PixMe WeBLog

Articole din iulie, 2010

O saptamana. Cred ca o sa va descurcati si fara mine .

Sunt doua motive. In primul rand saptamana viitoare o sa fac ce n-am facut 30 de ani. Adica o sa urc pe Buila, un varf de pe plaiurile mioritice carora le datorez existenta. O sa fie cateva nopti prin cort si cateva zile de urcat, cred totusi ca vineri seara o sa fiu acasa… daca nu cumva ma imbat prea rau si raman prin creierii muntilor.

Voi reveni cu poze si informatii despre traseu.

Al doilea motiv este ca structura siteului a fost modificata dramatic odata cu schimbarea temei si, se pare ca domnul G are nevoie de timp ca sa se prinda. Va urez o saptamana placuta chiar fara posturi. Voi raspunde totusi la comentarii in limita timpului disponibil.

Asta e mottoul dat de altcineva unei nuvele scrise de mine in caminele Kogalniceanu acum (vai!) multi ani. In fine, din lipsa de ocupatie si de subiecte pentru blog, m-am gandit sa fac putina ordine in punga cu hartii vechi si scrieri din facultate. Am zis ca poate gasesc ceva interesant sa pun sus… dar… lipsa. Scrierile sunt… “inocente” cu accente de puerilitate, desi stilul unora e chiar incitant.

Totusi, printre biletele si scrisorele care mai de care mai “intense”, am gasit cateva randuri care-mi exprima foarte bine starea de spirit actuala. Va invit sa cititi mai jos… e fun

” Spuneam odata ca lucrurile frumoase sunt unice. Nefericirea e ca inca mai cred asta. Dincolo de foaia alba zace o lume care tanjeste sa fie descoperita. Oare cate foi albe am atins pana acum?

Spuneam odata ca imaginatia nu are limite. Nefericirea e ca nu mi-am schimbat parerea. Si totusi… in orice exista un: “si totusi”. Doar lucrurile frumoase sunt vesnice pentru ca ele nu exista: si totusi…. [indescifrabil] ….

Ce poola mea vreau sa scriu de fapt? Muie Dinamo!”

… un business construit pe relatia cumparatorului care nu cere bon fiscal cu vanzatorul care nu da bon.

Guvernul anunta ca de la 1 septembrie 2010, cei care vor prezenta bonuri fiscale de la diferite magazine de la care au cumparat marfa, vor primi o deducere de impozit, sau alte facilitati. Inca nu stim cum se va (putea) aplica legea asta dar putem sa facem un “prospect” al businessului pus la cale de Boc.

Exista doua feluri de cumparatori, cei care cer bon fiscal de la magazin si cei care nu cer. In acelasi timp exista doua feluri de comercianti, cei care dau bon fiscal pentru marfa vanduta si cei care nu dau bon. Sa vedem pe cazuri:

- Cand se intalneste un cumparator care cere bon cu un vanzator care da bon totul e in regula si acum. Deci de la 1 septembrie Statul va pierde banii investiti intr-o relatie cumparator – vanzator de tipul acesta.

- Cand se intalneste un cumparator care nu cere bon fiscal cu un vanzator care da bon fiscal lucrurile sunt in regula si acum. Si relatia de tipul acesta este una paguboasa pentru Stat deoarece cumparatorul neinteresat de bonuri fiscale pana acum poate nu le va mai arunca ci va merge cu ele la FISC.

- Cand se intalneste un cumparator care cere bon cu un vanzator care nu da bon suntem din nou intr-o situatie neavantajoasa pentru stat. Practic in momentul in care ceri bon nimeni nu risca cine stie ce vizita de la FISC. Deci statul nu va castiga nimic, doar va pierde la decont.

- In fine, relatia de tipul 4, este relatia pe care se bazeaza intreaga filozofie de business Boc, si in care se vor investi anumite sume de bani. Adica relatia dintre cei care nu cer bon si cei care nu dau bon. Guvernul spera ca o oarecare suma de bani sa-i motiveze pe clienti sa ceara bon fiscal pentru marfa cumparata, obligandu-i in acelasi timp pe comercianti sa declare venituri mai mari catre Stat.

Ramane de vazut cine este dispus sa stranga saci de bonuri de-a lungul anului si sa stea la cozi (infernale) pentru cine stie ce sume de bani.

Am reusit sa repar bugul temei de fata din cauza caruia nu apareau acele emoticoane generate automat in dreptul comentariilor de la userii ce nu detin un Avatar Public… Daca va uitati pe un un articol cu mai multe comentarii veti observa ca aceste fete sunt generate din nou.

Cu ocazia asta o sa va si explic exact care e faza cu Avatarul Public… e simplu: unei adrese de e-mail i se asociaza o poza, pe un server public. Iar in momentul in care lasati comentarii pe bloguri sau anumite siteuri care stiu sa caute pe serverele publice pe care v-ati creat avatarul, poza voastra va fi afisata intr-un mod specific siteului respectiv. In cazul in care nu ati atasat un avatar adresei voastre de e-mail wordpress genereaza automat niste poze aleatoare (noua tema pixme.org, “Black Computer Desktop” , avea un bug care o impiedica sa faca lucrul respectiv).

Exista mai multe servere publice pe care va puteti asocia un avatar adresei voastre de e-mail si pe care wordpressul stie sa le gaseasca, dar cel mai folosit este GRAvatar.Com (A Globally Recognized Avatar) .

Enjoy!

Multa lume are impresia ca Rammstein: “sunt aia care-si dau foc unii la altii si canta tare”. Eh… astia sunt cei care nu vor sau nu pot sa inteleaga rockul. Pacat! Rammstein e mult mai mult decat atat. Chiar daca dau impresia ca fac “arta comerciala”, in realitate sunt cu mult mai profunzi decat apar la vedere. Si pentru ca valoarea unei formatii se vede mai ales in melodiile lente pe care le canta, am ales pentru voi cateva balade de la Rammstein unde baietii isi demonstreaza calitatile. Iar mesajul este departe de a fi superfluu.

As pune pe primul loc melodia pe care am descoperit-o recent (din pacate):
- Stirb nicht vor mir / don’t die before I do

Pe locul doi, un alt monstru:
- Ohne dich

Pe locul trei o melodie foarte motivanta pentru mine. As putea s-o pun la fel de bine pe primul loc dar privesc lucrurile dintr-o perspectiva mai incurajatoare si mai putin trista:

- Ein Lied

Pe locul patru o melodie care ma impresioneaza prin ritm. Pe alocuri ai impresia c-o sa inceapa bubuiala dar… linia melodica ramane calma si patrunzatoare:

- Amour

Locul cinci, versuri misto:

- Nebel . Am s-o si embeduiesc pentru ca nu am pus-o pe blog pana acum. Chiar merita:

Mai amintesc Mutter si Stripped, pe care eu le consider muzica adevarata dar in urma celor de mai sus.

Cam asta este forta Rammstein, o formatie cu mesaj profund dar cu greu observabil in spatele show-ului. Si, cu toate ca, forta artei muzicale autentice sta in balade, melodia mea preferata de la Rammstein ramane Mein Teil.