PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘In Vacanta’

Nu ma pricep la pescuit, n-am prins niciodata peste in mod “profesionist”, asa ca o sa ii dezamagesc putin pe pescari. De data asta nu am prins decat un miliard de tantari si vreo 17 beri… in 3 zile .

Localitatea se numeste Vladeni, e la cativa kilometri de Facaieni, pe maul Dunarii. Cunoscatorii spun ca pe vremuri se prindea peste cu bolduri pe post de ace de undita, aztazi insa, greu mai momesti un avat de un kil. Noi n-am momit nici unul… desi eram vreo 15. :d

Aici se prindeau moruni de-o tona, aici somnul se scotea din garla cu tractorul, aici povestile pescaresti sunt la ele acasa. Oamenii vin la pescuit nu neaparat pentru a prinde peste ci mai degraba pentru sansa de a lupta cu pestele, pentru sansa de a simti linistea si relaxarea apei. Uneori castiga, alte ori pierd, caci peste e mai istet decat pare, dar nu vei simti senzatia daca nu vei “urca pe scena”.

Si daca n-ar fi tantari… ar fi perfect! Pentru prima data in viata am inteles ce inseamna tantari de Dunare. E probabil mai rau decat musca tete in Somalia sau ca sacalii din desert. E ceva incredibili, ajungi sa respiri tantari, sa inghiti tantari, sa ii scoti dintre ramele ochelarilor, sa simti piscaturi prin blugi si furnicaturi in tot corpul. E fabulos. Nu exista foc care sa-i sperie, nu exista Autan care sa-i tina departe…

In fine, Dunarea e un loc prietenos in rest… sa vedem poze:

Aici albumul, pozele in articol…

Daca n-ati vizitat inca Depresiunea Horezu, va recomad! De fapt, Horezu este orasul din care cu gratie si mandrie ma trag, si in acelasi timp locul care mi-a ocupat tot timpul primii 18 ani din viata. Asa ca va pot da aproape orice detaliu in privinta lui.

Ce puteti face in Horezu? Puteti merge la o pensiune, vizita Manastirea Horezu si inca alte cateva Manastiri din zona (de altfel in jurul orasului sunt multe atractii turistice). Voi vorbi aici doar despre muntii din imprejurimi, despre restul cu alta ocazie.

Asadar, povestea “cuceririi” Varfului Cocora (aproape 2000 de metri) o gasiti in pozele de mai jos. Tot acolo gasiti poze ale Fagarasilor, de la departare, Varful Buila si alte varfuri pe care conditia atletica si boasca din cap nu mi-au permis sa le escaladez.

Pana la Valeanu se urca si cu masina, foarte anevoios. Aici o s-o vedeti pe Honey in starile ei de nervozitate maxima, pentru ca desi poate inghiti kilometri ca si cum n-ar fi fost acolo, cand vine vorba de urcat cu a-ntaia si luat bolovani la scut… parca incepe sa fiarba apa-n ea… la propriu :d .

De la Valeanu se urca pe jos pana la Cocora. Este un traseu de vreo 3 ore. Aproape de varf va asteapra un adevarat Rai culinar, pe langa privelisti pe care nici un aparat nu le poate surprinde. Stanele sunt ca pe vremuri si servesc balmos cu lapte covasit, smantana prajita in unt cu ciuperci sau cu ou si un cognac de casa despre care umbla vorba ca il bei pe gura si iti arde sireturile. Mananci pana mori… asta e tot ce pot sa spun in atat de putine cuvinte. Rare ori ai ocazia sa gusti ceva atat de bun!

Cat despre mine…. bautura, urcari usoare, fun cu prietenii vechi si noi. Ca la munte

Pozele mai jos:

Desi spiritul meu s-a nascut intre masini, in miros de noxe, intre blocurile prafuite si cu bulina din oras, de multe ori gasesc o liniste ciudata in natura. Si cum poti surprinde mai bine frumusetea, calmul si linistea naturii decat in cateva poze artistice. Kant spunea in Estetica sa ca un lucru nu este frumos daca nu este si infricosator (precum un munte). Un lucru care pare frumos, dar nu este infricosator e doar… elegant.

Ma uit la cateva dintre pozele de mai jos si realizez ca nu-mi plac deloc. Spre exemplu, desi artistica, aceasta poza nu-mi place. Un cactus solitar in desert, o farama de singuratate in iadul dimprejur.

Si stiti de ce nu-mi place?…

Daca ati avut ocazia sa treceti pe-acolo ati observat deja diferenta mare in ce priveste curatenia si viteza de deplasare a autovehiculelor. Autostrazi, strazi fara carute, curatenie in fata portilor pe la sate… intr-un cuvant civilizatie mult superioara celei romanesti.

Ei bine cum treci granita de acolo incoace dai cu masina brusc in gropi, gasesti numai noroaie, numai oameni saraci (ca sa nu le zic tigani), carute, injuraturi, mizerie… nervi!

In acest context, daca ai fi maghiar si ai trai in Romania nu te-ai intreba nici macar o data cum ar fi daca granita ar fi mai in colo?… eventual la Bucuresti? N-ai trai mai bine daca la Odorheiul Secuiesc sau la Sfantu Gheorghe ai spune in primarie: “köszönöm” sau “Jó napot” in loc de Multumesc sau Buna Ziua?

Eu sunt oltean sadea, cu state vechi, dar am invatat sa inteleg frustrarile ungurilor. Pentru ca eu unul nu mi-as fi dorit sa fiu ungur si sa ma nasc in mirovolanta Romanie.

Pentru amatorii de drumetii scurte (2 zile) prin munti. Am facut un traseu de doua zile si o noapte in Bucegi. In prima zi am coborat de la Babele in Padina, unde am si innoptat. Se poate pune cortul fara probleme pe timp de vara… ursii se pare ca nu-s asa curiosi. Atentie totusi la frig pentru ca vara din Munti nu e ca vara din Bucuresti.

A doua zi am urcat la cota 2000 sau 2100, n-am inteles prea bine :d (la Miorita), dupa peripetii si binecunoascuta ratacire pe cararile necunoscute ale muntelui. Urcarea e destul de anevoiasa pentru amatori, dar gandul ca la capat te asteapta o telecabina parca te mai linisteste. Din Padina pana la Miorita se fac in jur de 4 ore.

Se mai pot vizita Pestera Ialomitei, iar pe drum se poate incerca o ciorba… sau ceva de genul asta la Piatra Arsa. Sa aveti cu voi un sac de dormit, cortul, bocanci calumea si o geaca anti-vand. Peisajele arata cam asa:

Mai multe poze in articol…