PixMe WeBLog

Articole ‘Blog’

Mi-ai fost un prieten bun… unul care m-a ascultat, m-a contrazis, mi-a dat dreptate ori mi-a aruncat cuvinte urate in fata. Te-am crescut ca pe copilul meu, te-am “udat” in fiecare zi asa cum fac mai nou si cu dracaena. Uneori ai fost o “mimoza”, ai fost scrufulos, ai avut toane, dar totdeauna ai stiut sa ma rasplatesti.

Am crescut impreuna… mi-ai dat lectii care m-au schimbat intr-un sens sau altul. Unii spun ca schimbarea e productiva… ca te face mai puternic, mai destept ori mai echilibrat. Si m-ai facut sa fiu toate astea. “Citius, Altius, Fortius” … dar nu mi-ai spus niciodata ce inseamna “mai bun” ori “mai bine”.

Am trait orori impreuna… unele atat de sinistre incat nici macar n-au avut puterea de a ma invata sa urasc. Si ce poveste e aia din care inveti doar ignoranta?

Dar am avut si bucurii. Am “impartit momente” cu lumea, am cules informatii, ne-am ajutat “colegii” de viata asa cum am stiut. Am ras impreuna, am calatorit, ne-am facut nervi la ghisee, am filozofat, am scris poezii, am trimis felicitari, am iubit ori am fost iubiti. Iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa impart momente cu oamenii…

Draga PixMe… nu de putine ori mi-a trecut prin minte sa renunt la tine. Si nu pentru ca n-ai fi un spatiu miraculos ci pentru ca, in cele mai negre momente de descurajare pe care le mai parcurg, ca oricine, stau si ma intreb daca toate astea au vreun sens. Pentru ca (vai!), singura sansa pe care ti-o da lumea este cea a egoismului si fatarniciei. Oamenii ca noi nu vor reusi niciodata… dar tu stii asta, la fel de bine ca mine!

Si totusi, ne pierdem timpul impreuna. Esti acolo cand ei au nevoie de tine, cand eu am nevoie de tine, amintindu-mi cum se rade cu lacrimi, cum se retraieste un moment fericit ori cum ar trebui sa-mi dau palme pentru momentele de pierzanie pe care le-am documentat… cu grija (doh!).

Draga PixMe… a venit momentul sa te ascult, asa ca te rog sa nu taci. Spune-mi te rog la ce-i buna onestitatea si buna credinta? La ce-i bun adevarul si informatia corecta? Cand toate cele ce se invartesc pe langa noi sunt falsuri ori meschinarii? Cand oamenii cumpara minciuna si te sfatuiesc sa fii ca ei… fericit! Cand spun lucruri nu pentru ca le-ar crede ci pentru ca ar vrea ca altii sa nu creada opusul? Cand ia norocul drept inteligenta ori ceva ce li se cuvine? Cand se feresc sa fie ei insisi pentru ca se cunosc prea bine?

Asa ca, spune-mi te rog, la ce-i bun sa fii corect cu tine insuti? E gresit sa te schimbi in mai rau? E gresit sa devii ca ei?

Am gasit un plugin interesant pentru sondaje pe blog: WP-Polls . L-am instalat si va invit sa folositi widgetul din dreapta unde vor aparea in mod aleator cateva sondaje pe care le-am creat.

Pe de alta parte, daca aveti idei interesante pentru care ati vrea sa aflati opinia cititorilor pixme, puteti lansa intrebarea in acest articol. Pana una alta va invit sa raspundeti la sondajul de mai jos

Vezi in articol…

O saptamana. Cred ca o sa va descurcati si fara mine .

Sunt doua motive. In primul rand saptamana viitoare o sa fac ce n-am facut 30 de ani. Adica o sa urc pe Buila, un varf de pe plaiurile mioritice carora le datorez existenta. O sa fie cateva nopti prin cort si cateva zile de urcat, cred totusi ca vineri seara o sa fiu acasa… daca nu cumva ma imbat prea rau si raman prin creierii muntilor.

Voi reveni cu poze si informatii despre traseu.

Al doilea motiv este ca structura siteului a fost modificata dramatic odata cu schimbarea temei si, se pare ca domnul G are nevoie de timp ca sa se prinda. Va urez o saptamana placuta chiar fara posturi. Voi raspunde totusi la comentarii in limita timpului disponibil.

Asta e mottoul dat de altcineva unei nuvele scrise de mine in caminele Kogalniceanu acum (vai!) multi ani. In fine, din lipsa de ocupatie si de subiecte pentru blog, m-am gandit sa fac putina ordine in punga cu hartii vechi si scrieri din facultate. Am zis ca poate gasesc ceva interesant sa pun sus… dar… lipsa. Scrierile sunt… “inocente” cu accente de puerilitate, desi stilul unora e chiar incitant.

Totusi, printre biletele si scrisorele care mai de care mai “intense”, am gasit cateva randuri care-mi exprima foarte bine starea de spirit actuala. Va invit sa cititi mai jos… e fun

” Spuneam odata ca lucrurile frumoase sunt unice. Nefericirea e ca inca mai cred asta. Dincolo de foaia alba zace o lume care tanjeste sa fie descoperita. Oare cate foi albe am atins pana acum?

Spuneam odata ca imaginatia nu are limite. Nefericirea e ca nu mi-am schimbat parerea. Si totusi… in orice exista un: “si totusi”. Doar lucrurile frumoase sunt vesnice pentru ca ele nu exista: si totusi…. [indescifrabil] ….

Ce poola mea vreau sa scriu de fapt? Muie Dinamo!”

Am reusit in sfarsit sa upgradez blogul si sa-i gasesc o tema cu doua bare laterale. In urmatoarea perioada o s-o customizez continuu… deocamdata pare ok. am fost nevoit sa schimb tema, desi cea veche imi placea in mod deosebit, dar, din pacate, paginile articolelor se lungeau prea mult in jos din cauza barii laterale pe care trebuia s-o incarc cu tot mai multe widgeturi.

Acum e destul loc. Daca aveti pareri… va ascult