PixMe WeBLog

Desi nu e vara inca, aici sus e deja cald. La 10 din 16. Cele cateva sute de porumbei nu mai zboara, s-au adapostit pe la geamuri. Fiecare cu geamul lui, ca un mic separeu. Se doarme pe rupte. Unii se mai giugiulesc, dar nu ca saptamana trecuta. Atunci a fost o adevarata orgie columbofila.

E sambata si inca n-am iesit din casa. Orasul asta are un talent teribil sa ma tina inchisa aici. Bucurestii nu ma tenteaza sa ies nici macar la o amarata de plimbare.

Torino era un oras obisnuit, nespectaculos, dar adoram sa merg pe stradutele curate, linistite. Parcurile erau si ele relaxante. Mi-e dor e aerul ala curat de munte. Si de inghetata italiana, cea mai buna.

Clopoteii de vant au amutit. Ies pe balcon printre rufele intinse – am zis ca ma las de obiceiul asta romanesc, dar unde naiba sa la usuc??! – Soarele de dupa-amiaza ma tinteste si ma moleseste instant in cateva minute. Sentimentul e de retragere si patul imi face cu ochiul. Un somn ar fi numai bun dupa o zi in care n-am facut decat sa lenevesc.

De ce naiba trebuie sa fie Sambata tocmai azi cand nu am chef sa fac nimic interesant? Maine – vizita la rude, luni – din nou la munca si s-a dus weekendul. Asa ca revin la blog si cred ca si la … somn.

Nu exista articole pe aceeasi tema

Un Raspuns la “Sambata, de la etajul 10”