PixMe WeBLogSolutii si Discutii

Pentru curiosi, cateva poze din Norvegia. O tara inghetata in care cuvantul iarna chiar are semnificatie.

Va las sa va delectati cu imaginile:

OK, Bricostoru’ e o chestie in care nu gasesti nimic. M-am convins, si m-am mirat… pentru ca n-am vazut niciodata mai multe obiecte inutile stranse la un singur loc.

Romanii sunt niste boi. Cel putin constructorii sau cei care au facut planurile apartamentelor din blocul ANL in care, apropos, tocmai m-am mutat. Au prevazut o “zona” pentru frigider, in bucatarie, lata de 65cm iar usa de la intrare are 58 de cm. Cu alte cuvinte frigiderele trebuie bagate pe geam. Asta e!

Alte intamplari “haioase”: Pentru a nu depasi termenele limita stipulate in contractele cu prorpietarii, ANL-istii n-au pus sa semnam procesele verbale de predare-primire inainte de a intra efectiv in posesia apartamentelor. Iar acum, cand s-a facut efectiv tranzactia, am descoperit ca am depasit termenele de plata a impozitelor pe imobil, de unde rezulta ca vom plati amenda fiecare dintre noi. Muhaha….

Schimbarea buletinului dureaza 10 zile si necesita un sac de acte. Mie mi-au cerut, pe langa, certificatul de divort, partaj, declaratii notariale, certificat de nastere, buletinul vechi plus cartea de alegator, timbru fiscal si copii dupa toate astea. Iar ca dovada a faptului ca sunt proprietar: contractul de construire si procesele verbale de predare-primire. Am stat vreo 4 ore pana le-am strans pe toate… dar si dupa ce termin…. va spun cum e cum e cu schimbarea talonului masinii (caci Honey va primi un numar nou-nout).

Ah… si lipsa de activitate din partea mea, pe blog, se datoreaza concediului pe care-l petrec… la ghisee.

Succesuri!

Auzeam tot felul de chestii… gen: Delta e tare, Delta e smechera… Delta e ceva de vis etc. Asa ca am trecut pe-acolo, sa ma conving.

Localitatea se numeste Dunavatul de Jos, se ajunge (cu greu) si cu masina, dar am ales-o pentru ca oasele mele de om batran nu imi permiteau plimbari cu cine stie ce salupa. Asadar, desi cam in aceleasi locuri prin care si-a intarcat Dracu’ copiii, mi-am luat inima-n dinti si am mers la… Dunavat!

Saracie mare, gropi… dar natura intr-un stadiu putin alterat de om. Localnicii gasesc cu greu cateva cuvinte in romana multi fiind ucrainieni. Se ocupa cu pescuitul si cu tras in piept turisti… dar hey! am fost acolo pentru lucrurile frumoase. Si intr-adevar natura este “ceva deosebit”, mai ales pentru pescarii dornici de prins stiuci.

Si apoi vine partea cu veselia, bautura si plimbatul cu barca pe canal. Aici 3 poze:

Restul in articol…

Am inceput ziua cu explicatiile unui coleg care sustinea sus si tare ca italiencele nu se fut! Adica… trebe’ mai intai sa astepti vreo 6 luni, sa le cunosti familia si sa legi o relatie bazata pe foarte multa incredere ca sa ajungi sub fusta unei italience. S-a notat .

Apoi bancul cu Superman si Femeia Fatala. Cica asta statea dezbracata si cracanata pe un bloc, Superman trece pe deasupra zburand, o vede dezbracata… zice gata, o fut in 2 secunde ca am viteza, nici nu va sti ce s-a intamplat. Baga mare Superman, apoi fuge, Femeia Fatala sta umpic’ si zice: “Ce dracu a fost asta?”… la care Omu’ Invizibil: “Nu stiu da’ ma doare curu’!”

Si nu in ultimul rand… Fecali a facut o chestie inimaginabila… a declarat toti fanii cu abonament ca fiind Persona Non Grata pe Ghencea. Prin comparatie abonamentele la Real Madrid se mostenesc din tata in fiu si nu au pret! Daca eram in State Fecali isi pierdea Maibacu’, daca eram in Somalia poate as fi inteles cum se pot plati niste servicii de care n-o sa beneficiezi niciodata!

Don’t it feel right like this?

Din pacate pe SlideShare.Com nu se aude muzica. Oricum, prezentarea e foarte misto pentru noi cei care n-am ajuns niciodata in India, Nepal sau Vietnam.

Nu va speriati, n-am fost in Mozambique, nu stiu cum e pe acolo. Am primit totusi o prezentare draguta a hotelurilor si plajelor din Mozambique si am zis s-o pun sus.

Daca ati trecut pe-acolo poate ne spuneti si noua cum e . Pana atunci ne multumim cu prezentarea de mai jos:

Nu ma pricep la pescuit, n-am prins niciodata peste in mod “profesionist”, asa ca o sa ii dezamagesc putin pe pescari. De data asta nu am prins decat un miliard de tantari si vreo 17 beri… in 3 zile .

Localitatea se numeste Vladeni, e la cativa kilometri de Facaieni, pe maul Dunarii. Cunoscatorii spun ca pe vremuri se prindea peste cu bolduri pe post de ace de undita, aztazi insa, greu mai momesti un avat de un kil. Noi n-am momit nici unul… desi eram vreo 15. :d

Aici se prindeau moruni de-o tona, aici somnul se scotea din garla cu tractorul, aici povestile pescaresti sunt la ele acasa. Oamenii vin la pescuit nu neaparat pentru a prinde peste ci mai degraba pentru sansa de a lupta cu pestele, pentru sansa de a simti linistea si relaxarea apei. Uneori castiga, alte ori pierd, caci peste e mai istet decat pare, dar nu vei simti senzatia daca nu vei “urca pe scena”.

Si daca n-ar fi tantari… ar fi perfect! Pentru prima data in viata am inteles ce inseamna tantari de Dunare. E probabil mai rau decat musca tete in Somalia sau ca sacalii din desert. E ceva incredibili, ajungi sa respiri tantari, sa inghiti tantari, sa ii scoti dintre ramele ochelarilor, sa simti piscaturi prin blugi si furnicaturi in tot corpul. E fabulos. Nu exista foc care sa-i sperie, nu exista Autan care sa-i tina departe…

In fine, Dunarea e un loc prietenos in rest… sa vedem poze:

Aici albumul, pozele in articol…

Daca n-ati vizitat inca Depresiunea Horezu, va recomad! De fapt, Horezu este orasul din care cu gratie si mandrie ma trag, si in acelasi timp locul care mi-a ocupat tot timpul primii 18 ani din viata. Asa ca va pot da aproape orice detaliu in privinta lui.

Ce puteti face in Horezu? Puteti merge la o pensiune, vizita Manastirea Horezu si inca alte cateva Manastiri din zona (de altfel in jurul orasului sunt multe atractii turistice). Voi vorbi aici doar despre muntii din imprejurimi, despre restul cu alta ocazie.

Asadar, povestea “cuceririi” Varfului Cocora (aproape 2000 de metri) o gasiti in pozele de mai jos. Tot acolo gasiti poze ale Fagarasilor, de la departare, Varful Buila si alte varfuri pe care conditia atletica si boasca din cap nu mi-au permis sa le escaladez.

Pana la Valeanu se urca si cu masina, foarte anevoios. Aici o s-o vedeti pe Honey in starile ei de nervozitate maxima, pentru ca desi poate inghiti kilometri ca si cum n-ar fi fost acolo, cand vine vorba de urcat cu a-ntaia si luat bolovani la scut… parca incepe sa fiarba apa-n ea… la propriu :d .

De la Valeanu se urca pe jos pana la Cocora. Este un traseu de vreo 3 ore. Aproape de varf va asteapra un adevarat Rai culinar, pe langa privelisti pe care nici un aparat nu le poate surprinde. Stanele sunt ca pe vremuri si servesc balmos cu lapte covasit, smantana prajita in unt cu ciuperci sau cu ou si un cognac de casa despre care umbla vorba ca il bei pe gura si iti arde sireturile. Mananci pana mori… asta e tot ce pot sa spun in atat de putine cuvinte. Rare ori ai ocazia sa gusti ceva atat de bun!

Cat despre mine…. bautura, urcari usoare, fun cu prietenii vechi si noi. Ca la munte

Pozele mai jos: