PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘X thought’

Mi-ai fost un prieten bun… unul care m-a ascultat, m-a contrazis, mi-a dat dreptate ori mi-a aruncat cuvinte urate in fata. Te-am crescut ca pe copilul meu, te-am “udat” in fiecare zi asa cum fac mai nou si cu dracaena. Uneori ai fost o “mimoza”, ai fost scrufulos, ai avut toane, dar totdeauna ai stiut sa ma rasplatesti.

Am crescut impreuna… mi-ai dat lectii care m-au schimbat intr-un sens sau altul. Unii spun ca schimbarea e productiva… ca te face mai puternic, mai destept ori mai echilibrat. Si m-ai facut sa fiu toate astea. “Citius, Altius, Fortius” … dar nu mi-ai spus niciodata ce inseamna “mai bun” ori “mai bine”.

Am trait orori impreuna… unele atat de sinistre incat nici macar n-au avut puterea de a ma invata sa urasc. Si ce poveste e aia din care inveti doar ignoranta?

Dar am avut si bucurii. Am “impartit momente” cu lumea, am cules informatii, ne-am ajutat “colegii” de viata asa cum am stiut. Am ras impreuna, am calatorit, ne-am facut nervi la ghisee, am filozofat, am scris poezii, am trimis felicitari, am iubit ori am fost iubiti. Iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa impart momente cu oamenii…

Draga PixMe… nu de putine ori mi-a trecut prin minte sa renunt la tine. Si nu pentru ca n-ai fi un spatiu miraculos ci pentru ca, in cele mai negre momente de descurajare pe care le mai parcurg, ca oricine, stau si ma intreb daca toate astea au vreun sens. Pentru ca (vai!), singura sansa pe care ti-o da lumea este cea a egoismului si fatarniciei. Oamenii ca noi nu vor reusi niciodata… dar tu stii asta, la fel de bine ca mine!

Si totusi, ne pierdem timpul impreuna. Esti acolo cand ei au nevoie de tine, cand eu am nevoie de tine, amintindu-mi cum se rade cu lacrimi, cum se retraieste un moment fericit ori cum ar trebui sa-mi dau palme pentru momentele de pierzanie pe care le-am documentat… cu grija (doh!).

Draga PixMe… a venit momentul sa te ascult, asa ca te rog sa nu taci. Spune-mi te rog la ce-i buna onestitatea si buna credinta? La ce-i bun adevarul si informatia corecta? Cand toate cele ce se invartesc pe langa noi sunt falsuri ori meschinarii? Cand oamenii cumpara minciuna si te sfatuiesc sa fii ca ei… fericit! Cand spun lucruri nu pentru ca le-ar crede ci pentru ca ar vrea ca altii sa nu creada opusul? Cand ia norocul drept inteligenta ori ceva ce li se cuvine? Cand se feresc sa fie ei insisi pentru ca se cunosc prea bine?

Asa ca, spune-mi te rog, la ce-i bun sa fii corect cu tine insuti? E gresit sa te schimbi in mai rau? E gresit sa devii ca ei?

Am ramas in urma cu subiectul drept pentru care nu mai fac trafic noaptea . Ei bine, iata, o sa va povestesc despre Cristina, ultima “cucerire” in domeniul profesionismului sexual. N-am sa va dau numarul ei, si nici poze deocamdata… dar poate la un moment dat o sa-i pun prezentarea pe adsex.ro .

Se intampla acum vreo 10 zile …………

Sinuciderea Madalinei Manole reprezinta esecul societatii de consum, care pune mai multa baza pe imagine, pe kitsch, pe vorbe goale. Moralmente vorbind societatea moderna a dus superficialitatea pe culmile artei punand baze mai putin pe cine suntem si mai mult pe cine vrem sa parem ca suntem.

In goana noastra dupa bani, dupa imagine, dupa notorietate si tot restul, am uitat sa ne aplecam gandurile catre propriile sentimente ajungand sa credem in propriile minciuni si imagini false pe care noi insine le cream. Iar atunci cand realizam ca nu suntem nimic mai mult decat… pamant, caderea va fi cu atat mai durereoasa cu cat aceasta societate “defecta” ne-a ridicat mai sus.

In articolul precedent spuneam ca Madalina Manole nu a fost niciodata o persoana frumoasa. Era un punct de vedere, un gust al meu daca vreti, insa pentru simpla exprimare a ideii am primit numeroase injurii. Problema ei, asa cum reiese din ultimul mesaj SMS, este exact aceasta!

“nu mai pot suporta FIZIC vorbind sunt defectă, un rebut, aşa am fost mereu, dar acum de abia realizez cu adevărat”

Madalina Manole a fost mintita 43 de ani de oameni impresionabili si intr-o oarecare masura ingusti, de oameni ilogici, de o societate care a uitat cu totul ce inseamna morala. Si, da! Este imoral sa pozezi goala dar este mult mai imoral sa ti se spuna ca arati bine cand… de fapt nu este asa.

Imi pare rau pentru Madalina. Imi pare rau pentru ca v-a crezut sincer atunci cand voi ati mintit-o!

Pământ – de Bogdan Nicolaescu

O adormire dulce m-a ucis cândva
Ieşind pe ochi ca sângele-nghegat plin de puroi,
Când carnea-mi putrezită se prelingea pe os
Şi-n loc de om ei mă numeau strigoi.

Din creier viermii mi-au facut un gaz;
Prin burtă mi-aruncă organele-n afară…
Într-o explozie cu miros fetid, de ars,
Cum trupul meu se chinuieşte să dispară.

Şi nu aud nimic, decât un urlet.
Nu simt nimic, decât o apăsare,
Cum pielea s-a făcut vâscoasă
Şi dezlipindu-se de trup mă doare.

Din sânge viaţa mea stă să se scurgă,
Prin gaura din gât susură lin,
Din limbă viermii n-au lăsat nimica
Şi-n gura mea a răsărit un crin.

Arzând în gheaţa ce mă strânge-
În bezna-adancă de mormânt,
Fără să pot mişca, sau să răsuflu…
Am înţeles, în fine, cine sunt.

Bătrânul – de Bogdan Nicolaescu

Umplând un gol clădit în urmă
Lumina-n tânăr proaspăt răsărită,
Într-o beţie de culoare,
Îi arăta firesc o zare infinită.
Când lumea altă dată-ncremenită,
Într-o secundă căpătă mişcare.

Ţinând în mână strâns toiagul
Şi-n spate anii grei de tinereţe,
Fără o urmă de tristeţe,
Mişcându-şi mâna lui greoaie-
Bătrânul porunci luminii:
Să iasă-afară din odaie!