Cuvinte imprumutate
Limba romana a imprumutat atat de multe cuvinte din turca, slava, maghiara, greaca etc. incat uneori ma intreb cate dintre ele sunt originale. O sa pun mai jos o lista de cuvinte imprumutate de limba romana… dintre cele mai folosite:
- Cuvinte imprumutate din limba turca:
acadea, amanet; arpagic; arsic; atlas; baclava; bacsis; balama; berechet; buzdugan; basma; beci; belea; borangic; bumbac; bursuc; butuc; cafea; calcan; capcană; capot; chef; cherem; chiul, ciob; cascaval; catifea; catâr; cazan; cazma; ceaun; cherestea; chibrit; chilipir; chiosc; chirie; cioban; ciomag; ciorap; ciorbă; cismea; ciulama; cântar; cusur; dambla; dandana; derbedeu; dovleac; dud; dugheană; dulgher; dusumea; farfurie; fes; fistic; geantă; ghiveci; habar; hac; halat; haimana; hal; halal; halva; hamal; hambar; hatâr; haz; herghelie; geam; iahnie; iaurt; ibric; lalea; lichea; lighean; liliac; liman; lulea; macara; magiun; maimută; manea; moft; moftangiu; moloz; musafir; musaca; musama; nufăr; odaie; papuc; pastramă; pilaf; rachiu; rahat; salcâm; sarma; sofa; soi (“rasă”); susan; sandrama; siretlic; tabiet; taifas; tarabă; taraf; tarla; tavan; telemea; tertip; tuci; tutun; tărâm; toi; trufanda; zambilă; zarzavat; zeflemea; zor.
- cuvinte imprumutate din limba slava (sau derivatii):
a iubi, glas, nevoie, prieten, osanda, a zambi, zapada, ceas, duh, iad, granita jertfa, magar, nadejde, perstera, pricina, rai, ras, a sadi, scarba, sfant, sila, stapan, sfant, veac, vreme, plug, sită, război, brici, dobândă, a sfarsi, a savarsi, apostol, arhiereu, calugar, cazanie, slova, staret, episcop, evanghelie, brazda, ogor, snop, baba, boier, sticla, steag, veac, veste, zid, zvon, bogat, bolnav, scund, slab, vesel, vrednic, cladi, izbi, indrazni, lipi, lovi, privi, trai, trasni
- cuvinte imprumutate din limba greaca:
a agonisi, tacticos, folos, prisos, cost, arvună, mătase, flamură, stol, buzunar, proaspăt,
- cuvinte imprumutate din limba maghiara:
neam, viclean, oraş, belşug, gând, bai, fierăstrău, vames, a cheltui, chin, ravas, toba, chipes, urias, a tamadui, a ingadui, a banui, a (se) bizui
De fapt structura vocabularului limbii romane este urmatoarea:
* Elemente romanice 71.66%, din care
o 30,33% latineşti moştenite
o 22,12% franceze
o 15,26% latineşti savante
o 3,95% italiene
* Formaţii interne 3,91% (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine)
* Slave total 14,17%, din care
o 9,18% slava veche
o 2,6% bulgăreşti
o 1,12% ruseşti
o 0,85% sârbo-croate
o 0,23% ucrainene
o 0,19% poloneze
* Germane 2,47%
* Neogreceşti 1,7%
* Traco-dace de substrat 0,96%
* Maghiare 1,43%
* Turceşti 0,73%
* Englezeşti 0,07% (în creştere)
* Onomatopee 0,19%
* Origine incertă 2,71%
Si hey! Fiti linistiti, sunt destule cuvinte romanesti imprumutate de alte limbi. Dar despre asta in episodul viitor!
Pe aceeasi tema:





(10 voturi, media: 4,80 din 5)
Da, influenta slava e foarte puternica, si se poate vedea urmarind in paralel cuvinte din italiana si franceza, limbi curat romanice (ex. suflet – alma, it – ame, fr; nevoie – bisogno, it, besoin, fr.; a iubi – amare, it., aimer, fr.; bogat – ricco, it., riche, fr.; mic – piccolo, it., petit, fr.; a indrazni – osare, it., oser, fr.; zid – muro, it., mur, fr.). “Noroc” cu multitudinea de neologisme venite pe filiera franceza.
… mi se pare ca avem si foarte multe cuvinte turcesti, o parte dintre ele folosite in mod curent. Vezi: tavan, maimuta, cioban, iaurt, halat … etc.
E si normal, dupa invaziile fanariote si cotropirea bisnitarilor dupa revolutie
Multi termeni au intrat ca atare, pentru ca denumesc produse cu specific turcesc. Iti garantez ca dc faci un chestionar, multi ar intui provenienta cuvintelor de origine turca.
Hai, ca am inceput sa intru zilnic pe blogu asta, e un record personal. Ha, am gasit pe goagal art. despre tarnib, o lectura placuta inainte de nan.
Despre tarnib aici: http://www.pixme.org/fun-si-haihui/jocuri-de-carti-tarnib/3142
… sunt curios daca am pus regulile calumea :d
De altfel pe pixme gasesti orice, de la jocuri de carti pana la Tae Bo , sau stiluri de inot
.
Ah, si apropos de inot, imi vine mereu sa scriu cu 2 de “n”… si acum vad ca vine din latinescul “innotare” :d
E mai uşor să le dibuieşti p-astea cu doi de n dc te gândeşti de la ce bază porneste cuvântul (ex. înnoi, înnorat, înnodat, înnebuni, înnegri, înnoptare). Înot e de sine statator, nu e derivat sau compus.
ai gasit pe wikipedia…mai cauta prietene..:))
mai cauta si tu
… ca mie mi-e lene…
e tare!!!!!!!!!
am gasit tot ce-mi trebuia