PixMe WeBLog

Portretul Luptatorului la Tinerete – este un film din categoria celor mari. Unul care-ti lasa multe lururi la care sa te gandesti si-ti transmite stari de spirit dintre cele mai diverse.

Este povestea partizanilor anti-comunisti si a rezistentei din multi facuta de acestia in anii de dupa razboi dar nu se opreste aici. Este povestea unor tragedii umane, a unor reactii incredibile ale unor oameni confruntati cu cele mai tragice situatii posibile.

Portretul Luptatorului la Tinerete este din punctul meu de vedere un film de referinta, realizat bine si foarte convingator. Nu trebuie ratat, eu il recomand cu toata increderea.

In ultma vreme citesc tot felul de poeme gen Urmuz, eroico-erotice si muzicale, cu accente filozofico-moraliste as zice eu, si in proza. Gen: ZF.RO – Sunteţi prizonierii acestei situaţii economice, ai acestui Guvern, ai acestei administraţii. Băsescu v-a spus-o clar!

Sa va fac un rezumat ca mai mult de 3 secunde nu dureaza: “Guvernul Boc a marit TVA-ul” si “Noi suntem, precum antreprenorii, prizonierii…” nu stiu ai cui, ai lui Basescu, ai lui Obama, ai lui Bin Laden su cine mai stie…

N-am inteles de ce ne-am fi simtit mai liberi daca erau altii la putere!?! Atunci n-am mai fi fost prizonieri pentru ca… incerc sa gasesc un motiv dar pesemne ca eu nu aud muzica sferelor asa cum o percepe persoana respectiva.

De altfel, asemenea manifestari specifice fetelor ‘nefe’… care nu prea intelegi de ce ‘au pus bot’ si nici ele nu prea stiu ce au, sunt atat de putin importante incat nu-mi explic prea bine cum de si-au gasit loc pe Ziarul Financiar. Poate pentru ca romanul, n-a fost facut chiar de mama sa ci de-o bunica pe ureche, pentru ca mama sa n-a avut ureche muzicala (ca-n poem)… si d’asta apreciaza latura psihedelico-ezoterica a lucrurilor mai mult decat… alte realitati mai realiste (sic!).

Divortul in sine este o procedura destul de simpla, care in mod normal dureaza cateva luni. Bineinteles ca depinde de foarte multi factori, de genul copii rezultati in urma casatoriei, bunurile materiale dobandite in timpul casatoriei, motivele de divort etc. … totusi procedura judecatoreasca este una simpla si care in mod normal, daca nu este complicata intentionat de una sau ambele parti, nu dureaza atat de mult.

Un divort, cu tot cu partaj, intr-o familie cu copii dureaza in Romania in jur de un an. Daca partile nu se intaleg poate sa dureze multi ani la rand. In continuare o sa descriu cateva elemente care determina fosti soti sa se comporte de multe ori in mod absurd, inventand tot felul de lucruri reprobabile ori legandu-se de fiecare chichita judecatoreasca cu scopul aparent de castig material.

In realitate nu banii sunt scopul demersurilor unuia sau ambilor soti ci dorinta de a demonstra unul celuilalt ca dreptatea e de partea sa. Toate acestea izvorasc din orgoliu, competitivitate, mandrie (sau imposibilitatea de a-ti recunoaste greselile) si mai ales din frica de a se simti vinovati.

Casatoria in termeni legali nu inseamna nici mai mult nici mai putin decat un contract. O Foaie pe care scrii ca incepand cu o anumita data iti imparti lucrurile cu o alta persoana (in Romania obligatoriu de sex diferit). Nu exista nici un alt avantaj material / legal pe care sa-l obtii daca esti casatorit(a). Ca o paranteza, in conditiile acestea chiar nu mai inteleg contractele prenuptiale… Pana la urma de ce te mai casatoresti daca tot iti faci contract prenuptial?… dar asta e alta problema.

Aceasta foaie nu este bagata in seama de nimeni pe parcursul casatoriei, poate doar de vreo banca ce-ti ofera (eventual) un scoring mai bun pentru ca oamenii casatoriti dau o oarecare garantie a stabilitatii, dar oricum exista si conceptul de coplatitor la o adica… La divort insa, toata atentia se indreapta asupra hartiei!

Cand unul dintre soti e parasit, sau ambii decid sa incheie in mod “inamiabil”, tot ce le mai ramane din relatie este fix aceasta hartie.

De aici in colo exista mai multe posibilitati. Fie lasi de la tine, fie te descarci confruntandu-ti sotul / sotia fie ramai agatat(a) in fosta relatie, in trecut. Persoanele orgolioase ori ajung sa sufere foarte mult, mai ales daca pierd procesul, ori se despart de trecut castigand procesul si obtinand de la celalalt mai mult decat merita.

Pana la momentul sentintei insa este cale lunga. Si daca una dintre parti nu este capabila sa uite trecutul si sa mearga mai departe va pierde din pacate foarte mult timp agatata intr-o relatie deja moarta. In plus ii va face foarte mult rau fostului ori fostei partenere de viata, pentru ca are acea hartie si pentru ca poate.

Incepem mai jos lista celor mai comune ilegalitati facute de angajatori la adresa angajatilor:

1. Neplata (integrala) a salariului cu forme legale.
2. Fortarea angajatului sa execute ore suplimentare si neplata acestora, uneori sub amenintarea concedierii.
3. Fortarea angajatului sa semneze diferite hartii cum ca ar fi beneficiat de cursuri de pregatire profesionala, foarte scumpe, acesta obligandu-se sa returneze banii in cazul in care paraseste firma din proprie initiativa mai devreme de un an sau doi.
4. Concedieri ilegale. In general angajatorul forteaza angajatul sa-si dea demisia, prin diferite metode de coercitie, pentru a evita eventuale procese de concedieri ilegale.
5. Neinstrurea profesionala continua, care presupune scoaterea din productie a angajatului intr-o anumita proportie si perioada, in conditiile legii.
6. Discriminari la angajare, gen femeie tanara proaspat casatorita care ar putea intra in concediu de maternitate.
7. Neplata unor drepturi salariale ex. diurne, bonusuri, deplasari etc. ori plata cu intarziere a drepturilor salariale ale angajatului.

… astept completarile voastre, sunt cu siguranta multe. Deocamdata astea sunt dintre cele mai frecvente care-mi vin in minte.

Mihai Eminescu: Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăt a muri vrodată;
Pururi tînăr, înfăsurat în manta-mi,
Ochii mei năltam visători la steaua
Singurătătii.

Cînd deodată tu răsărisi în cale-mi,
Suferintă tu, dureros de dulce…
Pîn-în fund băui voluptatea mortii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sîn, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linistit, pe mine
Mie redă-mă!

Ode (In Ancient Meter)

I never thought I would ever learn to die;*
Forever young, wrapped in my mantle,
I rose my dreaming eyes to the star
Of solitude.

When suddenly you rose across my way -
Suffering, you, so painfully sweet;
To the bottom I drank the voluptuousness
Of the ruthless Death.

Wretched I burn alive tormented like Nessus,
Or like Hercules by his own harness poisoned –
My fire can’t be quenched by all the waters
Of the seas.

By my own dream consumed, I’m whining…
On my own pyre I’m melting in flames;
Can I ever brightly revive from it
Like the Phoenix?

Let all the disturbing eyes, from my path now vanish,
To my bosom return, sad coldness;**
So I can die in peace, to myself give back
The me.

*it’s more like ‘understand the death itself’ than simply ‘how to’ die.
**maybe indifference, more like ‘the emotion of not caring about something’ rather than ‘the absence of emotions’.