PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Politica’

PSD a pierdut uninominalele pe un sistem propus de ei. De data asta pungile de carne, caciulile, fularele si porcii vii dati de pomana la alegatori nu au reusit sa bata inteligenta PD-L.

PSD a facut totul sa tina orasenii si oamenii cu studii departe de urne. In primul rand a legat alegatorul de colegiul uninominal taind din start o bucata buna de votanti ai dreptei, adica acei oameni care muncesc in alte orase sau in strainatate.

A pus alegerile in mini-vacanta fix pentru ca unii oraseni aleg mai degraba sa schieze decat sa se prezinte la urne. Pe de alta parte baza electorala PSD nu a fost afectata de aceste decizii fiind in proportie de aproape 60% oameni cu mai putin de 10 clase, tarani si muncitori. In plus aceeasi baza electorala primeste bucuroasa “mita” de la politicieni si voteaza PSD pentru ca “totdeauna a fost cu cei multi”. Ceea ce nu vad ei este ca pe o perioada de 4 ani primesc un porc si dau inapoi doi.

Pana aici toate bune si frumoase, lucrurile se misca de la sine “in dulcele stil clasic”: “merge treaba, ce te bagi?”.

De aici inainte insa PSD a inceput sa faca greseli flagrante asigurandu-si voturile dar nu si victoria. A trimis liderii in colegii uninominale pe care le-ar fi castigat orice necunoscut, iar in colegiile “cu dubii” a trimis cel mult oameni din linia a doua. Intr-un cuvant a mers pe o strategie a minimei rezistente probabil din supraestimarea puterilor sale din aroganta sau pur si simplu din frica.

Stiind ca orice lider are capacitatea dea ridica partidul si ca sistemul de vot uninominal propus de PSD aproape ca nu mai ia in calcul voturile ce depasesc pragul de 50%, cei de la PDL au ales sa trimita liderii exact in colegiile “cu dubii”. Adica acolo unde ridicarea partidului conteaza si pentru sistem.

Rezultatele s-au vazut, PSD a castigat voturile dar a pierdut alegerile.

PDL a castigat batalia cu armele PSD de aceasta data. Insa toata aceasta degringolada va trebui probabil schimbata la un moment dat. Este evident ca votul romanesc nici macar nu aduce a uninominal iar sistemul de distribuire si redistribuire a mandatelor nu face altceva decat sa ne intoarca la liste.

O solutie probabil mai buna ar fi uninominalul in doua tururi, desi problema reprezentativitatii pe care o ridica este una destul de complicata.

Pentru ca in politica e ca in tenis. Si aici nu ma refer doar la sketch-ul lui Caragiu ci mai degraba la scrutinul din 30 Noiembrie unde PSD a castigat votul popular dar are un numar mai mic de parlamentari decat PD-L.

Calculul este destul de simplu. Daca ai 5 colegii, deci 5 seturi, poti castiga mai multe voturi, respectiv game-uri, dar pana la urma sa pierzi meciul. Sa spunem ca scorul ar fi urmatorul: 6-0, 6-0, 4-6, 4-6, 4-6. Daca tragi linie ai castigat 24 de game-uri iar adversarul numai 18. Cu toate astea adversarul este cel care merge mai departe.

Revenind la politica, se pare ca PD-L a avut strategi mult mai buni decat PSD si pana la urma i-a batut cu propriile arme. PD-L a inteles tenisul mai bine si a trimis liderii acolo unde au putut ajuta cu adevarat partidul, adica in colegiile in care lupta era stransa, exploatand potentialul lor politic. In plus in colegiile pe care le castiga oricum a trimis oameni din randul doi si a ignorat aproape colegiile in care batalia era pierduta din start. Rezultatul? Scoruri mai mici dar colegii mai multe.

De cealalta parte, PSD si-a trimis liderii in fiefuri dand cu piciorul practic potentialului acestora de a trage partidul dupa ei. PSD nu a inteles ca la Dabuleni ar fi castigat oricine, chiar si eu daca aveam sprijinul lor. Geoana a ridicat cota partidului probabil de pe la 50% la 60 si ceva la suta, dar, atentie, tot ce e peste 50% nu mai conteaza. Capacitatea lui de a aduce voturi a fost auto-anulata asadar de aceasta eroare.

Desi la nivel national PSD a fost putin peste PD-L, cei din urma au stiut sa exploateze la maxim capacitatile liderilor de a ridica partidul si i-a trimis acolo unde sistemul lua in calcul contributia lor, adica in colegiile uninominale in care un necunoscut ar fi facut in jur de… sa zicem 30%. Aici, oameni ca Blaga au dus partidul spre prag si desi a riscat sa piarda postul pana la urma decizia s-a dovedit benefica.

Asadar putem spune ca PSD a pierdut pe o strategie a fricii, a minimei rezistente, in care liderii s-au dus in fiefuri de teama ca vor ramane pe dinafara. De data asta insa, cine a jucat tenis mai mult a inteles sistemul mai bine si l-a exploatat ca atare.

Am vazut o intreaga tevatura si tot felul de controverse pe la televizor relativ la alegerea primului-ministru in Romania asa ca am pus mana pe Constitutie. Din punctul meu de vedere lucrurile sunt extrem de clare:

ARTICOLUL 103
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

Asadar nimeni nu-i poate impune Presedintelui Romaniei persoana primului-ministru nici macar partidul sau alianta politica ce trece baremul de 50%. Si asta pentru ca, repet, presedintele numeste primul-ministru “în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament“.

Daca oricare dintre partidele mari (PD-L sau PSD) va obtine majoritatea absoluta vor trebui sa se consulte cu Traian Basescu pentru alegerea primului-ministru din randurile sale dar nu i-l pot impune.

Daca se va forma orice alianta post-electorala (PSD+PNL, PNL+PD-L sau PSD+PD-L) aceasta intra in a doua varianta: “dacă nu există o asemenea majoritate (nr absoluta), (nr presedintele va consulta) a partidelor reprezentate în Parlament” deoarece aliantele post-electorale nu sunt luate in considerare.

Daca nu se va forma nici o majoritate (ceea ce este destul de posibil) Presedintele va numi o persoana din randul partidelor politice din Parlament in urma consultarilor. Nicaieri nu este specificat ca acea persoana trebuie sa fie din randul partidului castigator.

Intr-un cuvant, dupa alegerile parlamentare din 30 Noiembrie 2008, Traian Basescu poate numi pe oricine doreste, singura restrictie fiind aceea ca noul prim-ministru trebuie sa fie reprezentantul unui partid parlamentar. Orice partid, fie el si castigator al majoritatii absolute, nu poate decat sa-l consulte pe presedinte in vederea alegerii primului-ministru. In acelasi fel in care Curtea Constitutionala consulta Parlamentul referitor la incalcarea constitutiei de catre Presedinte cu scopul stabilirii oportunitatii de a-l suspenda.

Se poate discuta la nesfarsit despre acest subiect. Tribunalul Bucuresti n-a fost chiar un tribunal pana la urma, adica n-a servit Justitia. Pana la urma cine pe cine acopera? Cine se afla in spatele secretului? Ion Iliescu? Gelu Voican Voiculescu? Insusi Valentin Ceausescu?

Intre moartea Ceausestilor si inhumare au trecut 5 zile (de pe 25 decem pana pe 30) si in acest timp cadavrele celor doi au calatorit de la Targoviste la Bucuresti, in Ghencea. Nu se prea stie unde au stat efectiv in acest timp. Informatiile sunt putine, dar si mai grav mi se pare faptul ca statul nu are dovezi clare ca cei doi sunt ingropati la Ghencea.

Mi se pare o jignire adusa romanilor, ca multe altele de-altfel, pentru ca ne-am saturat sa ni se ascunda lucruri. Pana si locul unde sunt ingropati odiosii, ce sa mai vorbim de banii lor. Acesta este unul dintre secretele evidente care ne face sa ne intrebam ce alte lucruri ne mai ascunde Statul? Ce alte fapte din perioada Revolutiei si nu numai?

Cred ca Iliescu continua sa detina o putere ascunsa, sa tina in frau o parte a justitiei si a securitatii. Cred ca nu e singurul care trage sforile din umbra.
Despre Gelu Voican Voiculescu s-a spus ca ar fi de toate: securist, comunist si anti-comunist in acelasi timp, spion roman, spion kgb-ist, mason si chiar si misogin (probabil sa i se justifice ura fata de Leana).

Aveam 9 ani la revolutie, suficienti insa pentru a intelege ce s-a intamplat inainte de revolutie si in timpul ei. Strigam impreuna cu cei de varsta mea “JOS Ceausescu!” si ne bucuram ca nu mai trebuie sa participam la munca patriotica.
Ani buni dupa, am urmarit la TVR documentare despre Revolutie si mi-am intregit tabloul. Am ajuns sa inteleg ce fel de criminal este Iliescu si ce fel de manipulare practica. Si pentru ca i-a reusit din plin in toti acesti ani de dupa, tind sa cred ca romanii isi merita din cand in cand cate un Iliescu. Ca sa-si dea seama ca prostia lor ancestrala nu e o virtute.

Exista doua variante de a castiga o suma de bani: sa muncesti sau sa faci afaceri. Cu cat faci afaceri mai bine cu atat muncesti mai putin, si invers, daca ai muncit mult pentru a obtine banii inseamna ca ai facut afaceri prost.

Managementul este stiinta folosita de unii oameni, numiti afaceristi, pentru a determina alti oameni, numiti angajati, sa munceasca mai mult. In atare conditii, primii vor face afaceri iar cei din urma vor munci!