PixMe WeBLog

Articole ‘bacovia’

George Bacovia – Igiena

Ea crede c-aş fi atacat…
Şi când o sărut se teme,
Dar sclavă plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.

Pe urmă când spasmul a dispărut
Îşi udă-n parfum o batistă-
O pune pe gură, si tristă
Ea şterge un ftizic sărut.

George Bacovia – Pastel

- Adio, pică frunza,
Şi-i galbenă ca tine, -
Rămai, şi nu mai plange,
Şi uită-mă pe mine.

Şi s-a pornit iubita
Şi s-a pierdut in zare -
Iar eu in golul toamnei
Chemam in aiurare…

- Mai stai de mă alintă
Cu mana ta cea mică,
Şi spune-mi de ce-i toamnă
Şi frunza de ce pică…

Am vazut ca unora le place Bacovia… judecand dupa traficul pe acest blog as zice ca reprezentantul simbolistilor are trecere la public in era digitala. Unii ar zice ca de sarbatori Bacovia nu este asa nimerit… altii ca dimpotriva. Sa vedem totusi:

George Bacovia – Lacustra

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind…
Sint singur, si ma
duce un gand
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri
ude,
In spate ma izbeste-un val –
Tresar prin somn si mi se pare
Ca
n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi
vremuri ma gasesc…
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se
prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot
asteptind…
Sint singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.

Cea mai frumoasa descriere a anxietatii… as zice eu. Mergem mai departe catre… :

George Bacovia – Ego

Tot mai tãcut si singur
În lumea mea pustie –
Si tot mai mult m-apasã
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine –
Aceeasi nepãsare
De oameni, si de tine.

O descriere si mai plastica a depresiei. Sa vedem totusi si o declaratie de dragoste. Poate cea mai expresiva din literatura romana:

George Bacovia – Tablou de iarnã

Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plinã-i zãpada de sânge animal -
Si ninge mereu pe un trist patinor…

E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbã prin sânge… si sug ;
Dar ceasu-i târziu… în zãri corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptatã…
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licãrind.
- Iubito, sunt eu la usa înghetatã…

/closed

George Bacovia – Alb

Poate macabru e un cuvant cam greu, dar daca Bacovia ar fi trait in ziua de azi cu siguranta ar fi fost un “blacker” de prima clasa. Pentru ca-mi plac foarte mult o parte din poeziile lui, o sa pun aici, la sectiunea cultura (sic!), doua poezii care ma impresioneaza in mod deosebit. Nihil Ce [...]