PixMe WeBLogSolutii si Discutii

Leonard Cohen – Dance me to the end of love

Vezi mai multe video din Muzica

Versurile in articol….

Unele sunt chiar tari. Sa vedem:

Un fotbalist cu reactii intarziate:

Mai multe in articol…

Nu cunosc fenomenul! Totdeauna m-a plictisit de moarte. Dar pentru ca ramasesem in urma in ce priveste “outfiturile” mi-am zis intr-o zi ca a venit timpul pe anul asta. Si am decis, spre deosebire de alte dati, sa nu mai cumpar cate un balot de haine in ordinea in care imi ies in cale ci sa experimentez shoppingul.

Asa ca am luat magazinele de haine la rand, incepand cu cele de mahala si terminand cu “marile” magazine de moda. Concluziile ar fi urmatoarele:
- In Romania barbatii se imbraca foarte prost. Daca e sa judecam dupa oferta extrem de subtire si exilata prin colturi de magazine.
- Barbatii se imbraca toti la fel si in general cumpara lucruri naspa. Haine fara forma, fara personalitate, fara sa fie interesante in nici un fel.
- Toate magazinele, fara exceptie si fara variatie vand aceeasi marfa. Magazinele care au marfa putin diferita, sau croita putin in afara tiparelor pietei, practica niste scoruri prohibitive. Bine… pe mine nu m-au prohibitat pentru ca deja incepusem sa disper :d
- Exista numeroase nise neexploatate in piata. Spre exemplu gasesti doar pantofi ori bocanci. Ghetele tip pantof si in general incaltamintea intre pantof si bocanc nu exista. O alta nisa de piata se intalneste la sacouri. Gasesti ori haine de costum, croite naspa, ori un fel de paltoane lungi lipsite de orice imaginatie. Haine calumea intre cele doua tipuri… ioc.
- Sunt curios daca lucrurile stau in acelasi fel si la femei. Nu m-ar mira ca in pofida ofertei cu mult mai variate si mai vizibile, in realitate marfa sa fie la fel de lipsita de substanta.

In fine, mi-am facut o gramada de draci dar dupa doua saptamani in care am experimentat shoppigul am reusit sa gasesc unele chestii care ma fac sa arat asa cum ma vrea societatea. Idem est – umpic’ mai prezentabil

O poza artistica…

Sa vedem cateva cifre in legatura cu statutul medicului roman.

Conform grilei unice de salarizare cel mai mare salariu pe care l-ar putea primi un medic primar ar fi de 9 salarii minime pe economie, adica in jur de 1200 de Euro. Iar la primariat un medic ajunge dupa multi ani petrecuti la rezidentiat si specialitate.

Pe-afara un rezident castiga urmatoarele sume:
- Franta 1300 Euro
- Germania 2500 Euro
- Anglia 4000 Euro
- SUA 4-5000 de Dolari

E vorba de salarii nete ale rezidentilor, cand in Romania un rezident castiga maxim 300 de Euro. A doua problema majora, pe langa cea salariala este managementul si structura sistemului de sanatate romanesc (in masura in care aceste concepte exista).

Romania s-a aliniat rapid la “preturile” de afara atunci cand a fost vorba de piata privata. Daca luam in calcul salariile din IT, banci, vanzari sau chiar daca ne referim la preturile in imobiliare. Atunci cand statul a trebuit sa alinieze la nivelul european de salarizare lucrurile au mers totdeauna foarte lent sau chiar deloc.

Inflatia de medici catre Vest va produce la un moment dat efecte si asupra salariilor medicilor romani, probabil. Asta mi-aduce aminte de plecarile masive ale IT-istilor romani de pe la inceputul anilor 2000 cand guvernul socialist de atunci a decis scutirea lor de la impozitarea veniturilor salariale. Si-mi mai aduce aminte de preturile de 7-8000 de dolari ale apartamentelor inainte de 2003.

Piata libera s-a aliniat la Europa, piata centralizata a Statului, mai ales in ce priveste sistemul de sanatate… inca nu.

Avem aici unele aprecieri la adresa specialistilor romani venite din partea celor de la Le Figaro.

Se tot vorbeste despre discriminari si inechitati sociale in ce-i priveste pe “cei multi si de jos”. Si pentru ca tot tin in mine o gramada de “frustrari” pe tema asta, am sa-i intreb si eu pe liberalii care ne conduc vreo cateva lucruri, avand in vedere ca platesc taxe foarte mari la stat, proportionale cu veniturile:

- De ce platesc impozite atat de mari pentru invatamant daca nu am copii? Si de ce platesc mult mai mult decat unul cu sapte copii care merg la scoala si are un salariu de 200 de Euro?
- De ce platesc atat de mult la sanatate? Mai mult decat unul cu salariu de 200 de Euro, cand beneficiez de aceleasi servicii cu acesta?
- De ce exista o limita de castig la 4.000 de lei (sa zicem 1000 de euro) pentru concediile maternale (limita peste care femeia/barbatul nu primesc intreaga suma de la Stat). Ce incurajam noi de fapt aici? Mai nou am vazut ca vor sa ofere alocatie diferentiata pentru copii. Oare copiii sunt de vina ca s-au nascut intr-o familie instarita? Iar parintii lor sunt pusi sa plateasca mai mult dar sa primeasca mai putin?
- Si in general, de ce trebuie sa platesc impozite mai mari decat cei care castiga mai putin decat mine? Sau mai mici decat cei care castiga mai mult? Toti folosim aceleasi strazi, aceleasi parcuri avem aceleasi cheltuieli. Si totusi unii trebuie sa plateasca mai mult!

E oare Romania o tara in care munca este descurajata? Sau ca sa ma exprim mai corect: descurajeaza eficienta in munca?

In comuna primitiva ii spunea “troc”, de unde si numele economiei de troc. Adica schimbai unele bunuri pe care le aveai in exces, cu alte bunuri de care aveai nevoie.

In epoca moderna cuvantul a capatat un sens negativ, aproape vulgar, din cauza politicienilor care au generalizat putin conceptul incluzand si partea de schimb a unor servicii. Pentru ca economia de piata a introdus in sistem conceptul de “servicii” pe langa cel de “bunuri”.

Si totusi… trocul poate fi o unealta foarte eficienta in obtinerea unor performante economice mai ales in situatia lipsei banilor din piata, fapt care a pus intr-o situatie delicata departamentele de PR ale firmelor. Asa ca au inventat conceptul de… “barter”.

In fapt barterul este un troc stilizat si in plus, ofera avantajul unei impozitari mai dificile.

In dimineata asta am primit un comentariu la unul dintre articolele mele din perioada de zbateri. Un utilizator PixMe care se semneaza Catalin si care ma intreaba mai multe chestii in legatura cu despartirea. N-are sens sa explicitez aici, am tot facut-o de-a lungul timpului. O sa incerc sa-l ajut pe om repetand doar spusele lui Buddha:

“Ai sa te arzi pe tine ca o lumanare. Tu singur ai sa-ti luminezi drumul”

ba mai mult, il voi plagia putin spunand: “Daca nu o sa arzi ca o lumanare nu-ti vei lumina singur drumul!”.

Dar!… printre lungile fraze cu care ne explica disperarea, obsesia si restul, gasesc una chiar putin amuzanta, fara sa fiu cinic. Spune ca peste 30 de ani e greu sa mai gasesti o fata cuminte, iar eu ii raspund ca nu e chiar asa. Spre exemplu, la intrebarea: “Tu esti curva“, pe care cu gratie am postat-o pe blog acum ceva timp, mi-au raspuns pana in prezent peste 120 de fete cuminti si peste 200 de fete cumintele . Ai putea sa incepi cautarea ta de aici.

Si serios, pentru ca intr-un fel ai atins o coarda care-mi este sensibila, drept pentru care am si decis sa acord un articol intreg raspunsului, te intreb si va intreb pe toti, de ce este important pentru barbati ca femeile lor sa fi avut un trecut cat mai… luminos?

Sincer, ne e frica de remarci precum: “Stii draga, ala o avea mai mare” sau “Cu ala aveam orgasm de doua trei ori” sau “Ala mi-a descoperit o zona erotica” sau “Mda… mi s-a intamplat si cu prietenul ala al tau” sau “Ala m-a invatat cum se face in fund” si lista ar putea continua la infinit. Chiar ne e frica de chestiile astea sau ne temem de faptul ca femeia noastra ar putea fi considerata parapanta?

Unde este limita dupa care consideram ca femeia a avut relatii nepotrivite?

Pai in general aventurile de-o noapte sunt nepotrivite, aventurile de-o luna sunt nepotrivite, aventurile sexuale mai neobisnuite cu indivizi sub nivelul tau de inteligenta sau si mai rau, peste nivelul tau. In zona normalului intram atunci cand ni se aduc argumente de genul: “Am crezut ca-l iubesc dar dupa un an mi-am dat seama ca m-am inselat”, “am incercat cateva relatii dar n-au mers pentru ca nu mi-am dat seama de la inceput cu ce fel de oameni m-am combinat”… samd.

Pentru ca hey! sa fie clar pentru toti masculii “disperati” si trecuti de o anumita varsta, chestii de genul: “N-am vrut sa fac pasul cu sexul pentru ca m-am pastrat pentru tine” – nu exista! Iar pentru toate femelele “disperate” de acesti magari sau porci care fac totul sa le ajunga in chiloti iar dup-aia le intreaba de ce au facut-o cu 14 pana la ei – obisnuitiva!

De fapt nu micile intrigi sunt adevarata problema, nu intrebarile care te sacaie atunci cand nevasta se uita intr-un fel ciudat la alt barbat iar tu te intrebi daca nu cumva ala e unul din aia 14 si nu neaparat sentimentul ca la un moment dat ea poate sa considere ca a avut pe altul mai bun decat tine. Adevarata problema o ai atunci cand incepi sa-ti contruiesti un intreg viitor alaturi de o singura persoana. O persoana in care trebuie sa ai incredere deplina, o persoana matura si capabila sa gestioneze decizii extrem de complicate uneori, o persoana care trebuie sa lupte alaturi de tine la bine dar mai ales la greu. Si ce dovada mai buna de stabilitate poate sa-ti ofere femeia decat aceea a unei liste imaculate de contacti? sau, in fine, una scurta cu explicatii in zona de acceptabilitate. Rezistenta la ispita e cea mai buna dovada de luciditate.

Demonstrantia desi corecta nu e completa. Poti gasi parapantizde care se aseaza la 30 de ani si vor sti foarte bine sa fie langa tine. Numai langa tine! Cunsoc situatia unuia care impreuna cu alti doi colegi de facultate au angajat o fata vesela pentru servicii, dupa care s-a casatorit cu ea. Se intampla dar mai trebuie introdusa in ecuatie variabila implicarii intr-o relatie. Unii, desi cu acte in regula, traiesc vieti paralele fata de femeia lor drept pentru care imaginea tradarii acesteia nici nu e una prea sumbra. Iar altii se daruiesc intr-atat incat simplul gand ii loveste in moalele capului. Dar pe tema asta vom discuta alta data, pentru ca sunt mai multe lucruri de spus.

In concluzie, tema de astazi si intrebare data spre exercitiu, este trecutul femeii. Este relevant? Cat este de important? Cat din el trebuie cunoscut? Este ignoranta barbatului o binecuvantare? Cat de mult te poti descoperi in fata unei femei si in general intr-o relatie?