PixMe WeBLog

Exista o limita a “umanitatii” pe care uneori o depasim fara remuscari. Zilele trecute imi vizitam un unchi internat la spitalul Bagtazar Arseni pentru o operatie la genunchi. Acolo doctorii au fiecare pretul lui si se targuiesc precum tarabagii fara nici o jena. Asta n-ar fi o problema prea mare, e oarecum indecent sa tii oameni cu zeci de ani de studii universitare pe salarii de mizerie. In atare conditii e greu sa iti imaginezi ca ei n-ar fi tentati sa bage mana in buzunarul pacientului pentru a-si completa veniturile.

Si totusi pana unde poate merge putreziciunea sistemului? Unde gasesti acel punct in care spui “gata!, mai departe nu ma bag!”.

Eu cred acea limita este viata omului. Adica, atunci cand viata unei persoane este pusa sub semnul indoielii ea trebuie ajutata cu orice pret. Si totusi unii doctori nu inteleg acest lucru!

Langa unchi’meo venise un tanar, la vreo 30 si ceva de ani, care suferise un accident de masina. Avea dureri foarte mari pentru ca mana stanga ii era zdrobita. Era plin de sange si din pacate pentru el era constient. Daduse cateva telefoane rudelor, dar fiind din provincie nimeni n-a putut ajunge la timp cu banii. N-au putut ajunge la timp pentru a-i salva viata!

Tanarul a murit la mai mult de doua zile dupa internare, timp in care n-a fost bagat in seama de nici o asistenta. Rudele lui au avut nevoie de o zi si jumatate pentru a strange spaga de 20-30 de milioane pentru doctori. A fost operat in dimineata celei de-a doua zile dar era deja prea tarziu. Decesul a fost constatat in jurul pranzului, atunci cand am ajuns eu la spital si am trecut terifiat pe langa mama tanarului decedat care urla in zadar dupa doctor.

Fusese vecin de pat cu unchiul meu, iar in noaptea de dinainte reusisera sa manance cate ceva impreuna.

Pe aceeasi tema:

1. Informatii despre locuintele ANL
2. Despre Obama
3. Despre depresie
4. Despre droguri
5. Despre psihiatrii
6. Un pic despre vreme
7. Clarificari despre PFA-uri

2 Raspunsuri la “Despre spitale si doctori”