Nu ma pricep la pescuit, n-am prins niciodata peste in mod “profesionist”, asa ca o sa ii dezamagesc putin pe pescari. De data asta nu am prins decat un miliard de tantari si vreo 17 beri… in 3 zile
.
Localitatea se numeste Vladeni, e la cativa kilometri de Facaieni, pe maul Dunarii. Cunoscatorii spun ca pe vremuri se prindea peste cu bolduri pe post de ace de undita, aztazi insa, greu mai momesti un avat de un kil. Noi n-am momit nici unul… desi eram vreo 15. :d
Aici se prindeau moruni de-o tona, aici somnul se scotea din garla cu tractorul, aici povestile pescaresti sunt la ele acasa. Oamenii vin la pescuit nu neaparat pentru a prinde peste ci mai degraba pentru sansa de a lupta cu pestele, pentru sansa de a simti linistea si relaxarea apei. Uneori castiga, alte ori pierd, caci peste e mai istet decat pare, dar nu vei simti senzatia daca nu vei “urca pe scena”.
Si daca n-ar fi tantari… ar fi perfect! Pentru prima data in viata am inteles ce inseamna tantari de Dunare. E probabil mai rau decat musca tete in Somalia sau ca sacalii din desert. E ceva incredibili, ajungi sa respiri tantari, sa inghiti tantari, sa ii scoti dintre ramele ochelarilor, sa simti piscaturi prin blugi si furnicaturi in tot corpul. E fabulos. Nu exista foc care sa-i sperie, nu exista Autan care sa-i tina departe…
In fine, Dunarea e un loc prietenos in rest… sa vedem poze:
Aici albumul, pozele in articol…