Loading ...Izvorul Nesecat
31 decembrie, 2008 | 
Autor: Este titlul unei icoane dintr-o biserica oarecare… Mi-aduce in cap tot felul de intrebari. Oare lumea asta nu e altceva decat durere si suferinta, si mai multa durere… si suferinta?
Cum poate “fiinta sa-ti fie izvor de iubire” si totusi sa te regasesti mai tarziu imbatranit si gol de dinauntru? Unde iti ascunzi atata furie si nefericire, unde incape atata tristete si deziluzie?
Nu stiu ce sunt, n-am vrut niciodata sa stiu. Nu stiu unde merg si nici nu ma mai intereseaza. Am fost mereu sincer si am gresit, am avut mereu incredere si am gresit, am fost mereu deschis si am gresit… unde se opresc toate astea? Oare singurul izvor nesecat este dincolo de lumea asta? Oare nu exista dragoste adevarata, liniste adevarata… oare nu mai e nimic adevarat aici jos?
Unde este cutitul cu care dormeam sub perna, ranga din usa de camin cu care blocam intrarea, tigaia cu miros de peste in care prajeam ficat de porc, ploaia de pe fereastra autobuzului ce ma ducea la prima slujba… unde e canarul, chitara, noptile din Grozavesti… unde au plecat tramvaiele si de ce nu se mai intorc acum?
De ce se rupe tot ceea ce omul nu are voie sa rupa? Pentru ca traim intr-o lume cruda, cinica si ironica? Pentru atata lucru…
Pentru ca intunericul ne poarta pe carari dulci si jucause care in final ne domina? Pentru ca nu suntem facuti pentru lumea asta? Pentru ca suferinta si durerea ne sunt surori? Pentru ca in adancul nostru zace un demon mizer dar incitant cu care trebuie sa traim singuri? Pentru ca nu vrem sa ne impartim durerea cu cei care ne iubesc?
Asta e tot ce este?… cam putin as spune! Izvorul nesecat astazi va curge in zadar… nu-i nimeni aici dintre cei care s-ar putea bucura de dragoste, adevar si mantuire… au ramas doar cei ce cauta durerea, suferinta si… fericirea!
Pe aceeasi tema:
Categoria 
Taguri: 
Loading ...
