Loading ...Istoria mineriadelor
21 mai, 2008 | 
Autor: Am incercat sa strang de pe net si sa sintetizez pentru istorie toate evenimentele denumite generic “mineriade” care au avut loc in anii ’90 si ’91.
Prima mineriada a avut loc in 28-29 ianuarie 1990. Minerii au venit la Bucuresti la indemnul lui Ion Iliescu de a opri conflictul intre FSN si opozitia politica. Sunt devastate sediile principalelor partide de opozitie. Petre Roman il salveaza de Corneliu Coposu de furia minerilor.
Pe 28 ianuarie au loc doua manifestatii. Una organizata de PNL, PNT-CD si PSDR care protestau impotriva inscrierii FSN ca partid politic si o contramanifestatie.
Dintr-o parte se strigau lozinci ca:
- “Jos cu fii de chiaburi si legionari”
- “Nu vrem ca cei care au stat la caldura in strainatate sa vina sa ne dea lectii”
In vreme ce din cealalta parte se auzea:
- “Cine a stat 5 ani la rusi nu poate gandi ca Bush” (evident tatal)
- “Nu vrem neo-comunism”
- “Ieri Ceausescu, azi Iliescu”
Pe 29 ianuarie are loc mineriada efectiva. Sunt devastate sediile partidelor de opozitie de catre mineri veniti din valea Jiului. Manifestatia este reprimata cu violenta. Majoritatea populatiei temandu-se pentru tanara democratie a dat crezare spuselor lui Iliescu. Nu se cunoaste exact numarul ranitilor, oficial nu exista morti.
Minerii si muncitorii impreuna cu fortele de ordine au efectuat perchezitionari si arestari ilegale din randul manifestantilor anti-FSN.
A doua mineriada are loc pe 18-19 februarie 1990.
Pe 18 februarie 1990 are loc in Piata Victoriei o manifestatie anticomunista. Se striga:
- “FSN=PCR”
- “FSN du-te-n URSS”
- “Nu vrem comunisti, securisti, activisti”
- “Revolutia a fost doar rotatie de cadre”
Spre seara manifestantii intra in sediul guvernului. Apar fapte de violenta, distrugeri. O parte din manifestanti dezaproba atitudinea celor din sediu strigand “Fara violenta”. Iliescu declara ca “elementele turbulente si infractoare care s-au dedat la acte de violenta” vor fi aspru pedepsite.
Noaptea sunt adusi 4000 de mineri in Bucuresti. Reprezentantii FSN si ai guvernului le cer minerilor sa restabileasca ordinea dar cand acestia patrund in Piata Victoriei manifestantii sunt deja imprastiati de fortele de ordine.
Minerii promit ca vor reveni ori de cate ori va fi nevoie.
Nu se cunoaste numarul de raniti, oficial nu sunt morti. Sunt operate 105 arestari majoritatea studenti, jurnalisti, simpatizanti ai fortelor de opozitie.
A treia mineriada, cea mai sangeroasa, are loc in 13-15 iunie 1990.
13 iunie, dimineata,fortele de ordine intervin cu brutalitate stricand corturile demonstrantilor din Piata Universitatii si operand arestari. Tot atunci grupuri de muncitori ajung in piata strigand:
- “IMGB face ordine”
- “Moarte intelectualilor”
- “Noi muncim nu gandim”
Grupuri cu intentii obscure dau foc autobuzelor pentru a induce o anumita stare de spirit in randul populatiei. Au loc confruntari violente intre manifestanti si fortele de ordine. Iliescu spune la TVR: „Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita”. Un comunicat al Guvernului spune: “este vorba de acte de tip legionar, care trebuie oprite cu toata fermitatea”
Seara 3 garnituri de mineri intra in Bucuresti.
Pe 14 iunie grupuri de mineri patrund in cladirea Arhitecturii si a Universitatii incepand vanatoarea de studenti. Studentii prinsi sunt batuti cu bestialitate. Laboratoarele si salile de curs sint devastate. Colectii rare de minerale si roci ale Facultatii de Geologie, microscoape si aparatura de laborator sint facute praf. Minerii urineaza pe cartile zvirlite din rafturile bibliotecilor. Aceeasi soarta o au Facultatile de Geografie, Istorie, Limbi Straine, Litere, Matematica, Fizica. Minerii “cauta”, dupa cum fusesera instructati, droguri, arme si valuta, despre care Ion Iliescu afirmase ca s-ar gasi in Universitate. In afara Universitatii, orice persoana surprinsa de mineri este batuta crunt. Minerii controleaza actele masinilor, actele de identitate, iar oricine este banuit a fi “intelectual” sau participant la manifestatia din piata este maltratat.
Bucurestenii sunt ingroziti, desi o mare parte dintre ei ii aproba pe mineri. Minerii si-au capatat renumele de organ neoficial de represiune.
Pe 15 iunie Iliescu le multumeste minerilor pentru actiunile vitejesti pe care le-au facut.
Opinia publica internationala isi manifeasta stupoarea fata de ororile din Bucuresti. Posturile de televiziune si marile cotidiene din toata lumea transmit stiri si reportaje despre mineriada de la Bucuresti.
Departamentul de Stat al SUA declara: “Actiunile autorizate de presedintele Iliescu si guvernul sau, au lovit in inima democratiei romane”.
Numarul victimelor este controversat. Oficial sunt 6 morti, 4 prin impuscare, unul prin injunghiere si unul prin infarct. Sunt 746 de raniti operandu-se 185 de arestari.
Viorel Ene, preşedintele „Asociatiei Victimelor Mineriadelor”, a declarat că „Exista documente, marturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnesti şi Straulesti. Cu toate ca am afirmat tot timpul ca cifra reala a mortilor este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis pana in prezent si nu a existat nici o poziţie oficiala impotriva”
A patra mineriada, si ultima despre care vom discuta, are loc in 24-28 septembrie 1991. Minerii de la Vulcan, aflati in greva cer ca primul ministru Petre Roman sa vina la Petrosani pentru a le solutiona revendicarile sindicale.
Nemultumiti pentru ca Guvernul nu le-a solutionat revendicarile minerii pleaca spre Bucuresti. In drum au loc acte violente, distrugeri, incendieri in Petrosani si Craiova.
Roman aproba venirea minerilor la Bucuresti dupa ce afla de la proaspatul ministru al transporturilor Traian Basescu (numit in 30 aprilie ’91) faptul ca mecanicii de tren sunt amenintati cu moartea de catre grupuri de mineri, multi in stare de ebrietate.
Pe 25 septembrie minerii ajung in Bucuresti si asediaza sediul Guvernului. Acum minerii nu mai erau forta eliberatoare a Bucurestilor ci doar un grup de oameni care intelegea sa se impuna prin forta, chiar si impotriva institutiilor statului.
Urmeaza negocieri intre reprezentantii Guvernului si mineri care duc la demisia lui Petre Roman din functia de Prim-Ministru si rezolvarea tuturor cerintelor minerilor.
Violentele zilelor mineriadei au facut ca 455 de persoane sa ajunga la spital, iar 50 sa aiba nevoie de internare. S-au inregistrat 3 morti in Bucuresti si unul in orasul Vulcan.
Surse: wikipedia.org si dntb.ro .
Acum sa vedem ce spune youtube-ul. N-am stat sa vad care de la ce mineriada sunt, oricum din cate observ majoritatea sunt de la cea din iunie 90.
Si mai departe
In continuare
Si in semn de multumire…
Pe aceeasi tema:
Categoria Despre Orice, Istorie si Geogra', Politica, Social(ista) | 
Taguri: evenimente 90, evenimente 90 91, evenimente iunie 90, fsn 90, mineriada, mineriada 90, mineriada februarie 90, mineriada fsn, mineriada ianuarie 90, mineriada iliescu, mineriada iunie 90, mineriada septembrie 91, mineriade, mineriade 90, mineriade 90 91, mineriade iliescu 
(Nu a fost votat inca. Voteaza tu!)
Loading ...
am gasit un film foarte bun referitor ma mineriada din iunie 90: http://video.google.com/videoplay?docid=-5867059448913691452
L-am intrebat pe Iliescu pe blogul lui daca recunoaste cuvintele pe care le-a rostit la ROMEXPO (cuvantare in care multumeste minerilor ca au raspuns “la chemarea noastra”). Iata ce mi-a raspuns:
“aviaxis imi aminteste ca in ziua de 15 iunie, în incinta ROMEXPO, am mulţumit minerilor pentru că au răspuns “chemării” noastre – probabil, pentru a demonstra prin aceasta că eu i-aş fi chemat pe mineri !
Nu aceasta era semnificaţia cuvântului meu pe care l-am adresat minerilor. În primul rând, era de datoria mea să mă adresez în ansamblu minerilor şi tuturor celor ce au răspuns chemării mele adresate public (la radio şi televiziune) în timpul desfăşurării violenţelor din Bucureşti şi când poliţia, practic, dispăruse din peisaj – de a sprijini forţele de ordine pentru a apăra instituţiile statului, si a restabili ordinea . Nu întâmplător şi populaţia Bucureştilor, îngrozită de scenele la care asistase în ajun, i-a salutat cu căldură pe mineri, atât la sosire, cât şi la plecare. Această populaţie nu a aprobat violenţele, ci faptul că minerii au apărut ca salvatori ai ordinii în Capitală.
În acelaşi timp, în cuvântul meu, i-am îndemnat să părăsească, în ordine, Capitala, întrucât ordinea fusese restabilită prin intervenţia armatei. În primul rând, nu puteau fi identificaţi toţi minerii cu cei ce au săvârşit violenţe. În al doilea rând, era singura modalitate de a-i îndemna să părăsească Bucureştiul.”