PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘X thought’

Un concept filozofic utilitarianist. Conform acestei filozifii valoarea morala a unei actiuni este determinata in mod corect si complet doar de capacitatea acestia de a aduce fericirea celorlalti. Einstein spune ca: “Numai o viata traita pentru altii este una de valoare”.

Si totusi cum putem fi utilitarianisti intr-o lume plina de ipocrizie, de minciuna, de ura, de dragoste pentru bani… samd? Este posibil ca acest “greater good” sa ne fie un scop care ne mentine in echilibru interior indiferent de “ambient”? Sau poate… este doar o metoda care folosita in mod eficient ne pune intr-o lumina mai interesanta pentru restul lumii?

………………………………………………….
El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
………………………………………………….

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
………………………………………………………
Şi tot pe lâng-acestea cerşesc înc-un adaos
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela dintre oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân’ ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor…
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea sa mor.
…………………………………………………….

Ajung acasa, intre multii prieteni cu care am copilarit. Pe unii dintre ei i-am uitat de multa vreme, pe altii inca ii mai stiu. Cert este ca am o reputatie de baiat bun, cu ceva probleme de corason, caci in zona linistita de munte in care mi-am facut veacul 18 ani, divortul este ceva foarte naspa.

In fine, nu bausem cand am ajuns la masa, toti rupti si veseli, ma iau langa ei si incep sa-mi povesteasca de noile fetite care au aparut in zona, ca sunt unele foarte bune, tinere si extraordinare care asteapta doar un telefon.

Desi nu mai sunt interesat asa de tare de fenomen nu reusesc sa-mi conving prietenii barbati de faptul ca treaba cu sexul platit nu mai este asa o chestie interesanta pentru mine… desi sunt oarecum surprins de convingerea la care am ajuns.

Pana la urma nu scap de ei si mergem la cativa kilometrii de oras dupa fete. Se lipesc vreo 5 de noi… pe care cu greu le urc in masina. Iar Honey era pe semne destul de suparata caci o pusesem sa care mai mult decat prevede legea.

Una dintre ele este pestele. Imi spune ca nu trebuie sa platesc nimic, sa-mi aleg una dintre cele 4 din spate, toate stand in bratele unui prieten de 150 de kile. Plata mea era doar transportul din sat, dus-intors.

Sunt putin sictirit. Daca mi-ar fi cerut 2-3 milioane poate ca as fi combinat cate ceva. Dar la 200-300 de mii cat reprezenta benzina n-as fi gasit probabil decat din alea la care le faci epilare definitiva cand le dai chilotii jos.

Imi aleg totusi una, pe cea mai buna, asa cum o vazusem cu spatele, de la volan. Ajung singur in masina, cu fata, pe camp… restul au ramas pe drum…

- Mergem in spate? o intreb.
- Dap… e mai mult loc.

Se duce prima, cobor si eu. Era o noapte superba, intre copaci, in liniste iar pe bancheta din spatele masinii statea o tarfa cu adevarat frumoasa, gata sa faca orice. Si totusi ii vad fata in lumina aprinsa automat in masina atunci cand am deschis usa.

- Cati ani ai? o intreb.
- 19, raspunde apropiindu-se si incepand sa umble la slit.
- Nu pe bune!
- … se opreste putin si zambeste: 17 jumate…

Stai putin… esti foarte frumoasa, stii asta? Era prima data in viata cand spuneam asta unei femei. Era prima data cand o spuneam cu adevarat, din inima. Nu cred ca s-a prins…

- Mda, multumesc pentru compliment. Cum vrei sa…
- Te-am auzit mai devreme ca spuneai ceva de Paste… crezi in Dumnezeu?
- Da, foarte mult, n-as fi vrut s-o fac azi dar…
- Cati ani ai? insist…
- Asculta, vrei sa incepem mai repede ca nu am atata timp! ma repede…
- Cati bani ar trebui sa-ti dau ca sa-mi arati tot ce stii?
- Tu nimic, doar sa ma duci inapoi.
- In seara asta mai ai clienti?
- Da, doar un prieten de-al tau… 500 de mii una scurta.

O imping usor de langa mine. Bag mana in buzunar si scot 500 de mii.
- zic: uite, ia banii astia si stai cuminte astazi. E Pastele!
Se intoarce incurcata
- Crezi in Dumnezeu, o mai intreb inca o data…
- Da, foarte mult, multumesc. Pentru ce sunt banii astia?
- Te platesc pentru un serviciu. Mi-ai spus ca ai fi vrut sa stai cuminte azi. Asta e serviciul pe care vreau sa mi-l faci!

Zambeste. Multumesc mult, dar nu pot sa mint… stii e vorba si de peste, sunt mai multe lucruri.

Lasa pestii in seama mea. Important e sa facem lucrurile care ne fac sa fim linistiti. Iar eu voi fi linistit daca tu vei fi la randul tau in seara asta. Ce parere ai?

- Multumesc mult…
- Cati ani ai? revin…
E incurcata si in acelasi timp coplesita. Are trasaturi foarte frumoase… si “caroserie” excelenta.
- 15 jumate…
- … hm… zambesc, am vreo doua nepoate de varsta ta… De cand faci asta?
- …
- Ti-am platit! va trebui sa-mi faci serviciile pe care ti le cer! Raspunde-mi la intrebari!

Asta e momentul in care am reintrat in lumea tarfelor. O lume care m-a fascinat in mod deosebit toata viata. O lume plina de mister, de tristete, de tragedii dar si de multa… dragoste. Ii murise mama cand avea 6 ani, traia de azi pe maine si era indurerata de faptul ca ajunsese sa se vanda pe bani… Se considera tarfa, un lucru pe care nu-l dorea nimanui. Iar eu am incercat s-o linistesc spunandu-i: “Stii… si barbatii care o fac cu voi sunt tarfe! Dar ei sunt si mai rau decat atat pentru ca platesc!”… Rade… rade sincer! “Nu m-am gandit niciodata in felul asta . Dar ai dreptate”.

Stau juma’ de ora la taclale incercand s-o descopar si in acelasi timp sa ma descopar pe mine intre tristetile ei. Are doar 15 ani si stie atat de multe…

O duc acasa fara sa mai raspund la telefoanele pestilor si fara sa mai citesc SMS-urile amenintatoare. Cica o sa imi taie capu’ cand ma intorc. Dar ei au necesitati simple, materiale. Vor doar bani de pe urma ei. Iar banii lor nu sunt o problema pentru mine… sau cel putin sumele la care se raporteaza.

Banii pe care i-am cheltuit in noaptea asta sunt un pret mult prea mic in comparatie cu lucrurile pe care le-am descoperit despre mine. Lucrul pe care-l caut nu se va regasi niciodata in bani sau intr-o partida de sex salbatic, chiar daca ar fi venit intr-un moment in care se cam cerea.

E e atat de complicat sa facem lucruri simple care ne aduc fericirea? Caci, poate paradoxal, poti gasi multa frumusete in zambetul unei tarfe de 15 ani care nu voia s-o faca in seara de Paste…

Hai sa vedem unele asertiuni, pentru ca tot suntem in post.

Buddha spune: “Nu vei fi pedepsit pentru furia ta, vei fi pedepsit de furia ta”. Eu spun: “Nu vei fi pedepsit pentru pacatele tale, vei fi pedepsit de pacatele tale”.

Si dezbat aici doua pacate pe care le consider fundamentale: mandria si dorinta de a acumula comori materiale, pamantene.

Schopenhauer spune ca egoismul provine din Vointa-de-a-Trai, care este oarba. Si daca ne gandim ca majoritatea oamenilor normali, daca nu toti, nu au curajul de a pune capat unei vieti lipsite de sens ajungem exact la vointa de a trai. Care pe de alta parte devine izvor de egoism.

Si gasim de multe ori o motivatie legata de mandrie sau, mai simplu, de bani sau alte lucruri materiale. Este nebunia cea care te pedepseste la final. Si ca sa vorbim de nebunie, “asa grait-a Zarathustra“:

- “Ar trebui sa cred doar intr-un Dumnezeu care stie sa danseze”
- “Exista totdeauna un fel de nebunie in dragoste, precum si ceva ratiune in nebunie”

Si inca una, care ma duce iarasi cu gandul la Schopenhauer: “Mareata stea! Ce ar insemna fericirea ta daca nu ar exista oameni care sa te priveasca?”. Schopenhauer spunea ca ochiul a aparut din vointa oamenilor (fiintelor) de a vedea la fel cum urechea s-a nascut din aceeasi vointa de a auzi. Oare oamenii s-au nascut din stele pentru a satisface vointa lor de a fi privite?

In filozofie mandria este un subiect dezbatut pana la cele mai mici detalii. Se spune ca cei care au realizat ceva pot fi mandrii de asta, iar cei care n-au realizat nimic vor considera mandria primilor ca fiind un pacat. Intrebarea cu care raman este: “Oare mandria in sine este un pacat, pornind de la preceptul crestin, sau numai mandria bazata pe non-valoare?”.

Banii… o discutie complicata. Nu aduc fericirea dar o intretin? Nu “Banii” aduc fericirea… ci numarul lor!?… Confortul este cea mai proasta investitie posibila dar singura utilitate de bun simt a banilor? Pacatuiesti atunci cand faci bani doar de dragul jocului si nu exclusiv pentru minimul de confort care te tine linistit? Ganditi-va cu atentie la asta! Pentru ca raspunsurile delimiteaza lumea vie de prapastia anxietatii sau mai grav, a depresiei!

- Fericirea nu este un ideal al ratiunii, ci al imaginatiei.
- A trebuit sa renunt la o parte din ratiune pentru a face loc credintei.
- Toata cunoasterea incepe cu bunul simt, continua cu intelegerea si se termina cu ratiunea. Nu e nimic mai sus decat ratiunea.
- Desi toate cunostintele noastre incep cu experienta, nu inseamna ca si evolueaza din aceasta.
- Experienta fara teorie este oarba dar teoria fara experienta este mai degraba un joc intelectual.
- Imaturitatea este incapacitatea unei persoane sa-si foloseasca inteligenta fara indrumarea altora.
- Stiinta este o organizare a cunostintelor. Intelepciunea este organizarea vietii.