PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Despre Orice’

… ce inseamna ciudat? Cand se uita lumea la tine “cel mai urat”, iar tie nu-ti pasa “nici macar atat”. Si de ce ti-ar pasa?

Uneori ne punem pe noi insine in situatii stanjenitoare, alte ori lasam cinismul la o parte doar pentru putin fun. Desi, si unul si celalat stim ca orice chimie fortata se naste din elemente nearmonice sau mizere. Preferam totusi sa vedem partea sclipitoare a lucrurilor, intr-un carpe diem… “meschin”.

Nu mica ne e mirarea atunci cand realizam ca ne holbam drept in ochii utopiei fara sa avem habar. Dar totul are un pret pe care de cele mai multe ori nu suntem dispusi sa-l platim. Cum ai putea sa te bucuri de urcare daca n-ar exista coborarea? Sau si mai bine… cum ne-am putea bucura de coborare daca n-ar fi trebuit sa uram inainte?

Facem lucruri doar pentru ca putem, dar asta nu inseamna ca suntem mai buni decat cei care nu pot. Calea de la difuzoare pana la sange e una lunga si anevoiasa. Dar cei care o vor bate pana la capat vor intelege ca mai buni sunt cei care pot dar aleg sa se abtina (cand trebuie)… E un pret pe care-l platesti pentru… ceilalti!

Putem oare trai fara banci? O viata fara comisioane, fara dobanzi si in general fara rate?

La prima vedere am putea zice ca nu. E oarecum rentabil sa te folosesti in prezent de anumite lucruri ce-ti sporesc confortul personal, vanzandu-ne o parte din viitorul nostru. Pentru ca bancile asta fac in realitate. Ne cumpara viitorul si fac profit din afacerea asta.

Pana aici n-ar fi nimic in neregula daca relatia client – banca ar fi una de la egal la egal. Daca fiecare dintre noi, cei cu credite, n-ar fi din punct de vedere legal atat de slabi in relatia cu banca.

Un contract de credit ar trebui a fie de fapt un contract “comercial” ca-n orice afacere. Noi castigam confort, sau facem o investitie profitabila, si impartim profitul cu banca daca lucrurile merg bine. Banca trebuie sa-si ia masuri de risc si mai mult decat atat trebuie sa-si asume un risc. Pentru ca in orice afacere exista si sansa (ori nesansa) sa pierzi. Daca de exemplu apare cine stie ce criza globala care rastoarna toate calculele initiale ale hartiei.

Ei bine aceasta criza a aparut, veniturile populatiei au scazut dramatic odata cu nivelul de trai si de civilizatie al acesteia. Afacerile au inceput evident sa mearga din ce in ce mai prost. Si ee-au facut bancile?

Au transferat intregul risc pe clienti. BCR de exemplu nu a micsorat dobanda de referinta a bancii pe tot parcursul crizei. Desi nu mai existau bani in piata, iar banca percepea o dobanda pe niste calcule absolut netransparente, nu a catadicsit niciodata sa mai lase la pret, adica sa recunoasca faptul ca si ei s-au inelat cand au dat creditul, nu numai clientul. Mai mult decat atat, fiind o institutie financiara, parca am fi avut mai multe pretentii de la ei decat de la clienti.

Asadar bancile, si aici ma refer la toate dar in special la cele pe care le cunosc bine: BCR, BRD sau Volksbank, in prima faza au fost de acord sa-si asume riscul afacerii, alaturi de tine, iar cand regulile jocului s-au schimbat si-au luat mana de pe contract si au zis: Nu stiu frate! Plateste!

E atat de cinic, precum orice afacere. Dar problema mai mare este ca legile ii acopera.

Ce-am putea face noi? Nu stiu, poate sa platim tot in avans si sa fim mai circumspecti de acum incolo cand vine vorba de credite. Probabil va veni un moment cand criza odata trecuta, bancile vor incerca sa-si mareasca profiturile prin repornirea creditarii. Atunci va fi probabil o idee buna sa ne apucam de refinantari in conditiile noastre (daca nu reusim sa platim creditele integral in avans), sa economisim mai mult, iar cand ne vor suna sa le spunem: ne pare rau. N-ati vrut sa fim parteneri pe criza, de ce as vrea sa fim parteneri pe vremuri normale?

Am vazut intr-un articol precedent ca Statul incaseaza vreo 30% din salariul brut al fiecarui angajat (la 10 milioane ramai cu aproximativ 7). Pe langa asta mai incaseaza aproape inca pe atat de la firma la care lucrezi.

Firmele mai platesc impozit pe profit si impozit pe dividente, 16% si respectiv 16%, dar sa ne concentram pe castigurile persoanelor fizice. Asadar vreo 30% nici nu va intra in buzunar.

Aproape un sfert din ce iti ramane (24%) ii dai tot Statului pe TVA (din 7 milioane ramai cu 5,3). Daca vei consuma benzina / motorina vei plati vreo trei sferturi din bani Statului si restul benzinarilor si producatorilor. Putem include aici transportul bunurilor pe care le cumperi, pentru ca evident, costul combustibililor se reflecta in pretul final. Situatia e asemanatoare la alcool, tigari si alte produse cu caracter de viciu, unde gasim din nou accize foarte mari.

La randul lor firmele folosesc banii pe care i-au obtinut pentru plata angajatilor. Iar acestia platesc impozite la fel ca si tine (30% inainte sa-i primeasca, 24% TVA etc.).

La sfarsit de an Statul percepe impozite pe proprietati mobiliare ori imobiliare. Statul iti ia bani grei pentru orice tranzactie faci cu astfel de proprietati. Iti ia impozit pe dobanzile bancare, iti cere taxa de timbru cand te adresezi justitiei, in spital s-a introdus coplata. E drept ca deocamdata in invatamant nu s-a introdus acest sistem…

Mergand pe o aritmetica simpla putem observa ca orice leu produs (prin mijloace reale de productie si nu prin comert ori alte servicii) de o persoana fizica, prin propriile “forte”, inventivitate, prin intelect sau orice alt mijloc ajunge in buzunarul Statului din maxim 3 miscari: Persoana – Firma – Persoana – Firma … De altfel acesta a fost si secretul cresterii de tip Tariceanu. Daca Nastase a inventat cresterea economica pe imprumuturi, Tariceanu a inventat cresterea economica pe consum. Pe principiul: voi trimiteti bani de afara iar ceilalti consumandu-i ii rotesc prin economie si nu fac altceva decat sa-i verse intr-un final la buget. Pe toti!

N-am sa va intreb aici ce face Statul cu tot ce producem noi, vreau doar sa va dau o veste buna. Singura crestere economica reala, sustenabila si de lunga durata este cea bazata pe productie. Desi americanii castiga mai mult din servicii vom pastra totusi rezerva faptului ca SUA (si alte tari din Vest) au depasit deja faza productiei. Noi mai avem de invatat, dar vestea buna e ca am epuizat deja toate celelalte tipuri posibile de “crestere”.

Faceti-l mare… filmultul ( :d ), si priviti-l cu atentie. Aici e 100% cu femei, despre femei si cred ca pentru femei. Sper sa nu ma insel… E foarte greu sa gasesti arta totala, vizuala si acustica in care femeile sa evolueze singure, dar se poate… Asa ca fiti ceea ce sunteti, pare cool…

Honey implineste curand 5 ani, desi n-ai zice avand in vedere ca a parcurs doar 43 de mii de kilometri. Dar la varsta ei se schimba distributia… daca nu vrei sa spargi ceva pe la motor in mers, trebuie sa scoti milioane bune din buzunar.

Povestea de astazi incepe intr-o dimineata, cand ma vad obligat sa ma trezesc la 7 jumate’. E o chestie extrem de dificila pentru mine, dar ce nu face omul pentru Honey?

Ma duc la un service autorizat, al treilea din 3 posibile in Bucuresti caci la primele doua au facut treaba de mantuiala. Probabil si la astia vor face la fel, pe bani extrem de multi, dar… asta e. Predau cheile, le spun ce trebuie sa faca p-acolo si-i intreb de pret:

- Pai distributia cu restul reviziei face 20 – 21 de milioane, si inca 200 de Euro fransiza la Casco pentru usi.
- Zic: OK, e benzina nu motorina si nu-i BMW e Opel!
- Da, da! atata e.
- Bah… sa-mi trag ceasu’ …

Ma gandesc, las lucrurile putin suspendate, iau taxiul si plec. Pe drum observ ca m-am urcat tot intr-un Opel Astra, asa ca deschid discutia cu taximetristul. Zic:

- Sefule, cat dai la astia sa-ti schimbe distributia?
- Pai, face el repede un calcul… 7 milioane maxim.
- Hai… sa-mi fut una… e diferenta de 13 milioane, stii ce pot face cu banii astia intr-o seara de Bellagio?
- Haha! Ti-au cerut 20 de milioane? Stai sa-l sun un prieten care face din astea, fara stampila da’ iefineala…

N-as putea sa las masina pe mana oricui, evident, dar voiam totusi sa vad cum sta treaba cu preturile. Si parca pe de alta parte m-ar fi tentat sa raman cu cei 13 milioane in buzunar. Taximetristul pune mana pe telefon si dupa o asteptare de cateva secude zice tare:

- Dorele!…
- Bahaha!… nu ma abtin din ras!
- Bah am cu mine un client aici in masina, vrea sa schimbe distributia la masina. Are un Astra exact ca mine. Cat ii iei?
- Pai 9 milioane, zice Dorel…

Eu din partea alalta nu ma puteam abtine din rasul meu “mental”. “No shit”… las-o asa frate, ca sambata stau acasa. Iar saptamana asta tarfeturile vor trebui sa se descurce fara mine. Sa faca si ele un efort, ca doar e pentru Honey! Bag 13 milioane in plus dar macar stiu ca n-am dat masina pe mana lu’ Dorel. Asta e viata… grea, da’ trece – iar cand ai ghinionul sa te cheme si Dorel, imaginea negativa din reclame… se pune!