Ca persoană pragmatică / realistă mă raportez cu dificultate la idealuri ori concepte dicolo de logica palpabilă. Deși apreciez și susțin oamenii care pot să își conducă viața crezând în principii, ghidându-se după idealuri. Susțin așadar românismul, toate lucrurile care definindu-ne ne și diferențiază în același timp, susțin umanitatea tradițională și idealurile ancestrale, profund umane.

În cele ce urmează voi prezenta 3 argumente pentru care susțin căsătoria între un Bărbat și o Femeie:

1. Tradiția în favoarea toleranței prost înțelese!

Căsătoria este prin tradiție ceva dicolo de hârtie. Un ideal de încredere, sentiment, empatie. Un simbol pur al iubirii, al unei legături profunde, ideal eterne, între doi oameni, și nu orice fel de oameni, ci între un Bărbat și o Femeie.

Desigur, societatea modernă trudește din greu pentru a destrăma orice ideal, orice principiu tradițional, până la urmă tot ce este uman și pur. În cazul căsătoriilor gay bazându-se chiar pe o logică profund greșită, plecând, așa cum vom arată, de la un principiu al toleranței prost înțeles.

Cunoscând acest ideal pur al căsătoriei între un Bărbat și o Femeie, ne-am putea întreba la fel de bine, de ce homosexualii nu pot tolera aprecierea heterosexualilor referitoare la căsătorie? Toleranța în cazul de față se poate aplică în ambele sensuri… dacă pentru unii lucrurile funcționează natural într-un anumit fel, de ce nu există toleranță din cealaltă parte pentru starea de fapt actuală?

La nivel ideatic, acceptarea căsătoriei homosexuale înseamnă o alterare, dacă nu chiar o pângărire pentru cei religioși, a conceptului de căsătorie în sine. Societatea modernă tinde să minimizeze idealul căsătoriei, transformând-o în circ, într-o hârtie care spune că două persoane vor avea aceleași proprietăţi o perioadă de timp, atât! un fiasco… Pentru tradiționaliști insă inseamnă altceva, mult mai mult decât atât. Reprezintă un lucru care ar avea o valoare mai mică dacă i-ar fi smulse anumite atribute, cum ar fi heterosexualitatea partenerilor. De ce să știrbim idealul, de ce nu există tolerantă în această direcție? pentru idealul familiei tradiționale?

2. Până unde generalizam?

Tradițional căsătoria este între un Bărbat și o Femeie. Presiunea socială propusă de grupul persoanelor cu orientare homosexuală, în logica așa-zisei toleranțe, este pentru generalizarea conceptului într-atât încât căsătoria să poată fi realizată între două persoane, indiferent de sex.

Întrebarea care reiese imediat este: unde ne oprim cu generalizarea de dragul toleranței? sau cât de toleranți suntem noi de fapt?

Să generalizam: tolerăm căsătoria poligamă ca să dovedim toleranță față de persoanele de origine arabă care n-au abandonat încă acest obicei? Dar mai sunt și creștini cărora le-ar plăcea să practice așa ceva… pe ei de ce să nu îi “tolerăm”?
Să exagerăm cu generalizarea: tolerăm zoofilia și căsătoriile cu animale, așa cum am văzut că s-a mai întâmplat la undele persoane? unde ne oprim? tolerăm pedofilia, căsătoria la 12 ani, așa cum se întâmpla până mai decurand în unele familii țigănești?

Nu, nu tolerăm așa ceva… dar dacă-i tolerăm pe unii, care doresc generalizarea conceptului, apare întrebarea firească, de ce să nu-i tolerăm și pe ceilalți? Unde ne oprim cu toleranța prost înțeleasă?

3. Problema copilului!

Nu știm încă ce repercusiuni are traiul într-o familie homosexuală asupra psihicului unui copil. Tolerăm adopțiile pentru familiile homosexuale?

Este adevărat că, în contextul condițiilor din orfelinatele românești, poate pentru unii copii ar fi de preferat o familie homosexuală. Este adevărat că sunt multe “familii tradiționale” care își abuzează copiii, deci simpla heterosexualitate nu oferă garanția unui trai armonios pentru copil. Dar între un cuplu tradițional normal la cap și unul asemănător homosexual, îl aleg, intuitiv pe cel tradițional.

Deși mulți psihologi nu mai găsesc obligatorie prezența modelului masculin și a modelului feminin în creșterea copilului, rămân totuși la convingerea că egalizarea dreptului de adopție între familiile homosexuale și heterosexuale nu este de dorit. Eu nu cred în egalitatea în drepturi, pentru cele două tipuri de familii, atunci când vine vorba de adopții. Cred mai degrabă în interesul superior al minorului. Ori, așa cum în cazul divorțurilor, legea consideră că este interesul copilului să rămână mai degrabă cu mama, în mod analog, consider practica de a considera că interesul copilului este de a trăi într-o familie tradițională, este corect.

Așadar, acestea sunt unele dintre motivele pentru care consider că definiția Căsătoriei nu trebuie să se schimbe, iar în cazul în care parteneriatele civile în cuplurile cu parteneri de același sex ar fi acceptate, problema adopțiilor trebuie tratată cu mare atenție.

JalnicSlabutAsa-si-AsaBunExcelent (Nu a fost votat inca. Voteaza tu!)
Loading...Loading...