PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Sanatate si SOS’

Exista mai multe tipuri de anestezie generala, prin mai multe metode, si pe diferite niveluri de “constienta”. Dupa operatie multa lume m-a intrebat cum e sa fii anesteziat general si daca te simti rau dupa.

Anestezia generala implica destule riscuri, in corp apar tot felul de substante, foarte puternice, care iti suprima perceptia durerii sau starea de constienta. Exista 4 etape in functie de profunzime si doctorii in general cauta sa te tina intre a 2-a si a 3-a.

O anestezie generala extrem de profunda poate produce dupa operatie stari de greata cu ameteli, agresivitate, stari de semi-constienta ori reactii necontrolate si imprevizibile ale pacientilor. Unii se simt foarte rau dupa, probabil si in functie de cum te-a nimerit anestezistul, iar altii, cum e si cazul meu, au manifestari minime.

Nu m-a durut capul, nu am avut ameteli ori greturi si, desi pe moment am fost perfect lucid, am anumite faze pe care nu mi le mai aduc aminte. Probabil ca s-a afectat ceva legat de memorie. Am avut o stare de somnolenta destul de puternica, am avut si ceva manifestari putin mai agresive decat in mod normal, dar intreaga operatie a fost pentru mine cel mai adanc si odihnitor somn din toate timpurile.

Putin mai nasoala este faza cu clismele. Dar si cea cu nemancatul ori bautul apei cu multe ore inainte de operatie. Daca pe prima am rezolvat-o destul de usor, c-o asistenta tinerica ce mi-a promis c-o “baga usor”, a doua a fost ceva mai nasoala. In rest, anestezia generala pentru mine nu a fost ceva de speriat, dar probabil tine atat de anestezist cat si de corpul fiecaruia.

Efectele pe termen lung sunt insa cam necunoscute. Doctorii spun ca, in cazul in care este facuta bine nu se intampla nimic. Diverse studii arata lucruri diferite dar, adevarul este ca nu ai de unde sa stii cum ai fi fost daca nu ai fi facut-o. Pana la urma anestezia generala e un lucru de care nu te poti feri… daca nu ai extrem de mult noroc.

In Romania asigurarea de sanatate e o batjocura la adresa asiguratilor. Nu cred ca e nimic nou in afirmatia asta, dar ultimele experiente pe care le-am trait in spitale m-au revoltat de-a dreptul.

Am ajuns de urgenta la spital in urma unei fracturi la mana dreapta. Am fost “cazat” in conditii de mizerie, intr-un salon din care lipseau doar sobolanii. Am platit absolut tot pentru ca pur si simplu nu aveau medicamente, costul total al interventiei si tratamentului ridicandu-se la 1500E.

In plus, am constatat cu surprindere ca-mi primesc salariul integral doar pe durata internarii, pe care de altfel am scurtat-o cat am putut pentru ca ma imbolnaveam de altele. Dupa primele 5 zile am primit un certificat de concediu medical, de boala cronica!!! pe baza caruia voi primi 75% din salariu.

Atunci de ce m-am asigurat? Cum poate fi o fractura catalogata drept boala cronica?

In privat operatia probabil ca nu ar fi depasit aceasta suma, incluzand tija de titan care mi-a fost implantata, anestezia generala si toata operatia. In spitalele de stat, unde esti obligat sa bagi mana in buzunar la fiecare 5 minute, nici macar nu primesti chitanta.

Oriunde in lume asigurarile, nu numai cele de sanatate, te despagubesc in eventualitatea intamplarii evenimentului asigurat. Cum e oare posibil sa platesc impreuna cu firma vreo 250 de Euro lunar la sanatate, ani de zile, iar cand, fara sa am vreo vina ma imbolnavesc, nu primesc nimic, ba mi se mai si taie din salariu.

De fapt, ca sa fiu corect, am primit un drum cu salvarea dupa o jumatate de ora de asteptare, vreo cateva injectii, cazarea intr-un salon infect, cate ceva pe la anestezie si cam atat stiu… Iar personalul medical are salarii de mizerie.

Mi s-a dovedit inca o data faptul ca Statul este un manager… n-am cuvinte, slab e prea frumos spus, imbecil i-ar exonera putin de responsabilitate, hot e prea putin, aproape criminal e mai corect. Isi bat joc pur si simplu de sanatatea noastra, pe banii nostri, pe care ni-i ia fortat si probabil ii deturneaza elegant.

Ce-i de facut in conditiile astea?

Asa cum spuneam in articolele precedente cred ca desfiintarea spitalelor de stat e o solutie. Desfiintarea monopolului Casei de Asigurari de Sanatate si introducerea in ecuatie a altor institutii financiare capabile sa ne gestioneze banii mai eficient.

In felul acesta am obtine mai multi bani in caz de accident si servicii medicale mai bune, in spitalele private. Am acoperi o parte din cheltuieli si acolo dar si in prezent platim sume exorbitante la spitalele de Stat, sub forma de spaga si fara chitanta.

Astfel de sisteme functioneaza bine in alte tari vestice si in SUA, si cred ca ar fi o solutie si pentru noi. De fapt orice solutie e mai buna decat cea actuala, una in care nu beneficiem nici macar de 1% din ce platim.

Daca ti s-a pus diagnosticul asta, asa cum mi s-a pus mie, atunci tija va fi singura ta optiune. Costurile totale ale operatiei cu tot ce implica spitalizarea in Romania se ridica undeva la 1000 de Euro, la Stat cu asigurare.

Vineri noapte mi-am rupt mana dreapta cu un “poc” ce a ingrozit vreo 5 – 10 prieteni. La modul ca aveam busc 2 coate in loc de unul singur. Am adunat-o de pe unde se dusese, am adus-o pe langa corp si am zis calm: “Chemati salvarea!”

Astia isi dadeau palme p-acolo, nu se dezmeticeau asa ca am mai zis o data: “Bah, sunt okay, nu simt absolut nimic, doar chemati salvarea… va rog!”

Ies afara, dupa 10 minute de asteptat salvarea nu simt absolut nimic, mi se face rau asa ca m-am pus jos. Vine si politia, ma urca in masina… mi-era frig. Salvarea apare dupa 30 de minute.

Dupa alte 20 de minute ajung la Spitalul Sfantul Pantelimon, evident in Pantelimon. Asistenta de pe ambulanta imi spune ca nu are cum sa fie rupta, ar trebui sa ma tavalesc pe jos de dureri. Iar eu ii spun c-o sa lesine daca las mana libera. Am clar 2 coate si nici un control pe mana. In plus simt cum oasele rupte joaca unul peste altul. Mai tarziu am aflat ca astea se numesc crepitatii osoase.

La Spital rezidentul ma inreaba un singur lucru: “A facut poc?”. Zic: “Da”, iar el imi raspunde: “E rupta!”. Radiografia confirma, fractura dubla, deci aveam 3 bucati de os la jumatatea humerusului, cu o mica deplasare a bucatii de os din mijloc. Operatia era inevitabila, aveam nevoie de tija.

Rezidentul se declara mirat de faptul ca nu ma doare, ma supune unor teste ale reflexelor. Spune ca e posibil ca nervul sa fie sectionat si prin urmare mana paralizata. Nu este cazul, nervii functioneaza perfect si pe motric si pe tactil.

Imi repet in cap niste lucruri pe care le-am descoperit impreuna cu psiholoaga, in timpuri de soc stai concentrat pe prezent, vezi ce e de facut in fiecare moment, nu te gandi ca-n viitor vei suferi lucruri groaznice, lasa evenimentul socant sa dispara undeva in trecut. Imi merge, doctorii se declara ultra-mulumiti de starea mea de spirit, imi spun lucruri pe care daca altadata le-as fi auzit as fi lesinat, nu am dureri.

Ma interneaza dupa ce imi pun mana in ghips, fara dureri, ajung intr-un salon din care lipsesc doar sobolanii, noaptea unu trece.

Pacientii urla pe langa mine in chinuri groaznice, eu ma gandesc cum sa o manageriez situatia, cum sa nu-mi sochez apropiatii. Imi cunosc doctorita. O tipa calma, cu inclinatii materiale vadite. Asta imi da o stare buna… oamenii motivati material sunt usor de satisfacut si de incredere.

Mana mi se umfla la dimensiuni fantastice, am in continuare crepitatii osoase. Incerc sa relaxez total si absolut toti muschii, asa cum imi recomandase rezidentul. Ca sa faci asta ai nevoie de Yoga! Este absolut incredibil pentru mine cate miscari faci din muschiuleti ciudati de pe mana, in fiecare secunda. Dar orice contractura imi da dureri groaznice.

In ziua 2, sambata, “conving” doctorita sa ma opereze luni. Imi propune o operatie sub ecran cu raze Roetgen, cu incizie mica, in umar. Pana la urma mi-a mai facut una in mana la nivelul fracturii, probabil pentru apropierea bucatii de os cu deplasare. Operatia e una de complexitate sub medie.

Duminica invat cum sa-mi relaxez mana. Nu mai am nevoie de 5 minute ca sa ma intind ori sa ma ridic din pat. Imi pierd focusul si am prima cadere nervoasa, dimineata. Cand ma dezmeticesc imi dau seama ca facusem o gramada de proiectii: Daca nu ma mai trezesc din anestezia generala? Daca o sa ma doara dupa? Daca vor aparea probleme in timpul operatiei?

Toate astea sunt gresite. N-ai de unde sa stii cum va fi, ori ce se va intampla, nimeni, nici macar medicii nu pot spune. Panica vine in general pe proiectii negative ale viitorului si induce o stare de spirit proasta, contra-productiva.

Operatia, la ceva mai mult de 48 de ore de la internare

Ajung in sala de opratie bine sedat. Ma uit cu admiratie la echipa de oameni (vreo 10) pe care o stransesem ca sa ma opereze. Imbracati in cosmonauti, se aliniaza cu mainile in sus, laga masa pe care stau intins. Intre ei si team leadera, doctorita mea, o tipa in care am incredere.

In spate anestezista, si ea o tipa care transmite liniste, si nu numai prin ac. Ma intreaba cate kile am, imi pune o masca deasupra gurii si-mi spune sa respir adanc. Ma tot intreaba chestii, raspund pana la un punct.

Urmatorul lucru pe care mi-l aduc aminte este: “Operatia s-a terminat, va rog sa va mutati pe targa de langa”. Dormisem cel mai odihnitor somn din viata mea. Sunt perfect lucid, nu simt dureri, si nu am stari confuze. Totusi unele faze care urmeaza operatiei nu mi le aduc aminte foarte bine… dar pe moment eram lucid.

Operatia a durat 4 ore si jumatate, de cand am intrat pe usa pana am iesit. Contrar opiniei generale care spune ca ortopedia este o specialitate exclusiv masculina, eu am ales singura femeie doctor din spital. Am constatat cu surprindere ca oameni apropiati, cadre medicale, ma descurajau sa fac operatia acolo cu argumentul suprem ca doctorul e femeie.

Urma calvarul… noaptea de dupa operatie. Ma pricopsisem cu o tija de titan de 24 cm si 4 suruburi in mana dreapta. In orele urmatoare mana se dubleaza in volum. Sunt sub efectul anesteziei si nu simt nimic. Ma pregatisem totusi pentru ce e mai rau… aveam pe masa droguri puternice.

Imi pun in cap totusi sa nu abuzez de calmante desi, in spital, noatea rasunau urlete de durere asa cum nu mi-a fost dat sa aud vreodata. Dar noatea trece, la fel si anestezia iar eu supravietuiesc fara nici un calmant. Dimineata doctorita imi spune ca se intampla, dar rar. O intreb daca e sigura ca mi-a pus tija, ca eu nu simt nimic. Ea imi arata radiografia, seful sectiei confirma ca operatia a reusit foarte bine.

Marti realizez ca am parestezii la mana, chiar si motrice. Adica niste amorteli pe anumite traiecte nervoase. Doctorita imi spune ca sunt inevitabile, probabil suruburile au sectionat niste nervi. La varsta mea totusi vor exista cu siguranta nervi apropiati care sa prea rolul celor morti.

Cel mai nasol e ca sunt anumite miscari in care mana se comporta necontrolat. Asta e din cauza faptului ca nervii, muschii, ligamentele, au fost miscati din loc, si incordez alti muschi, intind alte tendoane decat alea la care le dau comanda. Astea mi se intampla totusi pe o singura miscare, cand imping cu degetele de sus in jos intr-o suprafata tare… si probabil va trece ceva timp pana cand creierul sa preia controlul asupra mainii in noua ei configuratie.

Ziua de marti trece fara dureri, doar cu putina febra. Miercuri ma rog de doctorita sa-mi dea voie sa plec din gaura aia infecta. Aproba. Miercuri seara incep acest articol, cu stanga.

Joi dimineata, am mana umflata, nu am dureri, iau o tona de antibiotice si aproape am scapat de ace. Nu mai am nici febra, dar trebuie sa ma misc cu mare atentie. Mai am nevoie de pansamente din cand in cand si de o injectie subcutanata…

Mana nu este imobilizata in ghips, in mod absolut surprinzator operatia permite acest lucru, si trebuie sa fac un exercitiu de gimnastica la 2 ore.

Ieri mi-am sucit mana stanga la Jujitsu Brazilian in asa hal incat azi-noapte n-am putut sa dorm mai deloc. Cum ma miscam cum ma curenta omoplatul.

N-am vrut sa folosesc alifii si alte pastile, mi se pare ca e ca si am ai incerca sa trisezi dar, dupa ce m-am intors toata ziua ca lupul, din corp, si numai spre dreapta ca spre stanga nu mai percutam, am decis sa cumpar primul gel d’asta de duzina la care i se face reclama.

Asa ca am luat frumusel un Voltaren, m-am dus la baie ca sa nu-mi vada gagicile de la birou… omoplatu’ cand il dau cu alifie si… m-am uns. Fara sa am vreo speranta de imbunatatire a situatie mele de sanatate.

Doua ore mai tarziu sunt capabil sa scriu postul asta folosind si mana stanga, si in plus, pot sa stau drept. Deci si trisatul e bun la ceva, dar mai interesant pentru mine ar fi sa-mi raspund la o intrebare. Oare nu m-am fost destul de idiotic azi-noapte? Cred ca puteam dormi… cu miscari spre stanga, daca descopeream gelul mai devreme (doh!).

In cazul in care intra in vigoare din 2012, noua lege a sanatatii este una care va produce o reforma cu adevarat importanta, si benefica pentru sistemul medical romanesc. Sa vedem prevederile:

1. Asigurari complementare.

Din pacate monopolul Casei de Asigurari de Sanatate nu va fi desfiintat. Salariatii vor plati in continuare CASS-ul. Spun din pacate pentru ca, asa cum afirmam in articolele precedente pe subiect, este nevoie de o reforma si mai profunda a sistemului, radicala daca vreti, atata timp cat banii platiti de romani pe asigurarile de sanatate sunt gestionati prost, de Stat. Toti cetatenii vor fi obligati sa se asigure in sistemul de Stat. Problema nu este obligativitatea asigurarii si faptul ca nu se permite concurenta privata pe esantionul de asigurare la Stat.

Pe de alta parte, Statul nu va pune la dispozitia cetatenilor sai, asigurati obligatoriu, toata gama de servicii medicale oferite in prezent. Ci doar o parte, cele de baza. Pentru restul vor plati, fie asiguratorii complementari, privati, fie direct cetatenii.

Aceasta reglementare are doua aspecte. Prima pozitiva, prin aceea ca oferind chitanta se elimina spaga, iar a doua fix faptul ca se elimina spaga. In prezent doctorii ar trebui sa fie putin masochisti ca sa accepte salarii de 10-15 milioane vechi, uneori dupa zeci de ani de munca.

Multi vor spune ca s-au introdus taxe in plus. Este fals, si pana acum se plateau serviciile medicale in spitale, dar pe sub mana, la negru, prin spaga. Oricine stie ca intrand in spital, pe cale de consecinta directa, esti obligat sa bagi mana in buzunar. Fie doar si pentru ca nu exista medicamente.

In principiu, cine vrea servicii mai amanuntite isi poate face o asigurare complementara privata.

Spitalele Fundatie

Daca nu ai posibilitatea sa te asiguri, nici macar in sistemul de Stat obligatoriu, mergi la un Spital Fundatie, pentru oameni fara posibilitati. Serviciile medicale de urgenta iti sunt totusi oferite gratuit de catre Stat. Spitalele Fundatie isi pot atrage fonduri prin sponsorizari private.

Ce-i lipseste legii

1. Mentinerea monopolului Casei de Asigurari de Sanatate, un sistem neconcurential, ineficient in gestionarea banilor. Mentinerea obligativitatii platii CASS la Stat.
2. Mentinerea majoritatii Spitalelor in Sistemul de Stat. Evident managementul lor va fi in continuare deficitar. Incurajarea Spitalelor private lipseste.
3. In general prezenta Statului in sistemul medical este una dominanta. Asiguratorii privati vor fi nevoiti sa se inscrie intr-un cadru foarte stramt. Sunt curios care este modalitatea prin care vor reusi sa atraga cetatenii spre asemenea pachete, avand in vedere faptul ca multi s-au descurcat si pana acum cu “plata” serviciilor pe loc, atunci cand au avut nevoie de doctor.

In Romania “coplata” serviciilor medicale exista si in prezent, in economia neagra. Probabil ca de acum inainte totul va fi ceva mai pe alb.