PixMe WeBLog

Articole ‘Dragoste’

Afara ninge viscolit, cum n-a fost dat ochilor mei sa vada. Turbioane ridica zapada prin genunea alba si aduc fiori reci in spatele draperiei rosii. Si totusi sunt aproape 30 de grade inauntru. Centrala de bloc duduie pompand apa calda in calorifere, luminile vecinilor s-au stins in astepatarea dezghetului. Viscolul sufla producand zgomote obsesive, zgomote singure in tacerea noptii de “campie”.

Parca imi doream o noapte singur. Sau poate imi doream mai multe si inca nu stiam. Imi spun ca momentele astea pun ordine in ganduri, ele singure. Au puterea de a te face mai ordonat, mai obiectiv si mai linistit. Pentru ca dincolo de peretii albi te distrage galagia, te sufoca dorintele si te momeste pierzania. Aici linistea se coboara peste tine de la sine, trebuie doar s-o lasi, s-o simti, s-o traiesti.

Oh da! zambesc! Dragostea te face posesiv, neincrezator si dependent. Te face sa te simti singur si fara rost. Iti aduce conflicte interioare, motive pe zbateri, neliniste si uneori suferinta. Si ce daca? imi intreb adancul alteori tulbure… dar el nu-mi mai raspunde ca alte dati.

E ca si cum ar fi impacat cu gandul ca intr-un viitor incert si-ar putea gasi sfarsitul aici, intre aceiasi pereti, inconjurat fiind de suflete la fel de putine la numar. E o perspectiva fericita in aceeasi masura precum cea a familiei sau copiilor. E un spatiu la fel de calduros, deschis si lipsit de griji. Ba poate sa fie chiar mai intrigant.

Pare ca nu e dispus sa iubeasca din nou. Si nici n-ar avea de ce. Sunt inselatoria si tradarea cele care l-au readus in forma naturala de granit. Dar abisul in care ma scufund are acum ape caldute si calme, caci mizeriile lumii nu-l mai ajung asa cum o faceau odata. Pentru ca iata, incetarea suferintei vine din incetarea dorintei, asa cum spunea Buddha. Iar dragostea devine un sentiment la fel de folositor precum singuratatea.

OK, sunt bine :d. Niciodata nu m-am simtit rau dupa Tequila si nu intentionez sa incep acum. Si pentru ca tot am ramas singur cu idei neexprimate aseara, m-am gandit c-ar fi cazul sa va mai plictisesc cu un topic “Girl” .

Sa incepem de aici, o melodie sa zicem OK, care m-a surprins cu un vers: “When you get what you want, but not what you need”. Sau cand dragostea nu-i de ajuns, pentru ca intotdeauna dragostea e ceea ce vrei si poate sa fie diferita de ceea ce ai nevoie. Pentru ca lucrurile sa mearga trebuie sa existe asadar mai mult decat “ceea ce vrei”.

Intrebarea mea pentru lume este: care este acel ceva, acel lucru care implineste dragostea si care face o relatie completa. Sa fie vointa? E oare caracterul partenerilor? Sau e vorba doar de noroc de obisnuinta de teama de necunoscut sau mai stiu eu ce altceva…

Dupa prea mult timp de gandire am ajuns la impresia ca e pur si simplu o chestie de vointa si de caracter in ce-i priveste pe parteneri. Sunt curios totusi daca aveti alte pareri…

As si vrut sa scriu postul asta ceva mai tarziu, pentru ca probabil nu sunt inca destul de obiectiv. Dar pentru ca asa este viata, nu e pentru “cand” se pregateste ci pentru “cand” se nimereste, am s-o fac acum iar mai tarziu o sa updatez eventual.

Atunci cand incepem o relatie facem de fapt un contract (inconstient) cu cealalta persoana iar sentimentele apar atunci cand primesti mai mult decat ai oferit. Sentimentele apar in urma unor gesturi, a unor situatii si “potriveli” care induc senzatia ambilor parteneri ca au primit mai mult decat ar merita.

Iar dragostea decurge de aici si se termina in momentul in care cel putin unul dintre parteneri descopera ca nu mai primeste nici macar cat i s-ar cuveni. Daca fenomenul este insotit si de lipsa de comunicare atunci ruptura este inevitabila.

Suferinta din dragoste apare atunci cand in urma unei despartiri cel putin una dintre persoane considera ca a oferit mai mult decat a primit din punct de vedere afectiv. Iar atunci cand intelege adevaratul sens al propozitiei de mai sus va inceta sa sufere!

Un lucru foarte important in ecuatie ar fi si acela ca, implicandu-ne emotional nu mai suntem capabili sa judecam obiectiv masura “cantitatii” de sentiment oferit la fel ca si masura cantitatii de sentiment “primit”. Asadar tindem mai mereu sa credem ca nu am meritat un lucru sau altul.

Timpul ne face sa fim mai obiectivi, si cred ca el este singurul care ne poate duce intr-un loc cu… “verdeata”. Dar nu verdeata de pe urma ci o verdeata a linistii interioare. Iar judecata obiectiva este una dintre uneltele pe care le putem folosi in a ne echilibra.

Si totusi uneori dragostea nu e de ajuns! Dragostea poate invinge multe bariere, sau poate chiar pe toate cum ar zice visatorii, dar intr-o relatie, desi necesara dragostea nu e suficienta! Dar despre asta… intr-un episod viitor, cand voi fi capabil sa vorbesc mai… obiectiv!

Iata c-a venit cutremurul , cand scriu acest post se clatina cladirea bancii. Semn bun .

In fine, pe lumea asta sunt oameni singuri si oameni “nesinguri”. Sunt cei care cauta sa construiasca o familie cu care sa-si impartaseasca clipele bune si pe cele rele, dar si sa lase in urma lor… oameni, caractere sau lucruri de valoare. Fara a-mi da teza de doctorat aici, am observat ca acesti oameni provin in general din familii unite, cu principii solide ori sunt nascuti in asa fel incat sa inteleaga ce este cu adevarat valoros pe lume. Deciziile pe care le-ai luat mi-au demonstrat ca tu nu esti nici una, nici alta.

Exista numaroase aspecte pe care le poti lua in considerare, sau nu. Grobianismul celui de langa tine, ideile diferite despre lucruri marunte, prioritati divergente etc. Dar astea sunt amanunte si lucruri peste care poti trece, si mai mult decat atat iti poti construi fericirea plecand de la ceva care nu este fix tu. Atunci cand iti doresti un camin, o familie un partener exista numeroase cai prin care poti obtine ajutorul (dar deja ma pierd in amanunte pentru ca aici, e clar, discut despre o alta minciuna).

Cat despre dragoste… asta e un lucru rar. Atat de rar incat pot afirma fara sa gresesc faptul ca tu nu l-ai simtit niciodata, pentru nici o alta fiinta. Sincer sper pentru tine sa-l simti vreodata. Iar atunci cand o vei face iti vei da seama ce mi-ai facut.

Dragostea e atunci cand spui: “Claudia, nu esti singura! Eu sunt aici!”… si nu, daca ai iubit cu adevarat nu vei ajunge ca dupa 8 ani sa spui: “Bogdane esti singur! Eu nu mai sunt aici!”. Sigur, exista pretexte, exista motivatii pentru orice. Deciziile pe care le luam ne fac diferiti. Fiecare crede ceva despre orice, fiecare are opinii si idei bazate pe experientele pe care le-a avut sau pe temperament. Dar ca sa duci o familie dintr-un cap in altul trebuie sa le ai pe toate. Iar eu am sentimentul ca iarasi vorbesc despre o minciuna.

Deciziile pe care le-ai luat au facut din tine o simpla tarfa care si-a luat banii la sfarsit si s-a carat. Cu singura diferenta ca a stat mai mult (sic!).

Eu unul vreau sa traiesc in mod corect. De fapt nu e o alegere a mea, e o chestie pe care am avut-o inauntru mereu. Daca as face-o altfel probabil as ajunge la depresii . Poate pentru ca sunt fixist, poate pentru ca asa am fost crescut… habar n-am. Managementul pe rezultate m-a adus in situatia asta, in situatia in care pot spune ca exista oameni singuri, care cauta spre exemplu nefericirea dinauntrul nonsensurilor, oameni pentru care fatarnicia e un mod de viata, si nu numai fatarnicia celorlalti ci si propria lor fatarnicie. Dupa ce trec o limita spun ca au caracter si trebuie sa faca ceva… (Muhahaha!!!)

Zilele astea, la beri am inteles ca evenimentele trecute sunt frumoase, indiferent de modul in care te afecteaza pe tine, atunci cand deciziile nu au fost ale tale. Zilele astea la beri am inteles ca exista si oameni… “nesinguri” .

Ma uit la cate-o babuta mergand de mana cu cate-un mosulet… ii vad fericiti si linistit de parca au trait impreuna sapte vieti si le-ar mai trebui inca sapte ca sa se sature unul de celalalt. Ma uit si ma intreb cum fac asta? Ce mananca, ce-au facut sa aiba norocul de a da unul peste celalalt?

Sunt veseli si linistiti, si-au indeplinit probabil datoria fata de viata aducand pe lume mai multi copii si nepoti, creandu-le in acelasi timp un cadru in care sa se dezvolte armonios. Sunt tipul de oameni pe care doar moartea ii va desparti. Dar pentru ei nici nu mai conteaza moartea, pentru ca probabil au avut o viata asa cum trebuia sa fie! Si cand ai trait frumos, moartea nici macar nu poate sa-ti fie urata.

E adevarat… exista dragoste pe lumea asta!