PixMe WeBLog

Vasile Voiculescu
Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară

* CLVII

Te miri că nu scot gheara să-mi sfâşii bârfitorii?
Unde-ai văzut tu leul vânând gândaci sau poame?
Poetul sare lacom asupra-naltei glorii,
Cu-mbătătoarea-i carne s-aline sacra foame.
Şi eu am alergat-o-n pustiul lumii voastre
Şi m-am bătut cu tigrii şi şerpii pentru ea.
Am fugărit-o până-n capcane şi dezastre,
Dar când s-o prind, în cale-mi ieşişi tu, scumpa mea!
Tu m-ai vânat cu ochii, oţele zâmbitoare,
Şi lesnicioasă pradă-ţi cad astăzi la genunchi;
Hai, inima sfâşie-mi, mi-o faci nemuritoare,
Şi dulcea ta cruzime pătrunză-mă-n rărunchi:

Căci stihurilor mele le dau alte destine,
Cu nobilul lor sânge de-a te hrăni pe tine.

Din ciclul “Masca” o alta poza artistica:

mai e una aici

Ca sa zic, ca sa ma exprim c-o concluzie… deci, mi-au pus afis pa usa de la intrare-n scara, ca sa ma duc la ADP vineri dupa orele 1 adica 13 ca sa semnez contract pentru locul de parcare. Da’ io, ca tot prostu’, fusai prevazator si mersei pe la 9:30, ca era la mintea cocosului ca nu evolueaza nimeni prin institutiile de stat, dupa 13.

Si surpriza, de fapt era pana-n 13, si nu dupa, ca la 12:30 fomeile de servici inchide usile… cu lacatu’. Ca sa fie sigure ca nu mai intra vreun contribuabil p-acolo… Schema! Asa ca ma pusei la coada si semnai contractu’ bucuros ca i-am facut pe fraierii de vecini cu inteligenta mea sclipitoare. Ca la ADP e ca la FIFO… primu’ care vine, primeste… al doilea are sanse deja diminuate considerabil.

Gealatu’ de la ghiseu imi zice sa las gol prin anumite parti “ca completeaza” el contractu’ mai pa seara, cand o fata vaca. Las gol da’-mi da un act c-am trecut p-acolo sa ma duc la Administratia Fiscala… sa platesc. Ajung si pa la aia pe la 1, ca sunt mai de treaba si nu inchid, fac coada, ajung in fata si… deodata… schema 2. Contractul nu era completat bine de ADP… ca sa vezi. Scria locu’ da nu scria parcarea

Cool zic, ma-ntorc ca nu e 13. Prin ADP bate vantu’ insa. Doar niste fomei de servici care freaca podelele… si dudele. Cica sa vin luni ca ele nu stie sa citeasca prin acte si p-acolo nu mai e nimeni. Pai la banii astia cred si io… mama lui… Boc.

In fine, ma intorc la FISC, fac niste falsuri in declaratii… ca nu scrie p-acolo decat locu’ 2, da’ parcarea ioc. Zic: las’ca ma duc la Base la palat “cu contractu’n mana” si parchez acolo pe locul 2. Ca doar am platit, nu?

Legea Drepturilor de Autor din Romania este taramul ideilor aleatoare, inconsistente si interpretabile. De fapt este atat de ambigua incat nici nu e nevoie s-o violezi… daca o fortezi putin se “ofera” singura. In atare conditii nici nu e de mirare faptul ca unii soferi sunt platiti pe Drepturi de Autor pentru ca… legea permite.

In primul rand nu defineste termenii cu care lucreaza, cel mai important fiind acela de: “opera” – subiectul legii. Spune doar ca operele stiintifice, literare sau artistice sunt protejate de lege. Pai ca sa ajungi de la Obor la Cotroceni cu masina in timp rezonabil, in Bucurestii lui Oprescu, chiar ai nevoie de mult talent in ale cartografiei (i.e. stiintific) si sa improvizezi rute ocolitoare, tot drumul.

Mai jos legea devine putin mai concreta enumerand categoriile profesionale care pot beneficia de ea. Cel putin aici este ceva mai clara dar deschide o discutie de fond. De ce unii pot si altii nu? Sa luam un pasaj concret:

“Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt a) scrierile [...] publicistice”.

Pai daca ma intrebati pe mine 90% din ce circula prin media romaneasca nu sunt opere ci mizerii. Desigur, este dreptul oricui de a cere bani pentru mizerii dar intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem este: “Oare ar trebui ca legea sa protejeze mizeriile?”. Pentru ca – atata timp cat conceptul de “opera” nu este definit si se specifica foartea clar: “[...] independent de valoarea [...] lor”… este evident. Legea actuala protejeaza (si) mizeriile.

In continuare o sa exprim o parere personala referitoare la o categorie profesionala pe care consider ca Legea Drepturilor de Autor ar trebui s-o excluda. Aceea a ziaristilor. Si voi ramane cu aceasta impresie atata timp cat nu gasesc raspunsul la urmatoarele intrebari:

Cu ce sunt ziaristii mai presus decat doctorii? Doctorii nu raspund penal pentru faptele lor? Doctorii nu produc “opere” la limita dintre stiinta si arta de fiecare data cand opereaza? Nu inventeaza ori improvizeaza metode specifice pentru fiecare pacient? Cum ar fi sa ceara si ei Drepturi de Autor pentru fiecare combinatie de medicamente pe care au “inventat-o” si care poate a mers la un pacient dar care nu va merge la altii? Unde mai pui faptul ca un doctor nu are voie sa greseasca pe cand ziaristii, asa cu vad eu lucrurile in presa de azi, nu au voie sa spuna adevarul?

Cu ce sunt ziaristii mai sus decat profesorii? Ei nu raspund penal pentru faptele lor ori ale elevilor? Ei nu produc “opere” din mintile elevilor lor? Si ei isi aleg metodele, se adapteaza, improvizeaza ori inventeaza concepte cu scopul de a-si inspira elevii. Cum ar fi sa ceara si ei Drepturi de Autor pe aceste metode specifice inventate pentru cazuri concrete?

Cu ce sunt mai presus ziaristii decat inginerii IT? Si ei isi aleg metodele, le combina, inventeaza continuu, improvizeaza patternuri, designul ori arhitectura codului. Fiecare aplicatie, fiecare feature, fiecare schema logica sunt unice in felul lor. In programare orice interventie asupra codului este “creatie originala”!

Legea este evident incompleta si interpretabila. Depilda nu specifica nicaieri ce inseamna “scriere publicistica” dar face referire la aceste scrieri. Cand o “opera” este scriere publicistica? Care sunt conditiile nu neaparat deontologice ci mai degraba legale prin care poti incadra o scriere in aceasta clasa? samd.

Legea Drepturilor de Autor ar trebui sa protejeze inventiile ori creatiile originale. De exemplu “ciorapii cu capse”, inregistrati la OSIM si vanduti prin intermediul mai multor companii. Ori, cand tu primesti luna de luna bani de la aceeasi companie, fara sa inventezi nimic ci doar combinand niste idei deja existente, devine evident faptul ca ai venituri de natura salariala si ca nu esti autorul nici unei “opere”.

Ziaristii sunt in realitate simplii angajati care ar trebui sa plateasca taxe pe cartea de munca la fel ca orice inginer, doctor ori profesor pentru ca presteaza acelasi tip de servicii pentru companiile la care lucreaza. Faptul ca ei s-au agatat de aceasta lege este din punctul meu de vedere o “fortare a mainii” Statului si o forma de evaziune fiscala care ar trebui sa inceteze.

Mie da! E singurul radio pe care-l ascult, in special in masina, mai ales pentru ca: “inima mea bate rock” (ca sa vezi!).

Anyway, e singurul post de radio la care se asculta rock, din punctul meu de vedere putin cam usor dar… rock. In rest, discutii civilizate, non-manelistice in mare parte, non-depresive ori insidioase si pe un ton cat se poate de relaxat. Pe City FM nu-si gaseste locul “inversunarea” lipsita de logica din media de azi, cu care suntem bombardati aproape obsesiv.

106,2 – recomand!