PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘X thought’

Te-ai intrebat vreodata ce este plansul? Cel mai probabil nu!

In filozofie intrebarea: “ce este rasul?” nu isi gaseste un raspuns foarte exact. Tema este de secole la nivel de dezbatere: Cand radem? De ce radem? De ce unii oameni reactioneaza prin ras la unele situatii la care altii reactioneaza prin plans? De ce radem chiar si atunci cand nu ne vede nimeni? Care sunt procesele psihice care il declanseaza? Si da, sunt intrebari serioase! Ganditi-va doar la producatorii de filme care ar plati milioane pentru a afla raspunsul unei intrebari pe cat de banale pe atat de grele: “Ce este rasul?”

Adevarul este ca nu stim exact – drept pentru care nu putem cunoaste legile care il guverneaza. Il definim prin ceea ce este, mai corect il descriem si nu il definim, la fel cum facem de exemplu cu notiunea de “multime” in matematica. Multimea nu poate fi definita pentru ca s-ar ajunge la paradoxul multimii multimilor – cea mai cuprinzatoare multime pe de o parte iar pe de alta parte mai putin cuprinzatoare decat multimea partilor ei.

Este plansul in aceste conditii mai usor de definit decat rasul? Sunt rasul si plansul doua concepte opuse? antagonice? Odata definit plansul vom putea spune ca rasul este conceptul opus? Adica vom fi definit si rasul prin tot ceea ce nu este – precum multimile convexe din matematica?

Si totusi uneori plangem cand suntem fericiti!

In opinia mea plansul este manifestarea alienierii (armonizarii) intre doua entitati care impreuna formeaza o personalitate. Una este cea dinauntru, pe care o numim ego, constiinta sau suflet. Iar cealalta este entitatea exterioara ei pe care o numim ratiune. Exista totdeauna o lupta intre constiinta si ratiune, iar atunci cand ratiunea se indeparteaza de conceptele initiale intiparite in constiinta noastra – ne descarcam – plangem si devenim linistiti, adica ne recapatam starea de echilibru spre care tindem. Ca sa rezum: plansul este de fapt strigatul constiintei aflate in dezechilibru cu preceptele rationale care ii sunt impuse.

In aceste conditii se va petrece unul dintre cele doua fenomene posibile: “vom accepta la nivel inconstient, interior adevarul rational, exterior constiintei noastre” sau “vom accepta la nivel rational adevarul irational specific propriei constiinte”.

Universul nostru este unul in expansiune in care haosul, entropia sunt in continua crestere. Toate fenomenele pe care le inglobeaza sunt creeate cu scopul de a mari haosul – lucru care face ca orice echilibru sa fie doar temporar. Orice efort de a pune ordine intr-un sistem va produce mai multa dezordine in alte sisteme. Luati doar exemplul meu acum cand scriu randurile astea: incercarea mea da a produce un anumit echilibru intre idei, chiar daca poate reuseste, va produce mult mai multa dezordine in natura prin aerul pe care il respir sau curentul pe care il consum. Iar pe de alta parte natura va lucra continuu sa rupa aceasta ordine, la fel cum lucreaza sa sparga (sa dezechilibreze) un sistem ordonat oarecare: o cana, o fereastra… etc.

Si daca plansul este manifestarea unui dezechilibru reinoit continuu prin “bunavointa” naturii si insotita de fenomenul armonizarii intre ratiune si constiinta – putem spune ca rasul este manifestarea unui echilibru intre cele doua insotita de fenomenul dezarmonizarii acestora?

Dadeam niste tururi pe unele bloguri ce obisnuiau sa fie interesante cat si pe altele care fac trafic pe o calitate de-a dreptul jalnica. Observ ca lumea e-n criza totala de subiecte… gasec discutii “fara miza”, fara esenta si fara forta.

Politica nu mai intereseaza pe nimeni, cei care se lovesc de institutiile statului nu cauta pe net rezolvari ale problemelor sociale iar bani de calatorii nu prea mai sunt. Unde mai pui ca nici de fun nu mai are chef lumea.

Intr-o societate in continua transformare lucrurile sigure par sa fie din ce in ce mai putine. Alergam toata ziua, ne miscam, ne schimbam… dar la sfarsit parca suntem din ce in ce mai tristi. Sau cel putin mai lipsiti de viata.

Iar eu sunt si mai trist acum… sau mai bine spus dezamagit de ceea ce-mi ofera netul drept destindere. Doar articole neinteresante, doar frustrati pe care i-as indemna sa se “duca la Twice” sau sa sexperimenteze ca sa se mai indulceasca. Si culmea astia teoretic fac trafic. Pentru ca nici cititorii nu cauta mai mult decat injuraturi si rastalmaciri ale unor situatii evidente. Asta e piata astia sunt furnizorii. Asta e netul cand n-are subiecte!

Dragonul – De Bogdan Nicolaescu

Dragonul zbura deasupra armatelor ingrozite
Pe nas scotea flacari fierbinti
Si creier de om ii curgea printre dinti.

In gheare zdrobea trupuri plapande
Un zgomot de os zdrobit se aude,
Zadarnic i-acum suspinul de-un ceas,
Doar moartea-i scaparea si tot ce-a ramas.

In spate e vaiet, suflarea s-a stins,
Miros de arsura vazduhu-a cuprins,
Iar el a plecat cu vantul inainte
Dar ce-i adevar in aceste cuvinte?

Si strans in lant, cu capul plecat,
Dragonul viseaza la moartea din sat.
O soapta de om ce l-a implorat,
Un ochi de orfan ce a-nlacrimat.

Dragonul suspina cu jerbe de foc,
Dar moartea e una, si fara soroc.

Imi place ura pentru ca doare. Poate din empatie pentru cei care ma inteleg. Dar daca e un lucru care doare mai tare atunci acela este dragostea. E inca si mai dureros sa suferi din dragoste decat din ura, iar la final dragostea fara durere nu este posibila. Iisus a ales dragostea si a suferit [...]

Alina isi vinde virginitatea pe net. Trecand peste stupizenia actului in sine, pentru ca nu are cum sa iasa un lucru frumos in ziua cu pricina, ma tot intreb cine sunt cei care ofera bani pentru asa ceva.

Pe internet se vand lucruri traznite, precum puncte de amenda pentru soferi. Dar “virginitati”? Pentru ce ar costa un leu lucrul asta? Ca sa zici dup-aia: “o vezi p-asta din ziar mah?… io am fost primu’ “… aha… “si cum a fost” : as intreba eu.

Anyway, imbecilitatea asta ma face sa-mi aduc aminte de vremurile in care si eu eram virgin. Daca ar fi existat netul pe atunci… ce misto ar fi fost .