consider ca argumentele mele sunt suficiente pentru moment dar intr-un asemenea context as dori sa va intreb, dragi cititori ai PixMe.Org, oare pentru a ne integra cu adevarat in UE nu trebuie oare sa-l abandonam pe Eminescu in debara ca pe un cadavru putred si urat mirositor? Oare in contextul “culturii” occidentale Eminescu mai e la moda acum?

Surfand netul prin zona, mi-am adus aminte de Glossa lui Eminescu. Adica toate chestiile astea fusesera fumate mai de multa vreme si eu nu stiam?

Pai omul a zis clar, negru pe alb: “Nu spera!”… si e super cand nu mai speri, este o eliberare pe care n-o pot descrie in cuvinte, poate el ar fi facut-o mai bine. Iar in pasul doi cica: “Nu ai teama!”… e o chestie care vine de la sine atunci cand nu mai speri.

Pentru ca teama de trecut te poate retine intr-un fel sau altul. Dar pana la urma ce crezi ca ai putea gasi mai mult decat a fost sau mai putin decat ai avut? Pentru ca nu-i asa:

Tot cea fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Tu te-ntreaba si socoate.