PixMe WeBLog

Autor

Filmul asta e atat de lung si plictisitor, cu actiune atat de stufoasa si ramificatii inutile incat pe final am si plecat din sala. Cel mai mare pacat pe care il poate face un film este acela sa plictiseasca. The girl with the dragon tattoo m-a adormit aproape total.

Nu-i un film de idee, nu are actiune care sa-ti evoce ceva, sa-ti transmita vreo emotie sau vreo viziune. Contine faze trase de par si doar o scena care ti-ar putea ramane in minte. Desi sentimentul pe care ti-l produce e ala de… acum suntem chit.

N-as putea sa povestesc ceva din el pentru ca n-am inteles mare lucru din actiune. Decat ca personajul principal da peste o familie puternica financiar cu tot felul de membri dezechilibrati.

Este un film supra-evaluat, adormitor, plictisitor, in proportie extrem de redusa original, stupizel chiar, c-o actiune lungita cu apa. Intuiesc faptul ca gadila anumite orgolii feminine, drept pentru care are si o nota atat de mare pe IMDB. In general nu-l recomand, este o pierdere de vreme si o risipa de bani… decat poate fomeiustilor cu aere de putere dominanta si independenta in cap. Desi nu-s sigur ca l-ar aprecia nici acestea.

Amelie este un film cu idee excelenta, realizat prost si cu final de telenovela romantica. Asa cum l-am vazut eu este un film girlish, romantic, putin rasuflat adica asa cum trebuie sa fie pentru a place fetelor.

Totdeauna am apreciat filmele de idee, si Amelie e facut pe o idee cel putin interesanta. Totusi, viteza cu care se succed scenele, si cu care se sare de la un fir epic la altul, aproape ca m-a ametit facandu-ma sa pierd firul evenimentelor si nelasandu-mi timp pentru asezarea emotiilor.

Finalul e unul mult prea poetic, aproape rasuflat, unul care poate fi gasit in telenovelele de duzina. Pacat ca schimba total lightmotivul… partea a doua din Amelie putea sa faca parte din alt film. In plus poezia e uneori prea directa, prea inocenta.

Ii lipseste conflictul aproape in totalitate.

In concluzie, este un film putin convingator, departe de a fi unul mare, il recomand fetelor pentru ca, sunt sigur, este pe gustul lor. Ideea de fond este foarte buna ca si felul in care este concretizata. Realizare e slaba iar finalul putin rasuflat, asa cum ii sta bine unui film romantic.

MMA e un sport extrem de solicitant si pentru muschi dar mai ales pentru “plamani”… cu inima si tot sistemul circulator. MMA inseamna in principiu Mixed Martial Arts iar in practica Vointa, Conditie Fizica si Tehnica.

Frica este raspunsul implicit al oamenilor cand vine vorba de confruntare fizica iar vointa este cea care iti aduce linistea necesara pentru o minte limpede. Conditia fizica este esentiala, probabil cea mai importanta in cazul in care nu primesti direct “decisiva” si ai destula tehnica, stiinta luptei incat sa poti continua confruntarea. Tehnica este un lucru care se invata, la care te adaptezi si cea care iti da identitatea de luptator.

MMA sunt mult mai mult decat violenta pura, cum in mod superficial sunt vazute. MMA sunt instinct pur, caracteristic omului dar inhibat de regulile sociale. Iar performantele fizice la care ajunge corpul uman in urma antrenamentelor sunt pentru mine de-a dreptul fabuloase. Pur si simplu te simti cum cresti fizic si mental.

In filmuletul de mai jos eu si instructorul, fighter profesionist pe d’astea, intr-o lupta in picioare de 2 minute. Poate pare putin si usor dar va garantez ca e al draq’ de greu, mai ales pentru mine, unul cu doar 2 luni de antrenamente. Pe viitor sper sa am timpul necesar pentru a “demonstra” si lupta in clinci, cu ceva proiectii dupa care, favorita mea, lupta la sol. Adica cele 3 faze din MMA care se bazeaza in principal pe Kick-Boxing, Wushu si Jujitsu Brazilian.

Iata-ma, ghiciti voi care sunt

Trofeul Calitatii este dosarul in care s-au audiat vreo 940 de marori, adica dupa spusele lui Adrian Nastase, de vreo trei ori mai multi decat in procesul de la Nurnberg.

Ca este imposibil sa finantezi o campanie electorala cu banii prevazuti de lege… e clar. Ca in campaniile tuturor partidelor se invartesc miliarde negre… e clar. Ca toti politicienii sunt obligati sa “palmeze” niste bancnote ca sa aiba bani de afise… e clar. Ca poti fura legal atata timp cat ai pixu’n mana ca sa scrii legi… e si asta clar.

Cum a strans matusica Tamara 400k din pensie nu prea stim, dar judecatorii spun c-ar fi explicabil. Ce-i cu termopanele din Zambaccian ramane de vazut… Pana atunci insa, iata ca Nastase a picat pe Trofeul Calitatii, doi ani cu executare, stati linistiti, e doar in prima instanta.

Ati strigat in Piata Universitatii: “PDL = USL”, “Jos Mafia”, “Jos Coruptia”? Ati strigat!

Ah!… ca asta era doar ceva colateral la “Jos Basescu”, nu se pune. Iata ca Presedintele vostru va serveste, pe tava, un mare cap perceput ca fiind corupt. Macar v-a rezolvat o parte din doleante.

Unde dai si unde crapa?… veti spune. Ce-am cerut noi si ce legatura are una cu alta? Nu zic mai multe, dar ‘om vedea cum se va aplica proverbul: “iar mi-e bine iar ma-mbat” sau “iar mi-e rau, iar ies in strada”.

Titlul este tradus in romaneste: “Iti amintesti de mine?” … “Aminteste-ti de mine!” sau ceva de genul asta.

E un film bun, de idee. Un film din care ai putea sa ramai cu ceva insa povestea e cumva nerealista. De altfel, pe la jumatea filmului intuiam sfarsitul, iar la finalul sau spuneam ca ideea ar fi meritat o poveste mai buna…

Jim Carrey si Kate Winslet intr-o poveste de dragoste cu intorsaturi, intr-o lume fantastica in care sunt posibile anumite interventii asupra mintii, a memoriei. Totusi povestea nu se rezuma la cei doi, pe parcurs apar actiuni adiacente, idei trasnite fiecare cu farmecul ei dar care, luate impreuna dau un aer de irealism.

Are o realizare foarte buna, scene interesante cu imagini desprinse din vis, un fir epic de natura sa-ti manipuleze emotiile, sa-ti pacaleasca ratiunea si un deznodamant… interpretabil.

In concluzie, este un film bun, convingator, interesant, de idee, sugestiv care merita vazut. Pacatuieste totusi la capitolul realism, lasandu-ti un sentiment de: “asa ceva nu se intampla in realitate”… dupa care vei continua spunand: “din pacate” sau “din fericire”…