PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Educatia’

Cum spuneam, atunci cand incep un proiect il termin. Am confirmat inca o data acest lucru astazi, data de la care ma numesc absolvent de Management. Spiru Haret sunt cei care mi-au acordat acest “titlu”, drept pentru care le multumesc.

Ca impresie general despre Spiru, acum la “final de mandat” pot spune ca este o Universitate ca oricare alta, in sensul in care daca vrei sa inveti ai ce si de unde, daca nu vrei sa inveti nu o vei face. Diferenta fata de facultatile de stat este aceea ca baietii sunt mai… flexibili. Spun doar atat!

Pasul urmator este licenta, sa vedem pe unde si cand pot sa o dau, urmand ca in viitor, poate de la anul chiar, sa-mi gasesc un doctorat dar de data asta mai pe domeniul meu. Anume Informatica.

Asta ca sa pot scrie pe CV: prof. dr. inf. ec si webmaster siteuri porn. :d

Astronomia este una dintre stiintele care m-a fascinat intotdeauana, si pentru care am facut un adevarat hobby. In dimineata asta, mergand pe metrou mi-am amintit vorbele celebre ale lui Galilei abia iesit de pe poarta Inchizitiei: “E pur si muove”! Si totusi se roteste.

Istoria cuvinteleor lui, a adevarului stiintific pe care il rostea dar si a gravei erori in care era cufundata Biserica Catolilica, se intinde pe cateva mii de ani. Sa vedem:

- Aristotel (384 – 322 î.Hr) – este printre primii filozofi greci care pozitioneaza Pamantul in centrul Universului si sustine ca Soarele se roteste in jurul sau.
- Aristarh din Samos (n. 310 – d. 230 î.Hr.) este primul matematician si artronom grec care sustine ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui.
Cele doua teorii nu aveau inca o sustinere matematica riguroasa drept pentru care dezbaterea era deschisa argumentelor din ambele tabere. Anticii sustineau ca orbitele planetelor sau stelelor sunt cercuri perfecte (si nu elipse cum s-a demonstrat mai tarziu) fapt din care decurgeau nenumarate intrigi.
- Claudiu Ptolemeu (87-165 d.H) fundamenteaza un aparat matematic riguros si bine pus la punct care demonstraza ca Pamantul este centrul Universului. Din pacate observatiile astronomice ale vremii, nu foarte exacte, n-au putut contrazice aparatul matematic al lui Ptolemeu (desi bazat pe axioma orbitelor circulare) vreme peste 1000 de ani.
- Nicolaus Copernic (1473 – 1543): astronom, cosmolog, matematician, economist, preot şi prelat catolic, dezvolta pentru prima data dupa Ptolemeu Teoria Heliocentrista dar bazata tot pe orbite perfect circulare. Teoria este respinsa categoric de autoritatile vremii si, poate pentru ca nu era completa, ea este in continuare combatuta de oamenii de stiinta.
- Johannes Kepler (1571 – 1630): Introduce teoria orbitelor eliptice ale planetelor in jurul Soarelui, teorie care se demonstraza empiric cu ajutorul observatiilor facute asupra planetei Marte. Teoria Heliocentrica este acum bine fundamentata matematic lipsind totusi intr-o oarecare masura observatiile
- Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564 – d. 8 ianuarie 1642): parintele astronomiei observaţionale moderne, inventatorul lunetei, sustinator influent al teoriei coperniciene fapt pentru care este arestat de Biserica Catolica. Face observatii amanuntite ale sistemului solar.
In 1633, in urma unui proces in care este fortat “sa se pocaiasca” in schimbul vietii sale, Galileo Galilei pronunta cuvintele celebre: “E pur si muove”, legenda spune ca la iesirea din tribunal.
- Isaac Newton: (1643 – 1727): poate cel mai mare om de stiinta al tuturor timpurilor si creatorul mecanicii clasice, demonstraza si fundamenteaza pe baze matematice si fizice teoria Heliocentrista, bazandu-se in mare parte pe lucrarile lui Kepler, Galilei si Descartes.

Si totusi s-a miscat!

Limba romana a imprumutat atat de multe cuvinte din turca, slava, maghiara, greaca etc. incat uneori ma intreb cate dintre ele sunt originale. O sa pun mai jos o lista de cuvinte imprumutate de limba romana… dintre cele mai folosite:
- Cuvinte imprumutate din limba turca:
acadea, amanet; arpagic; arsic; atlas; baclava; bacsis; balama; berechet; buzdugan; basma; beci; belea; borangic; bumbac; bursuc; butuc; cafea; calcan; capcană; capot; chef; cherem; chiul, ciob; cascaval; catifea; catâr; cazan; cazma; ceaun; cherestea; chibrit; chilipir; chiosc; chirie; cioban; ciomag; ciorap; ciorbă; cismea; ciulama; cântar; cusur; dambla; dandana; derbedeu; dovleac; dud; dugheană; dulgher; dusumea; farfurie; fes; fistic; geantă; ghiveci; habar; hac; halat; haimana; hal; halal; halva; hamal; hambar; hatâr; haz; herghelie; geam; iahnie; iaurt; ibric; lalea; lichea; lighean; liliac; liman; lulea; macara; magiun; maimută; manea; moft; moftangiu; moloz; musafir; musaca; musama; nufăr; odaie; papuc; pastramă; pilaf; rachiu; rahat; salcâm; sarma; sofa; soi (“rasă”); susan; sandrama; siretlic; tabiet; taifas; tarabă; taraf; tarla; tavan; telemea; tertip; tuci; tutun; tărâm; toi; trufanda; zambilă; zarzavat; zeflemea; zor.
- cuvinte imprumutate din limba slava (sau derivatii):
a iubi, glas, nevoie, prieten, osanda, a zambi, zapada, ceas, duh, iad, granita jertfa, magar, nadejde, perstera, pricina, rai, ras, a sadi, scarba, sfant, sila, stapan, sfant, veac, vreme, plug, sită, război, brici, dobândă, a sfarsi, a savarsi, apostol, arhiereu, calugar, cazanie, slova, staret, episcop, evanghelie, brazda, ogor, snop, baba, boier, sticla, steag, veac, veste, zid, zvon, bogat, bolnav, scund, slab, vesel, vrednic, cladi, izbi, indrazni, lipi, lovi, privi, trai, trasni
- cuvinte imprumutate din limba greaca:
a agonisi, tacticos, folos, prisos, cost, arvună, mătase, flamură, stol, buzunar, proaspăt,
- cuvinte imprumutate din limba maghiara:
neam, viclean, oraş, belşug, gând, bai, fierăstrău, vames, a cheltui, chin, ravas, toba, chipes, urias, a tamadui, a ingadui, a banui, a (se) bizui

De fapt structura vocabularului limbii romane este urmatoarea: …

Cocaina este un vasoconstrictor, un stimulant al sistemului nervos central si are capacitatea de a potenta efectele stimularii nervoase. Aplicata extern, blocheaza impulsurile nervoase, producand o stare de toropeala. Efectele negative ale cocainei sunt multiple si puternice: hemoragii nazale, transpiratii reci, pierderi ale poftei de mancare, uneori senzatia de gandaci care umbla pe corp, convulsii, [...]

… sau despre etapele de invatare si intelegere.

Tinand interviuri tehnice am observat ca mintea noastra evolueaza pe trei nivele de intelegere a fenomenelor cu care lucram.

Nivelul 1: intelegerea unor situatii concrete, cazuri simple sau din ce in ce mai complexe. La acest nivel stim sa facem cateva lucruri concrete, fara sa intelegem teoria din spate. Spre exemplu stim sa rezolvam un exercitiu la matemetica sau stim sa configuram accesul la un EJB. Totusi, cand datele ipotezei se schimba (uneori foarte putin), nu vom fi capabili sa ne “adaptam” intr-un interval scurt de timp. Evolutia spre complexitate se realizeara la acest nivel prin analogie sau experimente empirice.

Nivelul 2: abstractizarea. Atunci cand, pe baza studiului situatiilor concrete incepem sa intelegem fenomenele la nivel general, teoretic. Acum incepem sa cunoastem intr-o oarecare masura fenomenele si evenimentele care se produc in diversele “exercitii” pe care le rezolvam atunci cand eram la nivelul 1 si care duc la rezultatele empirice obtinute. Evolutia la acest nivel se realizeaza prin invatare.

Nivelul 3: intoarcerea la concret. Atunci cand legile generale obtinute prin abstractizare si invatare iti devin foarte clare. Cand ai ajuns la acest nivel esti capabil sa te “adaptezi” foarte rapid la diverse situatii concrete care functioneaza dupa legile invatate la nivelul precedent, si pe care nu le-ai intalnit in mod efectiv. Este nivelul la care, cunoscand teoria incepi sa-ti pui intrebari si sa gasesti raspunsuri legate de cazuri si situatii particulare, unele cu probabilitati mici de aparitie. Evolutia la acest nivel se realizeaza prin cercetare.

In general este aproape imposibil ca mintea noastra sa patrunda teorii de mare complexitate asa ca ne vom completa cunostintele si intelegerea prin repetarea drumului de la concret la abstract si inapoi.