PixMe WeBLog

Articole ‘Bucuresti’

Un prieten mi-a trimis Quelqu’un M’a Dit si am ascultat-o.
Suna mai bine decat m-as fi asteptat de la vocea ei, dar asta nu inseamna ca-mi place vocea ei
Dar combinatia Carla Bruni + versuri + franceza imi place.
Enjoy!

Cat despre franceza pe care o urasc (si pentru ca dupa 8 ani de franceza tot nu stiu o boaba ) recunosc ca e destul de plastica in versuri. Eh, multe ti se pot trage de la nostalgia primaverii care se transforma in agonia unei veri de Bucuresti…

Bucurestenii observa, isi dau cu parerea, comenteaza, voteaza. Sau NU.

• Discutie in metrou: De unde se vede ca Ceausescu a fost un nebun care a facut rau propriei tari: noua ne-a facut niste apartamente de tip cotet si lui si-a facut o ditamai Casa (asa-zisa) a Poporului cat China…”
• Emisiunea lui Madalin Ionescu, “Miezul problemei” parca: Un nutritionist afirma ca ne putem hrani doar cu produse vegetale si dovada este vaca: “vaca se hraneste doar cu iarba si uite ce mare e…” (bine ca intre noi si vaci sunt multe asemanari dupa mintea domnului… numai ca stomacul nostru cu doar o incapere si nu patru nu poate rumega in acelasi fel cu al vacii, unde mai pui ca vaca nu mananca chiar toate buruienile si mai ales pe alea care miros a kkt…)
• Pe Dambovita noastra cea verde si statatoare pluteau azi printre pet-uri, gunoaie si puf de plop lipicios, o lisita (o rata) cu bobocii ei. Parea… linistita. In alte orase europene nu m-ar fi mirat sa vad asa o chestie, dar in Bucurestii nostri orice “floare” care supravietuieste e un miracol…
• Din campania electorala:
  - niste tineri in tricouri verzi care imparteau in stanga si-n dreapta chipul unuia – chiar nu stiu de la ce partid erau – “Era mai bine la PNL, ne dadeau si apa si alte alea…”.
  - La Eroilor, Bodu si Vanghelie au chioscurile unul langa altul. Pun pariu ca oamenii de sub chiosc ies diseara la bere impreuna. Sau isi mai tin locul cand au nevoie la toaleta.
  - Sondaj printre bucuresteni: iese Oprescu… si toata lumea zice “Ha?? Cum? Masluire!”. Nu va agitati… decat daca va plac rasturnarile de situatie.

Desi nu e vara inca, aici sus e deja cald. La 10 din 16. Cele cateva sute de porumbei nu mai zboara, s-au adapostit pe la geamuri. Fiecare cu geamul lui, ca un mic separeu. Se doarme pe rupte. Unii se mai giugiulesc, dar nu ca saptamana trecuta. Atunci a fost o adevarata orgie columbofila.

E sambata si inca n-am iesit din casa. Orasul asta are un talent teribil sa ma tina inchisa aici. Bucurestii nu ma tenteaza sa ies nici macar la o amarata de plimbare.

Torino era un oras obisnuit, nespectaculos, dar adoram sa merg pe stradutele curate, linistite. Parcurile erau si ele relaxante. Mi-e dor e aerul ala curat de munte. Si de inghetata italiana, cea mai buna.

Clopoteii de vant au amutit. Ies pe balcon printre rufele intinse – am zis ca ma las de obiceiul asta romanesc, dar unde naiba sa la usuc??! – Soarele de dupa-amiaza ma tinteste si ma moleseste instant in cateva minute. Sentimentul e de retragere si patul imi face cu ochiul. Un somn ar fi numai bun dupa o zi in care n-am facut decat sa lenevesc.

De ce naiba trebuie sa fie Sambata tocmai azi cand nu am chef sa fac nimic interesant? Maine – vizita la rude, luni – din nou la munca si s-a dus weekendul. Asa ca revin la blog si cred ca si la … somn.

De ce nu-mi place Bucurestiul cand ploua?

Pai ar putea sa-mi placa

- daca traficul n-ar fi dintr-o data si mai sugrumat…
- daca semafoarele ar functiona
- daca baltile n-ar fi chiar peste tot
- daca noroiul nu te-ar impiedica sa intri pe stradute
- daca pantofii ar fi cizme ca sa nu te uzi
- daca n-ar trebui sa-ti feresti ochii sa nu tii scoata careva cu umbrela (= arma alba)
- daca nu ti-ar fi frica sa treci pe sub copaci
- daca vanzatorii nu s-ar uita urat la tine cand intri in magazin ud si cu umbrela picurand (cum s-o lasi langa usa… sa ramai fara ea de buna voie?!!)
- daca n-ar pica netul sau mai rau, daca n-ar fi pana de curent
- daca nu s-ar inunda unele cartiere care si asa sunt vai de ele
- daca masinile s-ar transforma in barci ca sa razbata prin pasaje
- daca…
… lista continua si stiti si voi.

De ce imi place totusi Bucurestiul cand ploua?

- Pentru ca aerul, fie si pentru cateva ore, se spala, se elibereaza de sub perdeaua de fum si praf.
- Pentru ca masinile se spala singure si la fel copacii si trotuarele.
- Pentru ca ploaia acopera claxoanele si zgomotul.
E liniste, o liniste rara.

A inceput de-o zi, parca, si se va sfarsi peste inca doua. Spun “parca” pentru ca acest eveniment indealung mediatizat nu mi-a lasat decat o singura impresie: e ceva care a facut Bucurestii sa “vibreze” in toti cainii, in toate gunoaiele si parcurile aflate pe coridorul “culoarului unic”. Politica? O urmaresc in fiecare zi, dar de cand cu summit-ul am intrat in letargie totala. Nu mai urmaresc stirile, nu citesc articolele de ziar care refera summit-ul, nu ma intereseaza brusc si gata!

Mesajul nu e anti-NATO si nici anti-BUSH. E doar o coincidenta.
E de pe un zid de pe o straduta din Lausanne, Elvetia.
De ce-am facut poza? Pentru ca era singurul zid murdar pe care l-am vazut in Elvetia (o tara superba de-altfel, si care mai si exceleaza printr-o curatenie desavarsita). Pentru ca cei care au scris (lucru care banuiesc ca se intampla rar din moment ce pe foarte putine ziduri am vazut graffiti) au facut un compromis intre convingerile lor politice si mazgalirea unui zid, aflat nu intamplator, in spatele Catedralei orasului.

Revenind la summit-ul de la Bucuresti nu vreau sa cred ca e chiar lipsit de importanta si nici sa nu dau Istoriei ce e al ei… dar ma intreb cum de-a reusit acest neam de ziaristi sa ma plictiseasca atat de tare, sa ma indeparteze de interesul national, sa ma oripileze cu tonomatul lor flamand, pentru ca e atat de simplu sa-mi dau seama ca sunt mintita, manipulata, pacalita… Nici nu se mai obosesc sa disimuleze, sunt atat de convingatori in ipocrizia lor incat mi se face sila si nici macar HBO nu ma mai tine in fata televizorului.

Tocmai din aceasta indignare refuz sa ma mai interesez asupra sortii acestui popor si asupra lumii (NATO) in general. Refuz sa mai accept parerile presei romanesti si sa mai ascult glasul Cretzuleascai… Sper doar ca ziaristii straini sa relateze evenimentul neatinsi de virusul acestor irositori de cerneala…