PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Social(ista)’

Intre zodii si plante exista mai multe legaturi decat ne-am putea imagina. Fiecare planta corespunde unei planete, iar fiecare zodie este guvernata de o planeta. Stiind ce plante corespund zodiei noastre putem stii ce remedii sa folosim petru ca efectul sa fie maxim, cat mai apropiat caracterului si organismului nostru.

PESTII, patronati de Neptun, trebuie sa foloseasca brandusa de toamna, zmeurul si digitala.
VARSATORUL mai are o serie de plante patronate de Uranus, cum ar fi : brusturele, zmeurul, mararul, sulfina.
BERBECUL SI SCORPIONUL se afla sub….

Vezi mai multe in articol…

Alergatura clasica dupa cumparaturile de tot felul tinde sa devina istorie. In Romania shopping-ul online functioneaza de cativa ani si o face din ce in ce mai bine. Atat de bine incat am hotarat sa-i dau si eu o sansa. Si dupa prima sansa au inceput sa mai apara si altele, adica mai tot timpul. Sistemul de nevoi s-a largit brusc, iar faptul ca preturile sunt mai mici ca in magazine (de profil sau hipermarketuri) e un motiv in plus. Ca sa nu mai punem livrarea la domiciliu, cu o taxa oarecum simtita.

Asa ca, dupa stickul de memorie de 8GB super avantajos, am adaugat monitorul LCD. Sunt in cautarea unei biciclete pentru fitness acasa Livrarea in acceasi zi sau cel mult a doua zi. Plata? la livrare… nici macar nu te ostenesti sa introduci numarul cardului pe undeva…

Ideile se tin lant. Dupa bicicleta urmeaza o plasma si o canapea (aici mai trebuie negociata acasa…). Maruntisurile de genul haine, incaltaminte, cosmetice sunt totusi maruntisuri. A, si uitasem, astept colectia literatura de la Cotidianul. Trebuie sa vina in curand.

Nimic nu mai pare inde-ajuns de departe. Iar pentru un om ca mine, care nu agreeaza statul si privitul prin 10 magazine pana reuseste sa cumpere dintr-unul, comertul online e perfect. Poti face comparatiile mult mai usor, poti urmari review-urile si comentariile altora. Acum ma gandesc ca singura piedica posibila ar fi banii, dar inca nu se aplica caci nevoile sunt oarecum reale si nu extravagante. Insa… insa presimt ca timpurile grele se apropie… ca atunci cand umpli caruciorul in supermarket ignorand lista de acasa cu 6 liniute. Si online, e atat de usor sa impingi caruciorul…

Pe 29 martie 2008 intre orele 20-21 este Ora Pamantului (Earth Hour). Asta inseamna ca se vor stinge luminile, cat mai multe posibile, in acest interval orar. In acest fel, o actiune minora si accesibila multora dintre noi, poate creea o diferenta in lupta cu incalzirea globala.

Anul trecut, aceasta actiune a avut loc pe 31 martie in Sydney si a fost sustinuta de peste 2 milioane de oameni si peste 2100 de companii. Consumul de enregie s-a redus cu 10.2% ceea ce inseamna foarte mult, daca ne gandim ca becurile sunt considerate consumatoare mici de energie, mai ales ca in Australia majoritatea sunt ecologice. Initiativa Earth Hour a inceput in orasul Sydney ca o colaborare intre WWF-Australia, Fairfax Media si Leo Burnett pentru a declansa actiuni de protectie a mediului si impotriva incalzirii globale.

Campania nu poate “salva” prea mult, dar ideea este ca lumea sa constientizeze ca se poate trai si facand economie la consumul de energie electrica, ca te poti gandi 60 minute la planeta care te gazduieste, ca poti face un minim efort. Tocmai de aceea nu se propune reducerea consumului de energie electrica la 0 (frigiderele raman pornite, serverele etc) , doar stingerea luminilor, ca un gest, ca un protest, ca un semnal de alarma. Ideea este ca in acesta actiune sa fie angrenate mai ales companiile, care prin activitatea lor, au un consum foarte mare de energie. Suntem siguri ca nu vor suferi pierderi prea mari, ba dimpotriva, pot castiga prin publicitate, prin participarea la Earth Hour, un fel de actiune umanitara la nivel global, pentru noi toti.

Sa va povestesc cum am obtinut viza de State pe 10 ani. Se intampla acum vreo 2 ani, dar lucrurile nu s-au schimbat prea mult de atunci.

In primul rand am mers la Banca Transilvania si am platit 100 de dolari. Am depus cererea impreuna cu chitanta, dupa care am asteptat vreo 2-3 zile pana cand am fost programat pentru interviu. Data interviului am aflat-o de pe site-ul ambasadei Americii si era fixata cam la o luna si jumatate distanta. Tot de pe site am aflat si ora la care trebuia sa ma prezint, cat si actele necesare.

Zis si facut, la ora data am ajuns la ambasada, m-am inscris la poarta. Bineinteles ca aveam ceva erori in dosar, formularul de cerere nu era chiar bine completat si nici poza nu era tocmai in formatul cerut. Formularul l-am recompletat si poza am refacut-o afara, intr-o duba dezafectata, dar special amenajata.

Am fost programat pentru al doilea interviu in dupa-amiaza aceleiasi zile tot la o ora fixa (ceva de genul 14:15). Este foarte important sa fii acolo la timp pentru ca altfel te sare randul si mai astepti vreo 2 luni, plus alta suta de dolari la BT. Ghinionul nostru a fost ca la ora respectiva a inceput o ploaie torentiala. Noi stateam la rand asezati militareste de un gardian roman foarte zelos.

In sfarsit, am intrat, ne-am autentificat si ras-autentificat, am asteptat o gramada, am trecut prin mai multe etape pana cand am ajuns la ghiseu.

Mergeam in SUA in interes de serviciu, aveam chemare, pasaport in regula, toate actele necesare, chemarea, taxele platite… eram in regula. Interlocutorul meu totusi era foarte indoit in ce ma priveste. Imi punea circumspect tot felul de intrebari, citea ce completasem pe formular (apropos, unele intrebari sunt hilare, gen: scopul calatoriei tale in state este sa bombardezi nu stiu ce cladire) si imi punea intrebarile standard. Din pacate pentru el raspundeam foarte bine: eram casatorit, sotia ramanea in tara, castigam bine pentru un roman obisnuit, aveam o situatie stabila, facultate, serviciu… tot ce trebuie. Nu reprezentam un pericol in sensul ca as fi putut cere sa ma mut definitiv in SUA.

Pana la urma ramane ganditor si ma intreaba (bineinteles totul in engleza): dar adeverinta de salariat la firma respectiva ai?

I-am explicat ca adeverinta de salariat nu se afla printre actele necesare specificate si pe site-ul ambasadei, si oricum am chemarea care atesta faptul ca lucrez la acea firma.

Foarte neincrezator mi-a explicat ca dupa 11 septembrie lucrurile s-au schimbat si ca nu se mai poate da viza oricum. A aruncat pasaportul meu in scarba si mi-a zis sa vin totusi sa-mi iau viza mai tarziu. Am avut noroc, alti colegi de-ai mei insa nu.

Alte zvonuri spun ca daca intervievatorul este femeie sansele de a primi viza scad dramatic. Oricum, inainte de a merge la interviu, ganditi-va foarte bine ce veti raspunde. Trebuie sa ii convingeti ca nu reprezentati vre-un pericol si ca nu vreti sa ramaneti pe acolo.

Cu viza de SUA se poate ramane pe teritoriul american 6 luni la rand. Dupa aceea trebuie sa te intorci o perioada dupa care te poti intoarce, dar problemele nu se termina aici.

Odata ajuns pe aeroport la vama in Minneapolis, cei de acolo au reluat tot procesul de intrebari pe care le-am avut la viza. Ne-au cautat peste tot, ne-au tinut ore intregi in picioare, au cercetat toate documentele din nou, viza nici n-a contat iar problema cea mai mare a fost ca pe o parte dintre calatori i-au si intors. Din fericire nu era nici un roman printre ei… Vama a fost infernala, si in Amsterdam dar si in SUA…

Daca aveti intrebari putem vorbi pe Forum.

Torino este un oras din nordul Italiei, puternic industrializat care se distinge prin echipa de fotbal Juventus, fabricile Fiat, un centru istoric deosebit si muntii Alpi la poalele carora se intinde. Italienii de aici au un accent deosebit fata de restul si se vede treaba ca-l vor schimba si mai mult in urmatoarea perioada. De ce? pentru ca aici traieste o larga comunitate de romani.

Lucreaza in constructii, in restaurante fac in general munca mai putin calificata de genul menajerie, se angajeaza ca vanzatori, ospatari, muncitori… in orice caz, in autobuzele torineze limba oficiala este romana si nu italiana.

In orice restaurant ai intra poti sa comanzi linistit in romana sau sa ceri informatii despre mancarurile lor mai putin cunoscute. Majoritatea sunt moldoveni si au un accent foarte interesant. Stiu ca e destul de greu de imaginat, dar ati putea incerca, drept exercitiu, sa combinati in minte romana cu accent pur moldovenesc si italiana vorbita rapid, in stilul localnicilor, exuberant. E cel putin, distractiv.

Am ramas surprins in ce priveste atitudinea localnicilor fata de romani. Este foarte diferita fata de ce se citeste prin ziare si in presa. Italienii sunt in general ospitalieri si incearca pe cat pot sa te ajute atunci cand ai probleme, indiferent din ce tara provii. Nu se uita urat, nu se feresc de tine si nu sunt violenti in nici un fel.

Problema noastra ramane totusi. Foarte multi romani de aici stau destul de prost cu civilizatia. Daca te calca cineva pe piciore in super-market poti fii sigur ca este un roman. La fel daca auzi muzica tare la o terasa sau in camera de hotel atunci acelea vor fi manele. Tot manelele rasuna si din masinile romanilor care pleaca de la semafor cu scartait de roti si tin geamurile deschise in mod ostentativ.

Probabil toate aceste mici amanunte cumulate nu fac decat sa irite localnicii. In parcul Valentino de exemplu (teritoriu aproape in totalitate romanesc) linistea binefacatoare si relaxanta este sparta numai de manelele romanesti. Prin piete sunt foarte multi romani si din pacate unii dintre ei sunt certati cu legea.

Romanii si italienii traiesc intr-o oarecare armonie aici, si ei sunt latini, nici ei nu sunt extrem de civilizati, dar resimt o acuta lipsa de forta de munca si ne folosesc in consecinta. Pe de alta parte noi am creat o adevarata conducta de valuta forte care suge bani din Italia si ii deverseaza pe plaiurile mioritice. Cum sunt castigati acesti bani? in ce conditii? in general prin munca asidua si zile negre.

Problema fundamentala care se arata din ce in ce mai pregnant in ultima vreme este faptul ca economia italiana nu este doar gripata ci mai mult este in convulsii. Guvernele se schimba in ultimii ani cu o frecventa de 11 luni fapt care duce, printre altele, la o situatie deloc placuta. In 2007 Italia a avut cea mai slaba crestere economica din toata Europa – ceva de genul 0,3%. Preturile din Torino sunt peste Frankfurt iar un italian castiga de cateva ori mai putin decat un neamt.

Salariul mediu in Italia este putin peste 1000 de euro bani care nu ajung pentru un trai decent. Spre exemplu in Torino numai cheltuielile lunare cu un apartament se ridica in jurul cifrei de 800 de euro (dar Torino este in nord si “nordistii” sunt ceva mai bogati). Preturile in super-market s-au marit continuu, viata e din ce in ce mai scumpa si italienii din ce in ce mai saraci.

Zilele trecute vorbeam cu Mihai, un roman venit in Torino acum 6 ani. Lucrase in multe domenii, inclusiv constructii si castiga 1000 de euro. Spunea ca atunci cand a ajuns in Italia castiga tot 1000 de euro si i se parea ca are “prea multi bani”. I se parea ca “nu merita” aceasta suma. Acum, spune el, cu 1000 de euro – pentru ca nu i-au mai crescut veniturile – nici nu poti trai de azi pe maine. Probabil ca va face precum multi alti romani in situatia lui adica isi va incerca norocul in Franta.

Tot 1000 de euro castiga si o doamna din Piatra Neamt care lucra la spalatoria de haine pe care o frecventam. Spune ca acesti bani pot fi facuti si in Bucuresti si ca s-ar intoarce in orice moment. Nu ii plac prea mult italienii si in plus viata foarte scumpa din ultimul timp face din Italia o destinatie mai putin rentabila.

Dupa o luna si jumatate de locuit in Torino, dupa ce am vizitat palatele, zonele de shopping, parcurile si cat am putut din oras, dupa ce am intalnit si vorbit cu multi concetateni am ramas cu o intrebare simpla pe care trebuie sa si-o puna oricine vrea sa vina aici la munca. Mai merita oare Italia?