PixMe WeBLog

Honey e bucuresteanca mai nou. Si nu doar bucuresteanca ci una cu numele pe numar .

Am zapacit multe hartii doar ca sa obtin numere preferentiale, dar pana la urma am reusit. Daca vreti sa stiti ce acte va trebuie ma puteti intreba aici. Pana atunci insa s-o admiram pe Honey… pe un vant si frig teribil….

M-am tampit da! Pentru ca nu am cablu si prind doar TVR… cu grilul de la cuptorul cu microunde pe post de antena!

Si daca tot am telecomanda doar pentru volum, am lasat asta-seara televizorul pornit. Sunt vreo 2 piese care suna bine pentru Eurovision… e aia cu “surender” dar care din pacate live suna ca toti dracii. Bleah… La fel si alalta care nu mai stiu acum cum ii zice (ca oricum toate’s cam la fel). Din pacate anul asta e vai si amar… sunt curios cine va castiga pana la urma totusi…

In ultima vreme am inceput sa citesc tot felul de chestii pe care unii le numesc filozofii. Dilema Veche a publicat un articol foarte interesant cu tema ecologica. E atat de interesant incat in interiorul lui veti gasi cuvinte precum: Religie, Nitzsche, Ecologie sau… Masturbare.

Cititi cu atentie, face toti banii .

Nu stiu exact ce inseamna sa fii poet, si cu atat mai mult nu stiu ce inseamna sa fii poet in Romania. Intelectualitatea “razvratita” poate fi plina de umor, pana in momentul in care iti depasesti limitele naturale de simpatie si carisma.

Zilele astea, Mircea Dinescu spunea… citez din memorie: Basescu are o mica ejaculare atunci cand isi vede si dusmanii si prietenii in genunchi. Limbajul porn, desi nu-i sta totdeauna rau, de data asta pare sa fi trecut peste capacitatile “poetului” de a-si sustine umorul prin carisma. Si nu spun asta doar pentru ca am votat Basescu ci mai degraba pentru ca imi place poetul Dinescu. Adica daca presedintele tot e un zero barat ce rost are sa-l mai bagi in seama?

Eu unul prefer sa nu mi-l amintesc pe Dinescu, poetul cu versuri ca cele de mai sus, si care daca ar fi fost dintr-o manea cu siguranta aceea ar fi una de proasta calitate (de parca ar exista manele bune (sic!)). Prefer sa-l pastrez in memorie ca fiind artistul cu intrebarea:

“cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge”?

Ramasesem dator cu o continuare aici.

Nietzsche ne spune ca uitarea este o “facultate a reprimarii” si nu o simpla inertie prin care se ajunge la un absenteism mental. Si daca uitarea este un proces activ prin care o parte din amintiri dispare, ne putem oare explica mai departe modul in care functioneaza mintea noastra? Oare sa fie vorba de “ratiune pura”?

Intelegerea conceptului de ratiune kantiana pura este o problema foarte complicata as spune. Eu unul o inteleg putin diferit, sau putin mai mult de fiecare data cand recitesc scrierile lui Kant. O sa ma aventurez totusi in elaborarea unui exemplu pentru ca mi se pare un concept a carei aplicabilitate in cazul uitarii este elocventa.

Ratiunea pura este acea facultate care lucreaza in timp, inconstient asupra celorlalte facultati sau mecanisme rationale “impure”, constiente, obiective sau subiective in scopul de a le modifica functionarea intr-un sens care transcede limitelor experientei. Definitia este corecta dar nu si completa.

Concret in cazul uitarii, ratiunea pura este cea care lucreaza asupra memoriei sau a mecanismenor de transport a amintirilor in constient.

Ca sa putem continua o sa vin totusi si cu un exemplu mai simplu, din IT. Ne putem gandi la memorie ca la un hard disk, iar la amintire ca la un proces tehnic prin care datele sunt aduse la procesor spre prelucrare. Atunci cand uitam fie stergem datele de pe disc fie modificam procesul de accesare si transport a acestora astfel incat sa nu poata functiona in parametri normali.

Dupa parerea mea cele doua procese functioneaza in paralel, dar blocarea sistemului de accesare a datelor isi face aparitia prima. Iar atunci cand “uitam” o parte din ceea ce a fost, indiferent prin ce metoda, universul rational, imaterial in care gandim… se schimba!

Kant spunea ca omul are tendinta de a-si crea propriul univers care transcede limitelor experientei. El spune ca aceste idei sunt de fapt taramul ratiunii pure sau ratiunii transcedentale. Ele, numite si idei transcedentale, nu sunt fictiuni ci izvorasc din inima ratiunii insasi.

In cazul nostru, “absenteismul” mental se produce prin suprascrierea unor date noi peste amintirile unor expriente practice, adica prin stocarea noilor date peste cele vechi. Date noi care creeaza un spatiu nou de idei, peste o multime ce exclude unele amintiri. Intr-un pseudocod simplist am spune ca mai intai refuzam sa gandim dupa care nu mai gandim deloc. Motivele ne sunt pure pentru ca transced capacitatilor ratiunii practice iar mecanismele ne sunt “impure” pentru ca le putem explica logic.

Intr-un cuvant: uitarea foloseste mecanisme “impure” pentru motive pure.