PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Sport’

Sfaturile lui Lacatus pentru Banel Nicolita:

1)Nu te intorci in jumatatea noastra de teren decat cand e absolut necesar.

2) E obligatoriu sa te intorci in jumatatea noastra de teren, in momentul in care schimbam portile.

3)Portile se schimba intr-un meci, cel putin o data, nu te lasa pacalit!

4)Nu ai cum sa-ti dai seama care e poarta adversarului, deci trebuie sa intrebi.

5)Nu-l intreba pe Nesu ca se tine de glume.

6)Nu lovi mingea in cazul in care adversarul face pressing sau tribunele canta.

7)Alearga tot meciul si intra in teren doar cand/daca iti spun eu. Poti sa deschizi si ochii.

8)Daca e necesar sa atingi mingea, roaga-i pe Goian si Ghionea sa faca zid.

9)Tu vei antrena portarii in sectiunea de “Atentie distributiva si capcane de joc”.

… pentru echipele romanesti, desigur!

Art.1 Pentru a exista un deplin echilibru valoric in teren, noi vom juca 18 si vom avea dreptul la 6 schimbari.
Art.2 Jucatorii nostrii se vor echipa la fel ca adversarii, derutandu-i complet. Totodata, vom avea din start justificari pentru pasele gresite date la adversar.
Art.3 Adversarii vor juca desculti pentru a nu periclita prin taria suturilor integritatea corporala a portarului nostru si chiar a organelor de ordine.
Art.4 Atingerea mingii cu mana, capul sau piciorul de catre jucatorii echipei adverse va fi considerata hent si tratata ca atare.
Art.5 Pentru noi nu va exista notiunea de hent, iar mingea va fi prevazuta cu manere spre a facilita driblingurile cu mana.
Art.6 Portarul nostru va purta un echipament larg in care sa incapa si rezerva sa, astfel incit unul va apara o parte a portii, celalalt alta.
Art.7 Portarul lor – pe toata durata partidei – va apara intr-un picior, cu o mana la spate si legat la ochi.
Art.8 Formatia noastra va juca studiatul sistem ” n-o atinge ca te frige “, contracarandu-l pe al lor ” baga-l pe fazan la mijloc “.
Art.9 Adversarilor nostri la trei goluri inscrise li se va marca un punct pe tabela de scor, iar noua ni se va socoti gol dupa fiecare doua auturi si doua faulturi realizate.

… vezi mai multe in articol

Ma tot intrebam zilele astea – pentru ca o sa merg in Bulgaria in team-building, adica la mare, la soare si la piscina acoperita de la hotel – de ce nu pot eu invata sa inot. E frustrant, e deranjant, e necesar pana la urma.
Cauzele majore le cunosc, dar in ultimii ani am tot avut ocazia sa invat si nimic. Pana cand, dupa analize si introspectii, povestiri cu momente de haos in apa, mi-a venit ideea ca poate am o fobie de apa, adica o acvafobie. O scuza bineinteles, dar fobia e fobie. Si e din ce in ce mai logic.
Demonstratie: Nu ma sperie spalatul pe maini sau spalatul vaselor (as vrea eu), dar ma sperie apa de la dus cand imi curge cu presiune peste fata (nu radati, dar era odata sa ma sufoc… dusul din camin era undeva pus sus si apa venea cu presiune… la un moment dat mi-a invadat fata, urechile, nasul si am inceput sa nu-mi mai gasesc aerul… am iesit cu tot cu prosop afara- si cu cearsaful care tinea loc de perdea la dus – sa-mi revin…), sa fac baie intr-o cada mai lunga si mai adanca decat mine, apa marii cand ma aventurez peste 75 de centimetri si tot asa.
Nu pot tine capul sub apa, nu sufar senzatia aia de apa in urechi si nu pot deschide ochii sub apa. Deci, cum sa invat sa inot? Ca toti imi zic ca asta-i cheia. “Invata sa stai sub apa”. Pai eu numai pe-acolo stiu sa stau, daca ar fi apa ceva mai mare.

Si ca sa fie si-o bomboana pe colacul suferintei mele, imi si place balaceala.
La mare ma infiintez in apa cu pernuta sau colacul de plastic si ma rasfat ca un copil (de-aia radeau copiii nemtilor in vacanta din Tunisia…), desi anii imi spun ca n-ar mai fi cazul. Hm, daca e sa recunosc tot, imi fac si doua codite si cum se face ca intotdeauna e par destul pentru asta.

Au incercat mai multi sa ma invete, dar toata lumea s-a pricopsit cu lovituri de panica, cu apa scuipata pe gura si pe nari… deci nu mai e cazul sa ii las sa incerce. O sa-mi promit ca o sa incerc si anul asta in Bulgaria, desi am mai avut intalniri cu Marea Neagra. Si cu Mediterana, care fiind mult mai sarata, imi garanta succesul.
A mai ramas Amara, unde am inteles ca e atata sare incat pana si eu as putea pluti cu burta-n sus. Sa dea Domnul sa ajung si pe-acolo, pana nu o sa rada si nepotii ca habar n-am sa inot. Si nici sa merg pe bicicleta. Si nici sa joc sah. Si parca mai era ceva, dar ah, batranetea, ma impiedica deja sa-mi amintesc….