PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Politica’

De la 1 Iulie 2010 codul fiscal prevede obligativitatea PFA-urilor de a se asigura la sistemul de pensii, lucru care nu se intampla pana acum, asigurarea fiind facultativa. Suma minima lunara cu care PFAurile trebuie sa contribuie este 10.5% din 5 salarii medii pe an, in 2010: 80,43 LEI.

In plus, este definit si conceptul de activitate in/dependenta:

Orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii:
a) beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;
b) in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca si altele asemenea;
c) beneficiarul de venit contribuie numai cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;
d) platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;
e) platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit;
f) orice alte elemente care reflecta natura dependenta a activitatii.

Observati oroarea de la punctul F, facut doar pentru spaga angajatilor fiscului.

In continuare avem:

In cazul reconsiderarii unei activitati ca activitate dependenta, impozitul pe venit si contributiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate si virate, fiind datorate solidar de catre platitorul si beneficiarul de venit. In acest caz se aplica regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate in afara functiei de baza.

In mare se cam desfiinteaza conceptul de PFA cel putin in IT (spre exemplu), pentru ca in general te inscrii la cel putin unul dintre punctele de mai sus.

Vine dintr-un plan malefic al marilor puteri economice? Vine din lacomia unora a caror pierdere s-a distribuit la scara planetara? Vine interiorul sistemului capitalist astfel devenit o teorie falsa? Sau poate vine doar din interiorul nostru?

In ultimul timp am invatat sa nu mai emit axiome si corolare, am invatat ca dezastrele nu sunt produse niciodata de un singur eveniment nefericit ci mai degraba de un complex de imprejurari si evenimente care se petrec in mod aleator sau nu. O multime de factori complicati cu predictibilitate mica ori impredictibili.

Zilele astea am primit o oferta de munca ce include un venit cu 20% mai mare, si ma pregateam sa dau pe blog un mesaj de genul celui dat de nemti grecilor: “munciti mai mult, protestati mai putin!”. Ma pregateam sa spun ca valoarea adaugata a muncii se obtine prin proprietate intelectuala, prin independenta fata de firma si dependenta fata de piata, prin implicare, entuziasm, energie focalizata pe inovatie pe utilitate… si in nici un caz pe forta, ori violenta fie ea si verbala, ori ipocrizie.

Politica nu inseamna ipocrizie, nu inseamna sa fraieresti masele, nu inseamna sa le minti sau sa le manipulezi. Politica, cel putin in termeni economici, inseamna viziune, leadership, organizare, munca si valoare adaugata. In aceasta ordine!

Valorile la care trebuie sa ne raportam sunt: specializare si inovare care sa conduca la eficientizare inclusiv prin automatizare!

In cazul meu lucrurile astea au functionat mereu si iata ca desi castig sume la care putini romani se pot gandi primesc oferte mai bune chiar si pe timp de criza. Poate ca IT-ul e o lume paralela realitatii romanesti, dar trebuie totusi sa intelegem ca numai munca, eficientizarea muncii si marirea valorii adaugate ei ne pot scoate din criza. Asta bineinteles alaturi de reforma sistemului de stat pentru eliminarea scrugerilor ilegale de captal, lucru pe care nu-l poate face nimeni de unul singur ci doar noi toti, implicandu-ne!

Pe zi ce trece mi se pare ca lumea asta e dominata in proportie covarsitoare de personalitati duplicitare, de interese personale, de egoism de oameni avari sau independenti carora nu le pasa decat de “binele” lor. Chiar daca asta inseamna sa calce pe cadavrele semenilor lor sau sa-si dea nevestele pentru functii cum se exprima Vanghelie in binecunoscutul limbaj de Rahova.

Este tipul de oameni mici care, au doua personalitati. Una interioara, fara constiinta, a carei singura regula irefutabila si inexorabila este “binele personal” – asa cum il intelege fiecare dintre ei; si una exterioara, angelica, o imagine intr-o oglinda deformata, o imagine menita sa-i pacaleasca pe cei din jur, sa-i induca in eroare, dupa care sa-i pacaleasca cu unicul scop de a capata foloase morale sau materiale de pe urma acestora. Si totul cu menirea suprema a “binelui” personal.

Tipul asta de oameni este poate cel mai pervers pentru ca trebuie sa gaseasca totdeauna o cale de fi puternici si in acelasi timp sa dea impresia ca sunt empatici cu nevoile celorlalti, sa fie creativi pentru a se face “doriti” si in acelasi timp inteligenti pentru a lua decizii insidioase, sa fie entuziasti, implicati si dedicati activitatii lor dar nu pentru a lucra la un proiect comun cu foloase universale ci pentru a-i folosi pe ceilalti. Sunt oamenii care pretind ca fac sacrificii imense, care la nevoie se si victimizeaza si in general sunt capabili de orice fapta posibila – la care un om normal nici macar nu se poate gandi.

Am descifrat cateva mesaje ale politicienilor. Spre exemplificare:

- Elena Udrea: PDL n-a facut sali de sport in ultimii ani pentru ca n-a fost la putere. Acum fac mai multe proiecte primarii PDL decat restul pentru ca prin localitatile de alte culori politice s-au facut.
Decriptare: PSD+PNL a furat 7 ani de la inceperea proiectului acum a venit si randul nostru. Observati cat de insidios este pus in cuvinte faptul in sine. Trebuie sa fii inteligent ca sa te gandesti la asta.

- Traian Basescu la intrebarea lui Tolontan referitoare la patinoarele facute de PDL-isti la pret triplu: Daca exista vreo suspiciune adresati-va justitiei.
Decriptare: Ma pish pe opinia ta despre coruptie, fraiere! Pentru mine coruptia nu-i nici pe departe o prioritate. Iarasi o abordare duplicitara si insidioasa.

- Victor Ponta: In 2004 PSD a platit pentru hotiile pe care le-a facut prin trecerea in opozitie. Asta este deja sfidarea bunului simt desi poate pentru unii chiar pare de bun simt. Cine ne da noua inapoi banii pe care i-au furat ei?

- Crin Antonescu: …….. pun puncte puncte pentru ca asta n-a venit cu nici o solutie pana acum. De fapt puteti inlocui punctele cu orice afirmatie a lui – toate sunt la fel de insidioase.

In concluzie: va urez sa traiti bine, sa votati independenti si sa fiti sanatosi. Pentru ca in viata de zi cu zi – nu te poti feri de duplicitatea oamenilor cu care interactionezi intr-un fel sau altul.

Istoria post-comunista a Romaniei a inceput pe un fond poate excesiv de speranta in ce priveste libertatile cetatenesti, democratia si bunastarea populatiei. Din pacate nici un guvern care a urmat, nici un conducator, grup de persoane, coalitii etc. nu au facut altceva decat sa transforme sperantele cetatenilor in iluzii.

Regimurile Iliescu i-au albit pe fostii securisti, tortionari sau activisti, au ingropat economia, au incurajat furtul din buzunarul Statului, au creeat retele mafiote care au inceput sa capuseze Statul, au facut privatizari nerentabile, au incurajat ura intre diversele categorii sociale. Intr-un cuvant, Iliescu a mentinut Romania in bezna pana in 1996 cand a fost inlocuit de Constantinescu.

Poate un om bine intentionat dar cu siguranta total depasit de statutul pe care i-l oferea functia, unul care a reusit sa ia masuri dureroase dar, probabil si din cauza lipsei de experienta, masuri care nu s-au ridicat la nivelul de calitate dorit. Constantinescu ramane totusi in istorie ca un presedinte slab si organizator pe masura.

A doua venire a lui Iliescu a fost la fel de stearsa in tot ceea ce inseamna respectul pentru banul public, justitie, libertatea presei, sanatate, educatie si incurajarea economiei reale. Iliescu s-a multumit sa consume mare parte din rezultatele reformelor facute de Constantinescu, desi contextul economic international devenea din ce in ce mai favorabil.

In 2004, Traian Basescu, castiga alegerile prezidentiale pe un val de simpatie nascuta dintr-o noua speranta. Aceea de a trai mai bine intr-un Stat mai putin corupt. Un tip carismatic si persuasiv, cu o imagine de om puternic si bun cunoscator al practicilor politice, Basescu reuseste sa castige si al doilea mandat de Presedinte in 2009. Si totusi are un bilant mai degraba modest nereusid sa-si atinga pe deplin obiectivele fundamentale: combaterea coruptiei, ridicarea substantiala a nivelului de trai, reconcilierea cu trecutul istoric prin condamnarea comunismului. Probabil ca, odata cu el, si ultima farama de speranta a romanilor… se va stinge.

Si totusi avem nevoie de speranta, avem nevoie de oameni politici care sa ne vorbeasca de proiecte fezabile, proiecte care sa eficientizeze munca, sa-i creasca valoarea adaugata. Avem nevoie de concepte noi in ce priveste economia si politicile economice ale Statului, de gandire autentic de dreapta care sa incurajeze eficienta mai mult decat munca bruta, valoarea adaugata si proprietatea intelectuala mai mult decat “efortul fizic prelungit”. Dar pentru ca o astfel de doctrina sa fie una castigatoare este evident ca avem nevoie de oameni noi, de politici noi… poate de tineri.

Oameni care sa ne vorbeasca mai mult in termeni pozitivi, de incredere, de cifre, de profit si mai putin oameni care sa intre in clinciuri politice cu, de acum, vechii conducatori. Care sa se coboare mai putin la nivelul “dezbaterilor” politice de tip circ tv, care sa ne vorbeasca mai putin despre ce ar putea face altii si mai mult despre ce au facut ei. Avem nevoie de oameni entuziasti si onesti, dedicati activitatii pe care o presteaza in folosul cetateanului si care sa fie motivati exclusiv de notorietatea functiei pe care o reprezinta si nu de bani castigati ilegal.

Iar sarcina noastra de cetateni este aceea de a-i identifica, de a ne implica si de a vota in consecinta. Daca vom continua sa trimitem aceeasi oameni la Cotroceni sau in Parlament vom obtine evident aceleasi rezultate. Va trebui sa votam altceva! Este un proiect greu, lung si anevoios, care se intinde pe mai multe cicluri electorale dar care poate incepe cu urmatorul si va da cu siguranta roade.

Dar ce putem sa votam? in partide sunt toti la fel! Raspuns: Independenti. Oameni al caror CV pare mai rasarit, oameni care se apropie cat mai mult de descrierea facuta mai sus. Veti spune ca vom vota degeaba pentru ca oricum nu vor reusi sa fie alesi. Si totusi nu e chiar asa. Un vot in plus chiar conteaza!

Ca fost membru de partid am experienta unor alegeri locale in care partidul pe care-l reprezentam a obtinut un scor putin mai mic decat cel asteptat in filiala la care eram inscris. Evident s-a iscat un scandal destul de mare pentru ca o alta formatiune, la care nu se asteptau… a “facut” mai bine! In consecinta voturile dau de gandit… in prima faza. Dau incredere candidatului independent atunci cand descopera ca a reusit mai mult decat si-a propus iar pe de alta parte ii dau si o greutate putin mai mare in alegerile viitoare. Odata rostogolit acest bulgare… la un moment dat va reusi!

Al doilea efect pozitiv al sistemului este acela ca vom pune o presiune destul de puternica pe partidele clasice in a se reforma. Ele vor observa cum isi pierd puterea de la an la an dupa care va trebui sa se reformeze. Puterea este intr-adevar in mainile cetateanului numai ca este nevoie de un proiect comun de schimbare a clasei politice, e nevoie sa transmitem semnale din care ei trebuie sa inteleaga ceva. Viitorul este evident unul al sperantei, al politicienilor cu proiecte si rezultate, al oamenilor destepti care stiu ca pentru orice decizie e nevoie de mai multe argumente si mai putine atacuri la persoana. Mai multa actiune si mai putine intrigi, mai multa logica in activitatile de conducere si mai putina “personalitate”.

- Salutam decizia Intaiului Marinar de a nu impozita mediul privat si de a trece la taxarea Statului.
- Ne enerveaza faptul ca a trebuit sa asteptam pana in ultimul moment ca sa luam decizia.
- Ne enerveaza faptul ca a tolerat “romanismul” sistemului, fapt care a dus Statul in pragul falimentului.
- Ne enerveaza faptul ca toti bugetarii sunt tratati la fel si nu pe criterii de performanta.

Asteptam in continuare:
- Sa dispara institutii bugetofage care au ca activitate arsul de bani publici.
- Poate privatizari in sistemele ineficiente: sanatate, invatamant.
- Investitii din partea Statului, pentru ca iata privatii nu mai investesc.
- Eficientizarea justitiei.
- Eliminarea coruptiei.

Daca ne oprim aici, n-am facut mai nimic!