Bacovia – Poezii macabre
Poate macabru e un cuvant cam greu, dar daca Bacovia ar fi trait in ziua de azi cu siguranta ar fi fost un “blacker” de prima clasa. Pentru ca-mi plac foarte mult o parte din poeziile lui, o sa pun aici, la sectiunea cultura (sic!), doua poezii care ma impresioneaza in mod deosebit.
Nihil
Ce trist amor
Sa vrai,
Sa stai,
Cu cei ce mor.
Si ce avant
Sa treci,
Pe veci,
Intr-un mormant.
Ce fara rost
Traind,
Gandind,
De n-ai fi fost.
Si ce cuvant…
Mister,
In cer
Si pe pamant…
Greu de comentat, e pur si simplu demential. Bacovia are capacitatea de a expune ironia si sarcasmul vietii intr-un mod extrem de plastic. La fel si mai jos:
Trec zile
Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.
Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine
Cu-un dor de “mâine” sora lor,
Cu-un dor de mine.
Asadar zilelor noastre li se face dor de noi atunci cand ajung in cimitir. Beware!
Pe aceeasi tema:






Cam prea macabru …
deloc prea macabru,e doar viata reala asa cum e ea…curva
MACABRU
)