PixMe WeBLog

Autor

Ca niciodata, de cand am implinit 18 ani incoace, m-am delimitat de circul care se apropie, adica alegerile. NU mai urmaresc stirile, nu ma mai preocupa cu cine votez. O sa merg la vot in judetul de unde sunt si din pacate o s-o fac total neinformata. Ma bazez oarecum pe parerile alor mei, ei chiar sunt preocupati de politica si de mersul lucrurilor in tara asta. Acum cateva luni eram si eu. Nu stiu ce mi-au facut politicienii sau criza asta, ca dintr-o data nu mai sunt.

Asa ca voi scrie despre altfel de Alegeri si ma voi gandi la
- alegerile facute in pripa si pe care le regret
- alegerile pline de ezitare care mi-au adus multa satisfactie
- alegerile bine gandite, dar pentru care am pierdut prea mult timp
- alegerile pe care ar trebui sa le fac azi, dar le aman la nesfarsit
- alegerile pe care nu le-am facut si inca nu le fac

Si daca vi se pare ca vorbesc despre lucruri serioase, sa va si traduc putin:
- regret ca mi-am pastrat naturaletea si nu mi-am vopsit niciodata parul verde
- regret ca port unghii rosii fara sa-mi repezinte starea de spirit
- regret ca nu pot fi lingusitoare cu oamenii care merita asta
- imi admir curajul de a-mi afisa defectele
- ma contrariaza motivatia-mi puternica si in acelasi timp o delasare incredibila
- astept ziua in care sa intorc spatele cuiva si sa ma simt si bine
- ma tem de fericirea care ar putea veni si de aceea o tot aman
- ma mandresc cu compromisurile pe care nu le fac

Asa ca o sa fac ceea ce nu fac in mod obisnuit, o sa merg la un shopping. Am auzit ca te calmeaza si ca te ajuta sa iei decizii. Mda, asa o fi… daca va trebui sa aleg intre cizme de 17 milioane (am vazut unele si mai scumpe) si blugi de vreo 5, plus maruntisuri absolut “necesare” de inca vreo 10.
S-apoi sa vezi cum o sa-mi mai cantaresc Alegerile.

Toana?
La romani depresia este inca considerata o TOANA, o indispozitie. Este tratata ca atare. Oamenii, si nu neaparat cei simpli, cred ce mancarea si somnul sunt tot ce are nevoie un depresiv… Problemele omului trist sunt irelevante in majoritatea familiilor. Dupa ce se arunca pe geam incep sa se intrebe “de ce?”

E greu de facut diferenta dintre o toana si depresie, dar e vital sa fie facuta. Simptomele acestei “boli” pot fi usor confundate cu altceva. Ca de pilda: lipsa poftei de mancare, nesomn, organism slabit, imunitate scazuta, tristete, nervozitate nemotivata… Poate fi depresie…

Psihologul?
De dus la psiholog sa recunoastem ca e greu, nu ca ar fi o mentalitate romaneasca la mijloc (eh, e si asta!), dar nici psihologi buni nu prea sunt pe toate drumurile. Toti studentii la psihologie pe care i-am cunoscut in camin sau altii care deja profesau nu mi-au inspirat deloc incredere. Pe bune ca toti aveau cate o doaga sarita! Obsesii sexuale, obsesii de tot felul, frustrari cu nemiluita, ori mai mereu lesinati ori cu excese bizare. Unii pareau macar cititi, altii nici macar atat. Si peste toate oamenii astia iti pot insira rahaturi ore in sir, vorbind bazaconii ieftine, demne de tabloide, fara continut…
Ca si cum din felul cum gesticuleaza un om stii daca a avut sau nu traume in copilarie… Sa fim seriosi! Toti avem traume din copilarie. Chiar si cei care-au avut prea multe jucarii.
E ca la vrajitoarele care iti spun generic ca cineva vrea sa-ti faca rau, cineva apropiat, eventual femeie, eventual blonda, eventual peste o luna… etc.

Asa ca…
Depresia ramane o boala si trebuie tratata ca atare. Are simptome, are leac daca este bagata in seama. Depresivii nu trebuie sa fie tratati ca niste victime ale lor insisi. Si mai mult decat atat, boala asta se ia… inca nu se stie cum!

Reteta perfecta e de fapt o chestie relativa.
Cum se ajunge insa la reteta perfecta? Aceea care te-a facut celebru in randul prietenilor sau in sanul familiei? Aceea pe care de-abia astepti s-o repeti?
Daca va ganditi la cartile de bucate alea vechi si renumite printre mamicile noastre sa stiti ca n-ati nimerit-o chiar la fix.
Mai nou se citeste o reteta de pe internet sau dintr-o carte de bucate. Asta ca sa ai o idee despre ce vei gati. Dar nu te poti multumi fara sa stii si alternativele la reteta aleasa. Astfel descoperi ca puiul tau cu susan se poate gati in mii de feluri, iar pentru ficateii la tigaie sosurile si ingredientele difera de la site la site.
Urmatorul pas: faci un mixt in minte intre cele 4-5 retete care ti-au atras atentia si astfel se naste reteta perfecta. Si nici macar nu e reteta lor, ci e a ta! Mai departe stiti, vin cumparaturile… si aici poti face diverse inlocuiri… daca nu gasesti una alta.
Dar nu e tot, uneltele trebuie sa fie din cele mai bune. Iar cuptorul chiar trebuie sa stie sa faca si singur o friptura. Apoi multa rabdare si observatie. Adica, fara televizor sau alte chestii care sa distraga atentia. Fara flacara maxima la aragaz. Gustul trebuie sa se formeze in timp.

Dupa toate astea nu mai ramane decat talentul tau de bucatar care trebuie sa-si spuna cuvantul.
Daca tu zici ca ti-a iesit bine, extraordinar, nemaipomenit, cu-o aroma de ademenit zeii, nu te umple sigur de lauri! Si nici de lauda celui care a mancat, poate i-a fost doar… foame.
Testul deciziv ramane insa deschis pana data viiitoare. Va trebuie sa-ti reamintesti combinatia perfecta.

Pana una alta, invatati sa faceti oua ochiuri moi si ceai verde. Si mai ales sa descoperiti gusturi adevarate si nu pacalite cu Delikat.
Intre timp sa aveti in agenda numarul unei companii de catering pentru musafirii neanuntati

Pentru cel care prefera un roman bun televizorului, un ziar bun tabloidului, dar pe care timpul si vremurile noastre l-au “surprins” abandonandu-se obiceiurilor pe care el insusi le detesta…

Dedicam timp serviciului, internetului, televizorului. In week-end-uri evadam innebuniti dupa o bucatica de spatiu verde sau umplem supermarketurile si mall-urile, asta dupa ce am prelungit un somn chinuit dupa orele pranzului. Inca o zi de luni ne gaseste intr-o statie de autobuz, intr-o intersectie, pe peron asteptand metroul. Ne gandim la tot felul de lucruri. Poate si la vremurile cand aveam timp pentru o lectura relaxata si relaxanta. Chiar iti trece prin cap ca ai descoperit o noua terapie pentru cei care vor sa “evadeze” efectiv din cliseul asta al “stresului cotidian”. Cu toate ca multi dintre noi nu mai citim ca pe vremuri, nevoia de citit se manifesta tot timpul intr-un fel sau altul.

Si lumea citeste, fiecare in felul sau. Citim reviste usoare, tabloide distribuite gratis, cautam povesti printre alte articole insirate pe blog-uri, citim macar una din cartile de la Cotidianul (desi le colectionam pentru un viitor speram apropiat), copiii vor sa citeasca Harry Potter, vanzatoarele – Povestea Mea – si tot asa…
Se mai citeste inca. Cel mai mult parca in metrou (e si normal la cat dureaza asteptarea unui tren mai nou…) si cel mai des am remarcat testele auto, cursuri, ultimele carti aparute la pe la edituri, carti promovate – deja familiare ochiului. Mai rar, carti vechi.

Se citesc si se scriu insa din ce in ce mai putine scrisori care intre timp au devenit mail-uri care intre timp se transforma in altceva, nu stiu inca in ce… poate tocmai in acele posturi strecurate pe blog-uri sub forma unor “scrisori” deschise. Cand vrei sa-i scrii unui prieten, le scrii de fapt tuturor. Descopar ca mesajele intre oameni sunt intruchipate parca doar de telefonul care ne devine total indispensabil si in acelasi timp ne saboteaza cumva. Nu mai stim numere pe de rost, adrese, nu mai invatam ca asteptarea are si ea un farmec al ei. Nu suportam tonul de ocupat sau mesajul ca celalalt nu poate fi contactat…

Si cand ai atat de putin timp la dispozitie si atatea elemente care te disturba, te intrebi ce ai mai putea citi? Ce carte merita un mic sacrificiu din partea ta? Un timp rupt din firesc si izolat numai pentru tine.
Personal, in ultima vreme m-am simtit invadata de reclamele la tot felul de carti, toate parand extrem de interesante. Copertile colorate te imbie, titlurile teribil de comerciale te intriga deja, recenziile au devenit toate favorabile. Simt insa dorul unei altfel de recomandari, a unei carti ascunse, prea putin celebra, pe care s-o caut in librarii, s-o gasesc nicidecum la indemana, sa o cumpar negandindu-ma la cat costa si s-o citesc cu pofta din scoarta in scoarta. Apoi s-o asez in biblioteca, in raftul celor propuse pentru recitire.

In seara asta voi spune Noapte Buna

- bunicilor care-si asteapta nepotii
- indragostitilor care adorm singuri si nelinistiti
- celor fara casa, masa, pat, celor fara caldura
- batranilor ramasi singuri pe lume, in case pustii, in azile deprimante
- bolnavilor pe care doar boala ii mai vegheaza
- copiilor carora nu li se citesc povesti
- femeilor care isi asteapta cu teama sotii neintorsi de la carciuma
- puscariasului care-l descopera pe Dumnezeu
- mamei care si-a pierdut copilul
- celor care plang de fericire
- tuturor celor care cred in fluturasi