PixMe WeBLog

Am descoperit zilele acestea un blog. Si nu unul oarecare. Varujan Pambuccian mi-a fost profesor de astronomie in facultate (Facultatea de Matematica si Informatica, Univ. Bucuresti). Unul dintre oamenii memorabili pe care mi-a fost dat sa-i intalnesc. Cursul se tinea luni, de la 8 dimineata, si seminarul era vineri, tot de la 8. Putini se trezeau ca sa ajunga la timp. Dar merita. N-am lipsit niciodata si desi n-am fost studenta model de 10, a fost unul dintre cursurile care m-a preocupat cel mai mult.

Imi amintesc ca ne ruga sa nu cascam. Era prea de dimineata, inclusiv pentru El. Am cascat de multe ori in schimb si mi se face si acum rusine ca si atunci. Imi facea semn, dar nu ca sa ma certe, era doar un semn plin de candoare si ma rugam si eu, in gandul meu, sa nu mai casc… Uitam, ma concentram sa urmaresc explicatiile, demonstratiile si iarasi cascam. Nu de plictiseala, ci doar de somn… pentru ca viata de camin nu era adaptata trezirii la 7.

Astazi cand am descoperit blogul dumnealui am descoperit cat de multa stima ii port acestui om si ca de fapt Astronomia mi-a placut doar pentru ca el preda, doar pentru ca am simtit in fiinta lui confirmarea singularitatii, a Omului pe care il intalnesti de putine ori in viata.

M-au oprit din mers versurile (de unde si titlul):

“Ies din lumina
infasurat în parul tau,
Ca un fluture cu aripile ude”

“Dimineata,
Cineva sterge cu guma
Curcubeele ridicate catre tine”

“Atingerea,
Cu sunetul ei aspru
Cu penele impodobite cu priviri”

Puteti vizita blogul domnului profesor aici

Si simt nevoia, Domnule Profesor sa va multumesc.

Pe aceeasi tema:

1. Asigurarile Masinii
2. Cum sa copiezi eficient
3. Cutia
4. Ceaiul verde
5. Civilizatia AZTECA
6. Intrebari si Raspunsuri amuzante
7. Cum se naste o paradigma

Un Raspuns la “ca un fluture cu aripile ude ma ridic sa zbor din parul tau….”