PixMe WeBLog

Arhiva Categoriei ‘Despre Orice’

Desi am locuit gard in gard cu Opera Romana vreo 3 ani, n-am catadicsit niciodata sa-mi misc fundul in cladire… la vreun spectacol. Si am gresit.

Zilele trecute am vizionat Opereta Rebecca, la Teatrul National, un spectacol a carui premiera a avut loc la inceputul lunii mai. Poate sunt inca sub influenta primei impresii, una exuberanta, si din cauza asta ma voi afirma intr-un mod prea pozitiv.

Nu stiu ce inseamna in general opereta, probabil ca-i la fel cu teatrul. Piese bune si piese mai putin reusite, actori mari si actori de rand. “Rebecca” – asa cum e jucata la Teatrul National, este insa o chestie fabuloasa. Muzica iti ramane in cap mult timp dupa finalul piesei si-ti vei pune multe intrebari legate de modul in care “decoristul” reuseste sa-ti fure privirea si s-o pacaleasca intr-un mod foarte placut.

Documentandu-ma pe youtube am descoperit ca interpretarea romaneasca este mai buna decat multe interpretari straine. Una care m-a impresionat intr-un mod placut, dar foarte diferit, este cea japoneza.

Desi nu as spune ca unii actori sunt mai buni decat altii, pentru ca fac echipa buna, in mod deosebit m-a impresionat Georgiana Mototolea in rolul negativ (Doamna Danvers). Un rol greu, la fel ca si Alexandra Crăescu (Eu) ori Florin Budnaru (Maxim de Winter) in rolurile principale.

Va recomand cu maxima incredere. Pe mine m-a convins in totalitate!

Una dintre intelepciunile populare romanesti spune ca: “Lumea nu incepe si nu se termina cu tine”. Tu nu esti “buricul pamantului”, nu esti cel mai important lucru caci (vai!) “Soarele nu se roteste in jurul tau”! Infatuatii ori intolerantii vor auzi de multe ori aceste proverbe din gura apropiatilor.

In extrema cealalta insa, “vei accepta minciuna din exterior atunci cand adevarul din interior nu-ti e placut”. Aflandu-te in dezacord cu propria persoana vei cauta echilibrul in experientele altora, vei pune pret pe parerile lumii despre tine, vei crede ca omul este supus vremurilor, sortii, universului si vei trece cu vederea ceea ce crezi tu despre tine. Cand metodele de a te autocunoaste sunt in special extrinseci ori prin altii vei scoate din ecuatie introspectia.

Pentru a-ti defini individualitatea vei invata sa te cunosti prin tine insuti si nu prin altii, in acelasi fel in care Buddha si-a parasit profesorul cautand iluminarea prin introspectie. Invatatura singura nu aduce cunoastere absoluta caci fiecare persoana este unica in felul ei, si traieste diferit experiente similare.

Exista fara indoiala lucruri “supra-naturale” ori energii care ne influenteaza viata. Situatii aflate in afara controlului nostru, fizic imposibil de anticipat ori pentru care nu avem nici un fel de sistem imunitar. Se spune ca purtam pacatele stramosilor, ba mai mult, uneori platim pentru ele.

Universul e plin de energii intunecate pe care omenirea abia acum le descopera. Dincolo de ele insa – exista liberul arbitru, capacitatea fiecaruia de a lua decizii in acord cu propria persoana. Iar pentru ca acest lucru sa fie corect si complet autocunoasterea prin noi insine (introspectia) ne ofera o cale eficienta.

Calea de mijloc (descrisa prima data de Buddha) ne invata sa acceptam inferentele exterioare dar sa le luam ca pe simple imformatii si sa le tratam ca atare. Dincolo de ele noi insine suntem stapanii propriului destin iar liberul arbitru ne da puterea de a alege indiferent de vicisitudinile exterioare. Centrul nostru de greutate nu se gaseste niciodata in exterior, ci in noi insine (atat de plat dar atat de adevarat), iar datoria noastra este aceea de a-l descoperi si, prin aceasta, a ne defini continuu ca individualitate (personalitate) unica si independenta. Prin invatatura, cunoastere, adica metode “lumesti” – ori prin autocunoastere.

In concluzie, lumea nu incepe si nu se termina la mine! Dar, fara riscul de a gresi, fiecare dintre noi poate avea pretentia ca: unde incepe “singularitatea” numita “EU” – lumea se termina.

PS Exista un alt proverb romanesc: “Gura lumii tace in pragul casei tale”

Orgasmul e o chestie de perceptie. Nu se produce in organul receptor ci in creier. Iar creierul uman e dornic de sentimente si de dovezi ale acestora.

Cand omul nu este capabil sa simta – apeleaza la tot felul de metode prin care sa-si “dea creierul peste cap”. Are nevoie de dovezi ciudate si de situatii “brutale” psihic, foarte evidente, pentru a intelege sentimentul.

In atare conditii, cand nu esti capabil de sentimente apelezi la perversiuni.

O chestiune de gusturi pentru care avem tot felul de argumente… Tine de preferinte, sau de stiul de viata al fiecaruia? Prin trai linistit intelegem izolare?

Avem asa:
- Serviciul, scoala pentru copii
- Super-market / Mall
- Dansuri, Masaj, Piscina
- Teatru, Film, Stand-up comedy, Karaoke

… si multe altele la 2 pasi. Sau 5 minute de mers cu metroul.

Iar pe de alta parte:
- Liniste + vecini putini
- Spatiu de locuit, in care sa te manifesti
- Curte
- Aer curat
- Ceva natura

… si tot restul celor de mai sus doar ca faci vreo 20 de minute in plus pana la ele.

Ce alegem?

Femeile te invata ca trebuie sa faci primul pas. Si mai apoi pe al doilea, pe al treilea… in fine, de fiecare data cand e de facut un pas, ca barbat, trebuie sa-l faci!

Trebuie s-o conduci la dans, trebuie sa ai initiativa, trebuie sa-i aduci prima floare, trebuie sa-i arati tot felul de chestii interesante… Una peste alta, lumea se asteapta de la tine sa incerci, pentru ca esti barbat.

Partea frumoasa e ca nimeni nu te poate invinui vreodata pentru faptul ca ai incercat. O floare, un suc sau o bere, o intrebare, un flirt sau un masaj “non-sexual” nu supara pe nimeni niciodata.

Uneori insa, daca reusesti, te transformi brusc… intr-un bou.