PixMe WeBLog

Starcraftul este un sport al mintii, un sah al inteligentei. Un univers in care iti poti testa capacitatile de concentrare, de reactie atunci cand esti pus in situatii diverse, in care iti poti antrena atentia si capacitatile de adaptare la mediu. Starcraftul este un joc in care trebuie sa-ti cunosti limitele, sa te cunosti pe tine dar in acelasi timp si adversarul. O lume in care supraevaluarea este la fel de periculoasa ca si subevaluarea intensitatii fortelor care actioneaza pe parcursul unei partide.

In jocul pe echipe coechipierii trebuie sa ia decizii si mai grele, pentru ca uneori decizia de a ajuta un membru al echipei poate fi dezastruasa. In Starcraft supravietuiesc doar cei care se adapteaza rapid la conditiile partidei, cei care isi descopera adversarul si-l domina folosind uneori forte mai slabe decat cele de care dispune acesta. In Starcraft supravietuiesc doar cei care sunt capabili sa pastreze constant un ritm de crestere a intensitatii cu care se dezvolta si lupta.

Si pentru ca un jucator care nu are capacitatea fizica de a se misca foarte repede poate castiga doar prin cunoasterea adversarului si folosirea slabiciunilor acestuia, am spus totdeauna ca Starcraftul nu este un simplu “joc in care se impusca unii” ci mai degraba un fel de sport al mintii si al capacitatii native de a te concentra din ce in ce mai mult. Ca si la Zorba Grecul, din meci vor iesi pe rand cei care nu sunt capabili sa tina pasul cu o intensitate in crestere continua a jocului drept pentru care vor lua decizii haotice, ajungand sa evolueze intr-un spatiu al ideilor aleatoare.

Starcraft II. O poveste mai degraba puerila, grafica slabuta pentru 2010, unitati vechi upgradate dar si unitati noi, se misca foarte bine pe calculatoare mai vechi (doar versiunea oficiala), adica lucruri cu care Blizzard ne-a cam obisnuit. Nu pot spune cu precizie daca va fi un succes sau nu, ori daca va pastra gameplayul Broodwar, dar toate elementele de mai sus ma fac sa cred ca jocul nu a fost gandit pentru “impresii” ci pentru minte.

Toata lumea stie ca aderarea la UE inseamna si renuntarea la spaga. Avem pe de alta parte exemplul actualei guvernari care, cu riscul de a pierde urmatoarele alegeri, nu a vrut in ruptul capului sa renunte le furat ci a preferat sa taxeze pe cei care muncesc onest. Si totusi exista exemple de particulari care au accesat fonduri europene, punand in practica proiecte de calitate. Cum au facut asta fara sa dea spaga?… Simplu! In Judetul Valcea esti obligat sa cumperi marfa la supra-pret de la clientela politica a puterii.

Ca sa fiu mai explicit, sa zicem ca ai un proiect de pensiune, ai ceva bani si ceva posibilitati, dar ai nevoie si de capital european. Ei bine, totul se rezolva cu conditia sa nu cumperi de unde te taie pe tine capul ci din locuri “special amenajate” in care se vinde orice, de la materiale de constructii pana la mobila sau decoratiuni interioare, de proasta calitate si evident la pret cel putin dublu. Prin aceste mijloace am eliminat spaga iar intreprinzatorii pot sa plateasca orice… ca nu dau de la ei. Si oricum, n-au a vorbi discutii… ca se taie brusc “fondu’”.

Primariile si in general tot ce tine de administratia publica locala sunt obligate de noile reglementari legislative sa-si reduca personalul. Cum? Prin externalizari. Nu mai gestioneaza direct tot felul de servicii precum canalizare, apa etc. ci prin intermediul unor firme nou infiintate, cu acelasi personal, aceleasi salarii dar cu numar de inregistrare la Registrul Comertului (mare realizare!). Adica… nu mai avem angajati ci gestionam niste firme care fac tot ce se facea inainte (unii ar spune ca mai nimic) dar avem avantajul ca… avantajul ca…

O saptamana. Cred ca o sa va descurcati si fara mine .

Sunt doua motive. In primul rand saptamana viitoare o sa fac ce n-am facut 30 de ani. Adica o sa urc pe Buila, un varf de pe plaiurile mioritice carora le datorez existenta. O sa fie cateva nopti prin cort si cateva zile de urcat, cred totusi ca vineri seara o sa fiu acasa… daca nu cumva ma imbat prea rau si raman prin creierii muntilor.

Voi reveni cu poze si informatii despre traseu.

Al doilea motiv este ca structura siteului a fost modificata dramatic odata cu schimbarea temei si, se pare ca domnul G are nevoie de timp ca sa se prinda. Va urez o saptamana placuta chiar fara posturi. Voi raspunde totusi la comentarii in limita timpului disponibil.

Asta e mottoul dat de altcineva unei nuvele scrise de mine in caminele Kogalniceanu acum (vai!) multi ani. In fine, din lipsa de ocupatie si de subiecte pentru blog, m-am gandit sa fac putina ordine in punga cu hartii vechi si scrieri din facultate. Am zis ca poate gasesc ceva interesant sa pun sus… dar… lipsa. Scrierile sunt… “inocente” cu accente de puerilitate, desi stilul unora e chiar incitant.

Totusi, printre biletele si scrisorele care mai de care mai “intense”, am gasit cateva randuri care-mi exprima foarte bine starea de spirit actuala. Va invit sa cititi mai jos… e fun

” Spuneam odata ca lucrurile frumoase sunt unice. Nefericirea e ca inca mai cred asta. Dincolo de foaia alba zace o lume care tanjeste sa fie descoperita. Oare cate foi albe am atins pana acum?

Spuneam odata ca imaginatia nu are limite. Nefericirea e ca nu mi-am schimbat parerea. Si totusi… in orice exista un: “si totusi”. Doar lucrurile frumoase sunt vesnice pentru ca ele nu exista: si totusi…. [indescifrabil] ….

Ce poola mea vreau sa scriu de fapt? Muie Dinamo!”

… un business construit pe relatia cumparatorului care nu cere bon fiscal cu vanzatorul care nu da bon.

Guvernul anunta ca de la 1 septembrie 2010, cei care vor prezenta bonuri fiscale de la diferite magazine de la care au cumparat marfa, vor primi o deducere de impozit, sau alte facilitati. Inca nu stim cum se va (putea) aplica legea asta dar putem sa facem un “prospect” al businessului pus la cale de Boc.

Exista doua feluri de cumparatori, cei care cer bon fiscal de la magazin si cei care nu cer. In acelasi timp exista doua feluri de comercianti, cei care dau bon fiscal pentru marfa vanduta si cei care nu dau bon. Sa vedem pe cazuri:

- Cand se intalneste un cumparator care cere bon cu un vanzator care da bon totul e in regula si acum. Deci de la 1 septembrie Statul va pierde banii investiti intr-o relatie cumparator – vanzator de tipul acesta.

- Cand se intalneste un cumparator care nu cere bon fiscal cu un vanzator care da bon fiscal lucrurile sunt in regula si acum. Si relatia de tipul acesta este una paguboasa pentru Stat deoarece cumparatorul neinteresat de bonuri fiscale pana acum poate nu le va mai arunca ci va merge cu ele la FISC.

- Cand se intalneste un cumparator care cere bon cu un vanzator care nu da bon suntem din nou intr-o situatie neavantajoasa pentru stat. Practic in momentul in care ceri bon nimeni nu risca cine stie ce vizita de la FISC. Deci statul nu va castiga nimic, doar va pierde la decont.

- In fine, relatia de tipul 4, este relatia pe care se bazeaza intreaga filozofie de business Boc, si in care se vor investi anumite sume de bani. Adica relatia dintre cei care nu cer bon si cei care nu dau bon. Guvernul spera ca o oarecare suma de bani sa-i motiveze pe clienti sa ceara bon fiscal pentru marfa cumparata, obligandu-i in acelasi timp pe comercianti sa declare venituri mai mari catre Stat.

Ramane de vazut cine este dispus sa stranga saci de bonuri de-a lungul anului si sa stea la cozi (infernale) pentru cine stie ce sume de bani.