PixMe WeBLog

Asta e o poveste clasica… cu betivi.

Incep seara cu multe beri de-un litru. La Carul cu Bere. Continui seara cu mai multe beri… Pe Valea Regilor. Si totusi nu sunt satisfacut, parca ma copleseste starea de oboseala specifica berii. Plus ca merg la buda prea des. E clar! Am nevoie de ceva mai… “sanatos”!

“Camino Real” – ii zic barmanului… “mare”! Un shot cu sare si lamaie spre reveneala. Efectul nu se lasa asteptat iar energiile latente ma coplesesc din nou. Cand… pasii ma poarta inexorabil catre Club A.

Alte beri, aceeasi tineri, alte muzici, aceeasi gama… cum era? Amagit atat de-adesa, nu spera… si da-i cu zeama! De pruna creca’ era de data asta… semana mai degraba a “Saniutza” decat a tequilla (un shot). Capacul pe care mi l-a pus in mod irefutabil era uramrea naturala.

Si o alta urmare fireasca a complexului de evenimente petrecute in noaptea cu pricina statea sa se petreaca in zorii zilei, cand razele dragalase ale soarelui imi urau “o dimineata placuta” iar eu injuram printre dinti si imi promiteam solemn ca nu mai pun gura pe tequilla. Ever!

Pe aceeasi tema:

1. Despre BRD-NET
2. Despre PFA-uri
3. Despre psihologi
4. Din nou despre perceptie
5. Clarificari despre PFA-uri
6. Despre prostie si prosti
7. Pe strada mea criza a ieftinit shaorma