PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Fun si HaiHui’

Lake of Tears – Leave a Room

Versurile in articol…

In Mojo (fostul Backstage) ai nevoie de camasa si pulover de corporatist dar e optional. In plus fata de astea iti trebuiesc vreo doua – trei beri, ceva buna dispozitie si restul vine de la sine. Te urci pe scena, ii zici DJului ce sa-ti puna dupa care te apuci sa canti cum stii tu mai bine.

Mai naspa la karaoke e faptul ca sunt unii care chiar canta bine. Astia strica toata atmosfera. Adica lumea vine in general ca sa-si deovedeasca nivelurile de contraperformanta, iar cand vin unii bazati parca si restul se simt altfel. Sfatul meu e s-o dati inainte indiferent de ce se intampla in jur, caci la final totul va fi bine. Daca nu-ti iese te mai ajuta si sala, ori prietenii, ca d’aia-s prieteni, apoi toata ambianta si muzica te vor antrena pe nebanuitele culmi ale artei.

Ma gandeam sa “embeduiesc” aici un filmulet cu mine interpretand Enter Sandman de la Metallica dar mai bine nu! Am si scuza ca (vai!) Metallica e extrem de greu de interpretat, impotriva credintelor populare. Cu ocazia asta am inteles si ca James Hetfield e un vocalist de geniu.

Asa ca ce se intampla in Mojo, ramane in Mojo, dar va recomand

Honey implineste curand 5 ani, desi n-ai zice avand in vedere ca a parcurs doar 43 de mii de kilometri. Dar la varsta ei se schimba distributia… daca nu vrei sa spargi ceva pe la motor in mers, trebuie sa scoti milioane bune din buzunar.

Povestea de astazi incepe intr-o dimineata, cand ma vad obligat sa ma trezesc la 7 jumate’. E o chestie extrem de dificila pentru mine, dar ce nu face omul pentru Honey?

Ma duc la un service autorizat, al treilea din 3 posibile in Bucuresti caci la primele doua au facut treaba de mantuiala. Probabil si la astia vor face la fel, pe bani extrem de multi, dar… asta e. Predau cheile, le spun ce trebuie sa faca p-acolo si-i intreb de pret:

- Pai distributia cu restul reviziei face 20 – 21 de milioane, si inca 200 de Euro fransiza la Casco pentru usi.
- Zic: OK, e benzina nu motorina si nu-i BMW e Opel!
- Da, da! atata e.
- Bah… sa-mi trag ceasu’ …

Ma gandesc, las lucrurile putin suspendate, iau taxiul si plec. Pe drum observ ca m-am urcat tot intr-un Opel Astra, asa ca deschid discutia cu taximetristul. Zic:

- Sefule, cat dai la astia sa-ti schimbe distributia?
- Pai, face el repede un calcul… 7 milioane maxim.
- Hai… sa-mi fut una… e diferenta de 13 milioane, stii ce pot face cu banii astia intr-o seara de Bellagio?
- Haha! Ti-au cerut 20 de milioane? Stai sa-l sun un prieten care face din astea, fara stampila da’ iefineala…

N-as putea sa las masina pe mana oricui, evident, dar voiam totusi sa vad cum sta treaba cu preturile. Si parca pe de alta parte m-ar fi tentat sa raman cu cei 13 milioane in buzunar. Taximetristul pune mana pe telefon si dupa o asteptare de cateva secude zice tare:

- Dorele!…
- Bahaha!… nu ma abtin din ras!
- Bah am cu mine un client aici in masina, vrea sa schimbe distributia la masina. Are un Astra exact ca mine. Cat ii iei?
- Pai 9 milioane, zice Dorel…

Eu din partea alalta nu ma puteam abtine din rasul meu “mental”. “No shit”… las-o asa frate, ca sambata stau acasa. Iar saptamana asta tarfeturile vor trebui sa se descurce fara mine. Sa faca si ele un efort, ca doar e pentru Honey! Bag 13 milioane in plus dar macar stiu ca n-am dat masina pe mana lu’ Dorel. Asta e viata… grea, da’ trece – iar cand ai ghinionul sa te cheme si Dorel, imaginea negativa din reclame… se pune!

… sau de unde au inceput manelele la americani.

Vanilla Ice si MC Hammer s-au numarat printre intemeietorii “muzicii vorbite”. Si de aici au derivat tot felul de Hip Hopuri, Techno, Euro etc. Se intampla la inceputul anilor ’90, pe cand muzica incepuse sa devina din ce in ce mai comerciala.

Inainte sa ascult pentru prima data Metalica – One, trebuie sa recunosc faptul ca eram fan MC Hammer. Se intampla slava Domnului prin clasa a 9-a, dar astazi clipurile astea imi aduc aminte de niste vremuri mai inocente, poate mai naive dar mai lipsite de griji.

Haideti sa ne amintim impreuna:

MC Hammer – U Can’t Touch This:

Vanilla Ice – Ice Ice Baby:

Cluburile de fitze sunt cluburi ca oricare altele, cu diferenta ca parchezi mai multi bani dar densitatea de pitzipoance pe metrul patrat este mai mare. De fapt asta si este logica de business. Faci un club pe placul pitzipoancelor, ceri 200 de Euro pentru sticla de alcool si te-ai scos.

Intrebarea la care trebuie sa gasesti raspuns ramane: ce vor pitzipoancele? Pai judecand pe baza ultimelor mele observatii din Bellagio raspunsul e destul de simplu: bani, “vedetzi” si barbati efeminati – daca nu shemale macar travestiti ori aproape gay.

Tipologia “barbatului” de club fitzos este urmatoarea: 50 de ani, chel cu burta, generos si cu buzunar plin ori fotbalist, indiferent la ce echipa ori 25 de ani, cu creasta rosie, tricou mulat pe muschii bine lucrati la sala, cu miscari, fata si comportament de mimoza. In orice caz nici unul dintre astia nu-i capabil de-o relatie stabila ori sa “cucereasca” atentia unei femei pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce detine.

Cica in cluburile astea te duci pentru atmosfera. Nu-i permis sa ai o fata lunga ori plictisita, ori sa te manifesti altfel decat restul. Singura nebunie permisa este sa arunci servetelele de pe masa, cat te tine pe tine de sus. Orice alta manifestare, in afara sablonului, inseamna ca te-ai imbatat si zbori imediat.

Una peste alta, la fel cum in lumea scriitorilor se spune ca-i mai important cum scrii decat ce scrii, in lumea cluburilor (de fitze) e mai important cum ti se pare ca esti si mai putin cum esti. Dar nu pentru ca ceea ce gandesti vei deveni, ci pentru alte motive, pe care eu unul nu le inteleg. Asta e pacatul meu .