PixMe WeBLog

Autor

Am primit pe mess urmatoarea problema, aparent dintr-un test de inteligenta, insa eu as cataloga-o drept problema de mate, cel mult de perspicacitate:

Vasile cu fiul sau si Gheorghe cu fiul sau s-au dus la pescuit.
La intoarcere au constatat:
1) numarul pestilor prinsi de Vasile se termina cu 2
2) fiul lui Vasile a prins un numar de pesti ce se termina cu cifra 3
3) Gheorghe a prins un numar de pesti ce se termina cu cifra 3
4) fiul lui Gheorghe a prins un numar de pesti ce se termina cu cifra 4
5) totalul pestilor prinsi de ei reprezinta un numar care este patratul unui numar intreg.
Cum il cheama pe fiul lui Vasile?
1 – Vasile
2 – Gheoghe
3 – Florin
4 – Bogdan
5 – Nu stiu

Aparent, ce legatura ar putea fi intre numarul de pesti si numele lui nenea ala? Niciuna, dar aparent… pentru ca legatura exista.

Si pentru ca am gasit si solutia, haide sa v-o spun si voua (nu va mai enumar toate rationamentele si toate posibilele solutii):
1. problema e una de tipul celor din clasa a 5-a cu ultima cifra a unui numar
2. totalul pestilor prinsi, dupa un simplu calcul, se termina cu cifra 2 (2+3+3+4=12)
3. stiti voi vreun patrat perfect care se termina cu 2? NU!
4. Cum exista doua persoane cu acelasi numar de pesti prins (ma rog, ultima cifra e acceasi, dar daca sunt pescari adevarati si isi numara pestii pe cinstite…) putem presupune ca fiul lui Vasile=Gheorge si ca a prins un numar de pesti care se termina in 3.
5. Proba: 2+3+4=9 si sunt foarte multe patrate perfecte care se termina in 9 (3×3=9; 7×7=49)
Deci la pescuit au mers Vasile cu fiu-su Gheorghe si cu nepotul. Raspuns:2.
P.S. Cum il mai cheama si pe nepot si daca mai gasiti voi si alta solutie… problema ramane deschisa.

Cred ca cine ma cunoaste imi cunoaste deja si pisica. Mica, neagra, dementa, dar si dementiala. Iubitorii de animale si mai ales posesorii de pisici cred ca imi inteleg entuziasmul. Chiar si acum cand scriu stau stramb pe scaun din cauza ei… s-a lungit toata si e greu sa nu-i faci loc. Draga de ea! [...]

O sa incep cu Pac-pac si rata cade. Nu stiu de unde e rupta sintagma, dar e foarte potrivita cand ma gandesc, metaforic insa, la lumea asta de dincolo de fereastra. Stam ascunsi si bine protejati in spatele ferestrelor. Le preferam exteriorului, frigului, nesigurantei. Ne uitam la Dambovita murdara, incredibil de verde si repet, de murdara. Ne uitam la blocuri si la oamenii care trec. Masinile care formeaza cozi imense la semafor ne dau senzatia ca viata e o pelicula in reluare, dar e bine de noi, ca suntem aici inauntru, unde laptele si mierea, caldutul si binele se gasesc din belsug. Daca nu e asa, gasim un substitut pentru orice si ne creem iluzia unei fericiri confortabile.

Dar cei de dincolo, sunt un fel de rate pe care le poti impusca si alunga din existenta ta. Tot ce nu e convenabil si usor de asimilat, tot ce nu e suficient de colorat. Compromisul devine arta si arta devine ceva tangibil si la indemana oricui.

De aceea, urmaresc un card de rate de cateva zile. Rate adevarate, cu pene. Insist sa le arat si altora, dar nu trezesc interesul. E greu s-o fac. Sunt niste banale de rate, amarate, refugiate intr-un jeg de apa al unui jeg de oras. Dar ratele astea sunt mai frumoase si mai vii decat mine, mai libere si mai la adapost decat mine. Decat acest Eu ascuns dupa ferestre fumurii. Merg in V-uri ca niste vedete lasand in urma valuri fine. Se opresc, isi vorbesc, se odihnesc la soare pe digul de ciment. Isi reia calatoria in sus si in jos si ma ademenesc spre libertate: Mac-mac.

Seful ii spune angajatului:
-Faci totul atat de incet! Gandesti incet, scrii incet, vorbesti incet, te misti incet! Faci vreun lucru repede?
-Da, obosesc repede!

Morala: Ai grija ce fel de angajat ai si asteapta-te la raspunsuri pe masura. Cateodata e mai bine sa treci direct la fapte.

Sunt oameni care renunta si oameni care fac compromisuri.

Sunt oameni care se vand si oameni care cumpara oameni.

Sunt oameni care spera si oameni care refuza sa spere.

Sunt oameni care asteapta si oameni care au incetat sa mai astepte.

Sunt oameni care iubesc si oameni care nu stiu sa iubeasca.

Sunt oameni care plang si oameni care urasc slabiciunea.

Sunt oamenii pe care ii stiu, ii cunosc, ii intalnesc, ii admir, ii dispretuiesc, ii astept. Sunt oamenii care determina un context pe care il numesti Viata Ta. Paradoxal, dar desi e a ta, notiunea de viata nu are sens fara Ei, ceilalti. Din cate alte Vieti faci parte? Si ce fel de Context preferi sa fii si ce fel de Om le oferi celorlalti?
Si mai ales, esti sigur ca stii cine esti in propria-ti viata?